Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUCE (SPRE)
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 673 pentru DUCE (SPRE).
... se bucură când o zărește din culmea dealului pleșuv, căci, venind despre locurile rele, ea îl vestește că a scăpat norocos, iară mergând spre ele, la moară poate să găsească ori să aștepte alți drumeți, ca să nu plece singur mai departe. Și fiindcă aici se opresc toți drumeții ... să-i lase pe dânșii singuri la pustietatea aceea de cârciumă. Dacă aruncai privirea împrejur, la dreapta și la stânga, vedeai drumul de țară șerpuind spre culme, iară la vale, de-a lungul râulețului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârșită, afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din ...
Ștefan Petică - Nopțile de legende
... Ștefan Petică 1900 Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceas de singuratecă rătăcire, când visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adâncă! Gândul meu se duce mereu către misterele trecute și în zadar florile fragede de astăzi îmi surâd; ele par că tremură sub un vânt de doliu și parfumul lor ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s ... aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față ...
Mihai Eminescu - Junii corupți
... putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hîde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă zguduie arama urechea amorțită Și ... aprinză o singură scînteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut, ca uliul care cată În inima junimii de viața-i dezbrăcată Un stîrv spre-a-l sfîșia; Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar ...
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... Isterului rîpe, acuma este mută, Și cîntul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vînt trăgînd s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rînduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd ? Durere !... și-i profundă ... mormînt ; Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrînge, În valea și Carpatul ce-i românesc pămînt. Ca valurile mărei ce-n sînu-i se frămîntă Și spre un țărm sau stîncă se-mping a se opri : Așa durerea sparge o țară și s-avîntă Colo spre mănăstire la Putna a lovi. De printre munți, cîmpie, din unghiuri depărtate, Din tîrguri, municipii, cotune, un popor, De-același curat sînge, se ...
Alexandru Macedonski - Sub stele
... lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adâncuri ce tresaltă. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale Ca ofilite crizanteme. În sus spre ele A gândului mitraliare C-o uriașă cutezare Străbate țintă printre stele, Dar noaptea naltă, Ce stăpânește neclintită, Se duce
Ion Luca Caragiale - Declarație simbolistă
... Ion Luca Caragiale - Declaraţie simbolistă Declarație simbolistă de Ion Luca Caragiale Domnișoară! Gându-mi zboară Spre o fire Cu simțire Dulce ca de rai ceresc. Domnișoară Rumeoară! Firea ce în gând zăresc Și la care Sărutare Gându-mi duce, căci ... iubesc... Pe cosițe, Prin altițe Și prin sânu-i rumeor, Ești tu Ida, Ești candida Pentru care să și mor De ai cere, Cu ...
Garabet Ibrăileanu - Viață și moarte
... acest sentiment împotriva vieții, clădind o filozofie care se cheamă pesimism. 11. ... iubirea de viață nu poate părăsi complet pe om (ea e aceea care duce, indirect, chiar și la idealizarea neexistenței). 12. Cine nu cunoaște naiva încredere a tinereții în puterea irezistibilă a ideii ? Mai toți ... după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... 27. Numele celui care a fost odată nu poate forma subiectul nici unei propoziții cu verbul la prezent și, gândind bine ...
Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră
... locuri goale și necunoscute ce sunt imensele pustiuri, pe care n-a călcat poate pas de om, zugrăvesc continentele. Cu cît curba urcă spre poluri, mai trist, mai gol, mai necunoscut se întinde rotundul pe care trăim. Acolo stînci de ghiață dăinuiesc de veacuri, ghețari uriași își ridică ascuțitele ... acestea mișcătoare de cînd e lumea, albe pînze s-au întins și negre catarguri s-au mișcat ducînd cu încredere toată schelăria lor de lemn, spre alte țări și alte continente, neavînd altă busolă decît înghețata crizantemă de argint a stelei polare. Nume pline de faimă se cetesc pe ... doliu și de umbră, cărora numai luminile lunare li se mai cuvin... Civilizațiile au mers și cu trudă și răbdare au străbătut continentele, dinspre Orient spre Occident a călătorit lumina... Deasupra, uriașul cer cu înfricoșatul lui norod de lumini s-a preschimbat poate și el, multe astre ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... Cu adormitele lui valuri se mișcă Sociul între maluri Și pe deasupra lui ușor, abia se simte-o dulce boare de vânt, ce-n drum spre-o altă zare pe mai departe pleacă-n zbor. Ici-colo, salcia pletoasă, pe maluri, tânăra-i tulpină spre fața râului și-o-nclină Vorbind cu unda somnoroasă. Și Sociu-n matca lui bătrână c-un murmur șoapta i-o îngână. Prin pânza apei ... nesimțitori la frumusețe, vicleni și lași și de nimic. Rănit în bătălie, Radu cu câți oșteni i-au mai rămas, trecându-i Dâmboviței vadul, Înfrânt spre țara lui s-a tras. Dar în Suceava, sub mari arce de flori, în cântec de norod, În Scaunu-i domnesc se-ntoarce ... dușman, Ci șoapte-n târg, clevetitoare, Încep să umble despre Domn că ziua-ntreagă tihnă n-are Și noaptea-ntreagă n-are somn. Că tot spre turn își face cale să vadă cu Domnița ce-i? Că zi și noapte-i dă târcoale Și e topit de ochii ei.... (Sfârșitul părții ... de mușchi și viță se-nalță sumbru și temut un turn și tânăra Domniță În el cu jale-a petrecut. Din geamul scund, spre ...
Andrei Mureșanu - Eremitul din Carpați
... nu însă virtuoasă, Că-n lume e vârtute a fi domn pe simțiri. Nici cred că e deșeartă a omului silință Spre tot ce mintea-ncearcă, geniu-i deplinit, - Străbate apa-n piatră și stric-a ei ființă, De ce nu chiar și omul cu ...