Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA CU PICIORUL
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 536 pentru DA CU PICIORUL.
Grigore Alexandrescu - Dreptatea leului
... Grigore Alexandrescu - Dreptatea leului Dreptatea leului de Grigore Alexandrescu Leul, de multă vreme, rîdicase oștire, Să se bată cu riga ce se numea Pardos; Căci era între dînșii o veche prigonire, Și gîlcevire mare, pentru un mic folos. Vrea, adică, să știe Cui mai ... staturile lor Acum sînge mult curse, și multe luni trecură, Făr-a se putea ști Cine va birui. Elefantul năsos, Și bivolul pieptos, Cu lupul coadă-lungă Multe izbînzi făcură. Fieșcare tulpină era plină de sînge. Ici se vedea un taur jumătate mîncat; Lîngă el un tovarăș ce zbiară ... trecea; Trimise, zic, la dînsa să-i facă întrebare, Cum poate să ajungă sfîrșitul ce dorește. Ea se puse pe gînduri, tuși, apoi răspunse, Rozînd cu mulțumire darurile aduse: „Ca să poată-mpăratu lesne să biruiască, Trebuie să jertfească Pe acel ce în oaste e decît toți mai tare, Mai ... răspunse, Înălțimea ta ești Oricît de slab poftești.“ — „Dar și puterea noastră E îndestul de proastă“, Strigară tigrii, urșii, și cu un cuvînt toate Lighioanele-acelea ce erau mai colțate. „Nu rămîne-ndoială“, le răspunse-mpăratul. Iepurile, sărmanu — crez că-l trăgea păcatul ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
... de grozav, că eu aud "hi-hăi, hi-hăi" și nu văd pe nimeni!" — Ei, tată, răspunse bătrânul, m-a dăruit Dumnezeu cu un copil ca o neghină, da' cu mintea cât zece ca mine și ca d-ta. Neghiniță opri caii și sări în palma unchiașului. Cum îl văzu negustorul, se gândi să ducă ... iar după șoapta lui Neghiniță: — Sufletele se dăruiesc Domnului și se vând Necuratului. — Îți dau... douăzeci! Și moșul, călcând în gura lăcomiei, tăcu, cu toate șoaptele bietului Neghiniță. Neghiniță văzu lăcomia, da' tot el șopti moșului:: "Fie!" Și moșul zise: — Fie! Bătu palmă în palmă cu negustorul. Tocmeala se făcuse. Negustorul plăti și luă pe Neghiniță, vândut de bunăvoie. Negustorul plecă. Neghiniță strigă moșului: — Moșule, moșule, ai fost să n ... pe rând, că unul se gândea la o cucoană frumoasă, că altul se gândea cam ce lingușeală să cârpească împăratului, altul că ce n-ar da el pentru o sticlă de vin, altul că bine e să fii împărat, altul că împăratul e om ca toți oamenii, numai unul, cu ...
... Mihai Eminescu - Singurătate Singurătate de Mihai Eminescu Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri ... rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui! Dar atuncea, greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi ... negru-al vieții-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau șoptind cu
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... din gură cuvântau: Pe Lenuța nu o da Și de noi n-o strămuta! Dar feciorul cel mai mic, Constantin, copil voinic, Lăcrima din ochi cu jale Și-așa-i zise mamei sale: Nu ești, mamă, cu dreptate Nici la soră, nici la frate! Că suntem doară trei frați, Toți crescuți ca niște brazi Și noi ți-om pute aduce Pe Lenuța ... Totuși îți aduc vești bune: Frații noștri se-nsurară, Dar ei pe gând se luară, La nuntă nu te chemară! Eu ți-s frate mai cu dor, Și fiindcă eu mă-nsor, Am grăbit aici; de-i vre, Vino dar la nunta mea! Astfel zise Constantin Cu glasul de jale plin, Din ochi lacrimi îi cădea Și suspine-l năpădea; Dar Lenuța-l cunoștea Și de nou l-a întrebat ... e soare Și pe câmpuri floarea-i floare, Și de când e lumea lume N-a mai fost așa minune: Să meargă viul cu mortu Tot alăturea cu codru, Să meargă viul aproape Cu cel mort, ieșit din groape! Alelei! minune mare, Viu cu ...
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... iese înainte, când calul se oprește, Și-ncepe să-i vorbească, nu aspru, ci vulpește: "Stăpâne, plecăciune! Sunt roaba dumitale. Ești slobod și e jale Cu-atâta-nțelepciune Să umbli preste câmpuri. Îți spun, drept datorie, Că noi, câteva fiare, avem tovărășie Dreptatea să cunoaștem [2], curând să dezrobim Juvinii, dobitoace ... sfaturi prezidează, înduplecă, -ntărește, Încât i s-a dus vestea acestui gâligan. Eu viu ca să-ți propunem a te uni cu noi. Dar, ia, și prezidentul sosește dinapoi Și va să-ți dezvelească Materia frățească. Să spui lui cum te cheamă, că el pe loc te ... ce punga-i cam secase Și mațu-i leșinase Și burta începuse să tot îi ghiorăiască, Se duse să citească. Iar calul, ce sta gata cu numele-n picior, C-o bună lovitură ți-l culcă binișor. Avântă iarăși capul și fuge ninchezând; Iar vulpea o tulise republica plângând. Deslușit ne dovedește Fabula ce ... fac planuri, Dar nu-n veci au izbutit. [3] 1838 Note [1] De pe atunci se formase soțietatea rodiniană, ce în numele dreptății se arma cu
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... de ne du în odaie, s-o așteptăm. Fata stă la-ndoială. - Haide! se răstește d. Turtureanu... și toți trei intră, împingând pe fată-nainte. - Da ce e? întreabă bătrâna, ridicându-se de la vatră, unde sta stârcită. - Avem treabă cu fie-ta, cu Țâca... - Lipsește ceva dintr-o casă... știe ea ce lipsește, adaogă d. Lefter. - Vai de mine! boiarule, zice bătrâna... N-are Țâca obiceiul... La toate ... mărfuri de farfurărie și sticlărie... La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare; se repede și-ncepe să scotocească luând și examinând pe rând bucățică cu bucățică, fir cu fir. Câte reflexiuni ironice, picante, sentimentale, se pot face asupra unei așa grămezi pestrițe de vechituri, cu privire la zădărnicia lumii trecătoare prin care au trecut și ele o clipă, nouă, neveștejite! Dar d. Lefter n-are vreme să filosofeze... el caută ... tu, o-ntrerupe d. Lefter, în strada Pacienții numărul 13, la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă - naltă, subțirică, frumoasă, oacheșă, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr d-asupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu ...
Ion Luca Caragiale - Cronici literare
... descendinți — va răspunde Chronica, — așa era măreața cetate binecuvântată de Omniputintele [2] : fecunda mamă a geniurilor, și drept probă vă voi da și un alt esemplu: Era pe atunci, în Francia, un poet, nici prea-prea, nici foarte-foarte, anume Lamartine, care voia cu orice preț să treacă de geniu. El moare după ce dotează literatura țărei lui cu nenumărate volumini. Patria îl glorifică. Universul îl admiră. Pentru nenorocirea lui însă, iată că cetatea Bucureștii, geloasă de gloria francesului, scoate la lumină pe Aamsky ... ce se datorează geniului, reproduc scrierea cu inovațiunile de ortografie și punctuare ce autorul voiește a introduce în literatură; căutați de vă obicinuiți cu dânsele, căci poate, pe venitor, vă voi face plăcerea a vă mai da și alte producțiuni d-ale geniului din Pitești. Iată d-astă dată acea despre care am vorbit: COCURI ȘI RĂSCOCURI Această pernicioasă șl ridiculă coaffură ... n-a studiat decât vro patru clase primare, dar tocmai aceasta este marele cuvânt pentru care dânsul e revoluționar în astă Republică nenorocită. Da, doamnelor și domnilor, el a fost unul dintre acei ce au împlântat ...
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... omul are partea cea nedreaptă: El cântă, râde, suferă, iubește, Adoarme-apoi și nu se mai deșteaptă, — Pe când poetul supraviețuiește... Răspunsul micilor funcționari Da, aveți dreptate: noi o ducem prost, țăcănim întruna la mașina Yost. Înnegrim hârtie, forfecăm cupoane, Urmărind cu ochii tinere cucoane Care trec pe stradă... Sunt trăsuri și lume, Pretutindeni zgomot, soare cald și glume. Vremea parcă-și merge mersul în galop Și ... ați minuna întotdeauna Cum globul ăsta de noroi Se vede luminos ca Luna...) Și-aveam de gînd — ca un simbol De milenară simpatie — Cu cel din urmă-al meu ocol Să ne unim pe veșnicie Într-un fantastic carambol. Și măritându-i neagra humă Cu luminosul meu adaos, Într-un aprins vîrtej de spumă Să ne rostogolim în haos. Dar cînd văzui ce... porcărie (Să-mi ierți cuvântul) ați făcut ... minții mele. Sahara!... Uite, vreau să fac o probă, S-aduc Sahara chiar la mine-acasă: Mut scaunul beteag de lângă masă Și stau așa, cu spatele la sobă... S-a ridicat grozav temperatura!... Pe galbene nisipuri arzătoare Un palmier încremenit în soare Visează lung... Abia suport căldura. Mi
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... iregularități . Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s-a 'ntîmplat că 'ntr-o seară, voind să scrie o epistolă unei fetițe blonde, pe care o iubea cu credință de 16 ani și mai bine, să-i uite cu totul numele fetei. A deschis un dicționar de nume proprii, a alăturat terminații de nume femeiești la orice literă a ... dormi lângă mine! O candelă cu lumină trandafirie răspândea raze slabe pe vioriul părete ornat cu flori de argint, pe cerul violet al patului garnit cu broderii albe și fine; frumoasa statuă vie se urcă în patul ei ca Susana în baie și bietul băiat se așeză lângă ea sorbind-o ... nebun, nu te lua după mine ca să te vază alții... Așa... în taina buduarului, când nimeni nu mă știe, când sunt numai eu și cu mine, singură, atunci te iubesc mult, mult... Ea-și subție buzele și Ioan o sărută cu foc. Ea îl [ținea] la piept și-l strângea, până ce adormi în brațele lui. Sub candela ...
Ion Luca Caragiale - Șarla și ciobanii
... de multe ori Cugetătorii-liberi sunt Ființe prea ciudate; O clipă nu te lasă s-ai parte decuvânt. Să n-apuci, din păcate, Să-ncepi cu dânșii vorba, c-apoi să te mai ții Sute și mii De cugetări înalte și reflectări profunde De mult rabd, îns-acuma voiesc a ... ori... Eu voi tăcea ca să v-ascult. Nu zău! îmi place foarte mult S-aud palavre lungi și late, Și despre-aceasta probe pot da necontestate: La Cameră sunt nelipsit. Și, la tot ce s-a vorbit În Atheneu Eu Am fost cel mai fidel dintre auditori. Fac ... Începută să urmăm: Ciobanii noștri, așadară, Plecară Dulăul să-și găsească. Umblară cât umblară Și detere-n sfârșit D-o javră jigărită, De foame leșinată, cu părul năpârlit. Cum îi văzu, Potaia-afurisită Își puse coada-ntre picioare, făcu trei tumbe și-ncepu Să se tăvălească, Să se lingușească, Să chelălăiască ... Ca toți câinii nemțești Când, leșinați de foame, doresc să-i miluiești. Li se făcură milă de șarlă: o chemară, Șarla-i urmă, Și-astfel cu toți plecară. O duseră la stână și șarl-aci jură Pe lege. - Cum se poate? Dar șarlele n-au lege, ș-arfi de necrezut, Veți ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... n-ar fi, n-ar fi lumea cum e. Eu n-am arat, n-am săpat, n-am prășit, n-am plivit ca ceilalți? Ba da, și ogorul meu a ieșit sterp; piatra pe mine m-a bătut; și, rămas numai cu mâinile, muncesc, și nimeni nu mă crede; iar când la măsurătoarea muncii, lucrul meu scade, și făina din copaie scade, și foamea copiilor crește". Se ... cu gura căscată, adică cu ușa dată de perete. Ce Dumnezeu sfântul, doar nu s-o fi ținând casa după el! Ș-o luă la picior, iute, mai iute, până la curtea ciocoiului. — Poate mâine, că azi nu e de lucru. La taica părintele. — Poate poimâine, că azi nu ... ape crețe și nemărginite. De behăitul lor se deșteptase lumea. Turmele cuprinseră casa, învăluiră curtea, încinseră satul și nu le mai încăpea locul. Un cioban, cu plete lungi și cu căciula ca o căldare, se apropie și zise: — Să trăiești, jupâne, ale d-tale sunt toate de-aci până unde bate ochiul. — Ale ... muierea. — Minunea cui? Și omul cu ...