Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU TOTUL
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 1304 pentru CU TOTUL.
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură în falnica-i splendoare, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos, Și tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare, Și tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Și tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri, Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare Ce-mprăștie prin aer parfum de trandafiri; Musset a cugetat-o, dar ... să sugrume Din inimile noastre, cerescul simțământ, Ce sparge închisoarea-i de humă, ca să zboare Spre tot ce este rază, scântei, parfum, splendoare, Spre tot ce te ridică în cer de pe pământ! Ai suferit, desigur, dar niciodată încă, Oriunde te conduse destinul tău incert, Tu n-ai murit de ... Sarcasmele rânjinde pe buze-ți se-ntâlnesc, Dar spune-mi oare-atuncea, izvor de goliciune, Ce trebuie să facă acei ce flămânzesc? Când iunie surâde cu nopțile-nstelate, Să cânte sau să moară, când tu și n-ai cântat? Să plângă, sau să râdă,
George Topîrceanu - Gelozie (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Gelozie (Topîrceanu) Gelozie de George Topîrceanu Dacă nu ne-am fi-ntâlnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum, Ai fi dat cu bucurie Altuia străin, nu mie, Mângâierile de-acum. Ai avea și vreun copil Care, poate (idiotul!), Ar fi sămănat în totul Cu
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te roagă; Ce ... Vom încăpea noi? — Negreșit! Fii gata dar în grabă; Deschis e balul; după noi Nuntașii toți întreabă. Copila se găti; pe roib S-avântă cu grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te roagă; Ce ... Vom încăpea noi? — Negreșit! Fii gata dar în grabă; Deschis e balul; după noi Nuntașii toți întreabă. Copila se găti; pe roib S-avântă cu grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și
... tu te-ai odihnit Și pe păru-ți mândru florile-au pălit! Dulcile surâderi pe buze fecioare Stinsu-s-au la umbra grijii gânditoare. Peste tot răsună cântece de dor Cu suspine triste îngânate-ușor! II Cetele maghiare pe câmpii s-adun, La cetatea Baia tabăra lor pun, Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască ... tristă, într-o sărbătoare, Ei înșeală dulce grija gânditoare. Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri, Cură pentru dânșii plină de plăceri. Dar p-atunci românii cu cel călcător Nu beau dintr-o cupă viața țării lor. P-a fecioarei frunte, aste sărbători Nu puneau plăpânde și suave flori. IV ... vălul de teroare. Conjurați d-odată, în orgia lor, Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor. Ștefan pune focul. Flacăra s-unește Cu teroarea morții și pe toți uimește. Zorile se varsă. Pe cetatea lată Către cer se-nalță flacăra turbată. Junele bacante, bete, despletite, Mai cătând cu ... dorite, Cu amanții tineri, spectacol amar! Într-un râu de flăcări, repede dispar. Iar Corvin cel mare, revărsând suspine, Cu trei răni și singur fuge cu
Vasile Alecsandri - Soarele și luna (Alecsandri)
... se spăimânta, Mările se tupila, Munții se cutremura, Cerul se întuneca: ,,Tu, Ileană Cosânzeană, Suflețel fără prihană, Și tu, soare luminate, Trupușor făr' de pacate! Cu ochii să vă zăriți, Dar să fiți tot despărțiți. Zi și noapte plini de dor, Arși de foc nestingător, Veșnic să vă alungați, Cerul să cutreierați, Lumile să luminați!" [1] Printre rămășițele de ... de povești există în care Ileana Cosânzeana joacă rolul cel mai ademenitor. În acele basme minunate prin originalitatea lor adeseori fantastică, Ileana Cosânzeana este reprezentată cu părul de aur și cu farmec dulce la privire. Ea-i atât de strălucită că pe soare poți căta, iar pe dânsa ba; păsările cântă în calea sa cântecele lor ... la picioarele ei, și toți fiii de împărați umblă să o ia de soție. Averile ei sunt nesfârșite, ea are trei îmbrăcăminte, una ca cerul cu luna și cu stelele, una ca câmpul cu florile și una ca marea cu spumele aurite de razele soarelui. Românii din Moldova zic că Ileana Cosânzeana personifică Moldova cu podoabele și avuțiile pământului său, cu ...
Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni
... cinstește pe toți cei de față. Așa umblă vorniceii pe la toate rudele și pe la toți cunoscuții. Între acestea mirele se pornește la mireasă cu căruțele și cu toți nuntașii, înainte merge el călare cu vorniceii, iar după dânșii, căruța cu țiganii, care cântă tot drumul marșuri și jocuri și, în sfârșit, vreo câteva căruțe cu nuntași — rude și cunoscuți de-ai mirelui. Căruțele merg foarte repede, în toată fuga cailor, și nuntașii chiuie mereu. Când a sosit ... Când va da soarele -ndesară, Mare oaste vă-mpresoară, Dacă nu-ți avea bucate de ajuns, Să va căutați loc de ascuns, Să aveți buți cu vin, Car cu fân, Vaci lăptoase, Fete frumoase. Să mai aveți, socri-mari, Și lăutari; Să vie și tot satul, Ca să se veselească -mpăratul, Când va fi soarele îndeseară, Mare oaste vă-mpresoară. Să lărgiți casa, că vine împaratul Îndată cu oștirea lui toată: O sută cincizeci și cinci Din cei mai voinici Cu fețele alese. Noi nu suntem ciobani de la oi, Să descălecăm în gunoi, Nici morari beți, Să descălecăm prin scăieți, Ci suntem boieri mari, Ghenerali ... la Pitești, Iar nu țuică de-a dumneavoastră, Când bei multă, Te umfli în burtă, Faci burta dobă, Intri după sobă Și stai
... Cum e bună de iubită, Nici prea mică, nici prea mare, Plinuță la-ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce strânge-n brațe. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are ... sprâncenată Și la îmblet alintată Â Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior, Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice-ncetișor: Â Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi ... Pe-a lor culmi având doi fragi Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise-așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu-nchis, Ea visă un mândru vis: Un părete-a stat să cadă, Nu mai e defel zăpadă, Codrul tremură-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind ... ...
George Coșbuc - Flăcări potolite
... gândea. Într-un târziu el a-ntrebat, Privind așa pe deal, răzleț: —„Departe-i până-n sat? Să nu vă fie cu bănat: Întreb, că sunt drumeț." — „Când ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul ici... dar pentru noi E drum cu dinadins." Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amândoi. Și iarăși a-nceput cuvânt Străinul, tremurat și ... în fundul ei. Apoi el scoase tremurând Din traista-i un cuțit de-oțel, Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând Cu-atâta drag la el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit — Ce dulce gând era! Și-acum... acum e de prisos! Și-ncet cu-ncetul desfăcut Din pumnul strâns vârtos, Spre-adâncuri, vâjâind în jos, Cuțitul a căzut! Tovarăș, drag! de patruzeci De ani, ai fost viața ... Pe carele-a venit! Sosise noaptea. Din apus Se răsfira fierbând un nor De-un rece vânt adus. Zburau țipând cucori pe sus Cu
Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele
... E a lor proprietate, Căci albina n-are gust Ca muscoii după must, Nici încai istețul bot Ca să dea ca musca-n tot, Ci tot dă din floare-n floare, Adunând ca cerșetoare. Ba drăcoaice, Tâlhăroaice, Hoațe de conservatoare, Retrograde, trădătoare!... Astfel muștele turbate Dau și ele prin dreptate, Prin ... Nimănui nu mai da pas, Zbârnâiau Și se puneau Avocaților pe nas. Timpul muștelor venise Ca și timpul la ciocoi, Căci natura se stârpise, Producea tot la muscoi. Și era-n dispreț laboarea, Artele, știința,-ardoarea Către binele comun. Și când muștele se pun, Ele, știți, cu iertăciune, Că ce fac nu se mai spune. Ș-apoi ș-un muscoi isteț Și din toți mai precupeț, Ca un mare mierolog Striga tot ... Templele să luminăm, Și a miere ce producem bărbătește s-apărăm. Daca muștele codarde vor să dea pe dinapoi, Zbârnâind, Calomniind, Binele parodiind, Tot la coadă prea firește cată să ne-armăm și noi. Iar albina conductoare, Pân-aci ascultătoare, Se sculă Și cuvântă: "V-ați armat, fetele mele ... însă știți ceva mai bun? Vă cătați de lucrul vostru și de binele comun. Miere cât de multă fie și apuce măcar cine, Că muștele ...
Enache Gane - Visul lui Cupidon
... Enache Gane - Visul lui Cupidon Visul lui Cupidon de Enache Gane Informații despre această ediție Minerva (în o fecioară, fiind metamorfosită Cu niște veșminte albe, peste tot împodobită), Despre Capitol vinea, țiind în dreapta ei mînă De niște spini înverziți, înpletită o cunună, Și după ce au agiuns, cu un aer mult măreț Lîngă dînsul cel smerit odată cel mai semeț, L-au rădicat de o mînă, în picioare drept în sus Ca unui ... văzut el lăcuite Și strălucirea zidirei în năruiri prefăcută (Tristul sfîrșit care vine, după desfătare multă). De acolo nu departe, la o hrubă agiungînd Și cu mînie fecioara-ș, prin întuneric mergînd, Au voit să-l părăsească precum el i-au fost lăsat În întuneric palatul ca să rămîie uitat). Dar ... ascunsuri un lup au întîmpinat (Pe cea mai lacomă fiară, care firea au lăsat). Atuncea să dea fecioara pe acest lacom voind Acei rîpitoare fiare cu dreptate potrivind, Cade iarăși la picioare Cupidon cu umilință Cum că se va pocăi, au dat iară făgăduință, Și l-au iertat și atuncea după nespusă răbdare Pe care poartă Minerva, cea de ... ...