Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 2405 pentru L.
Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele
... angeli svol repezi, lin se pun; În juru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți în tot amorul, ascultă, se supun, Văd toți pe Fiul gloriei l-a Patrelui său dreaptă Și cunoscut se face Cuvântul peste tot; La vocea-i mundiferă creația așteaptă Și laudă, mărire din arpele lor ... friguri de ură, D-a tâmplelor bătaie ochi, față se roșea. Oribilă durere de frunte îl cuprinde Și fruntea i se umflă, nu-l mai încape loc; În cugetu-i prin ură concepe și s-aprinde, Turbează apostatul, o spumă e, un foc. Plesnește al lui creștet. Născu păcătuirea ... vorbesc; Și cap, și inimi la toți aprinde, Ard de plăcere, tremur, doresc. Ce mare și teribilă la angeli încercare! Pe cine frumusețea-i nu l-ar fi tulburat? O filie d-arhangel, născută-n cugetare, O femine în spirit! Frumosul încarnat! Răpindă, grațioasă, plăpândă,-amăgitoare, Și umede și rumeni dulci ... O mască-amăgitoare infamei tiranii, Iar boltele eterii răsună: Strâmbătate! Din margine la alta trosnesc din temelii. A reușit cocheta; dar țipă,-ngălbenește, L-al său părinte-aleargă, și ochii îi sclipesc, Și tremură la sânu-i, de el strâns se lipește, La piept și el o strânge, și ...
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... să-i poftească la masă, apoi să se poftească el la dânșii; pe urmă, tot după-mboldul duhului, a chemat pe doftorul să-l îngrijească, fiindcă se simțea părințelul cam bolnăvior de piept, nu putea răsufla slobod și-i venea mereu să ofteze — vorba cântecului: «de oftat ... credincios, și... mână, băiete! Nici caii tăi, nici drumul tău! Ajungând la izvorul tămăduirii, ca prin farmec i s-au deschis porțile curții; în scară l-a-ntâmpinat tânăra prietină, care l-a luat repede la brațetă și l-a dus înăuntru, într-o odaie din fundul caselor. Bolnavul, care de atâtea zile suferise de-nțărcatul leacului, având bătaie de inimă, a ... adică pe românește suflețelul meu) pe urmă i-a venit rău cu sughiț și s-a așezat pe un divan. Doftoroaia l-a frecat cu oțet de trandafir pe tâmple; bolnavul a deschis ochii galeși și a zis cu mult foc ... decât viu, a căzut în genunchi ca babele la sfintele daruri, și a mormăit: — Să nu mă nenorocești, doftorașule! Arnăuții l-au ridicat de subțiori, ...
... măcina și s-a prefăcut în cârciumă și loc de adăpost pentru tot drumețul obosit și mai ales pentru acela pe care noaptea-l apucă pe drum. În cele din urmă, arândașul a zidit cârciuma la un loc mai potrivit, departe de cîteva sute de pași de ... morii, două de piatră și trei altele cioplite din lemn de stejar, împodobite cu țircălamul și vopsite cu icoane sfinte; toate aceste sunt semne care-l vestesc pe drumeț că aci locul e binecuvântat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori ... bătrâna se ducea la biserică, fiindcă bătrânul, fie iertat, fusese cojocar și cântăreț de strană, și așa, mergând la biserică, ea se ducea parcă să-l vadă pe el. Când bătrâna pleca la biserică, toate trebuiau să fie puse bine la cale, căci altfel ea odată cu capul nu ar fi ... chiar și din oala cu varză. Și dacă lumea zice că locurile de lângă Moara cu noroc sunt rele, n-ai fi avut decât să-l întrebi pe vreunul dintre sămădăi, și el ți-ar fi putut spune pentru ce nu sunt bune și cine le primejduiește; dar sămădăul e, mai ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... păzești. El necăjit îi răspunde : - Ce să păzesc mai întîi? Tu mai bine te ascunde Și eu singur să rămîi. - Unde ? unde, frățioare? Zicea țiindu-l de brîu. El zicea să se pogoare Aci-ntr-o groapă cu grîu. Aceasta ea o și face. Puind o scară curînd, Intră-nlăuntru și ... bocăniră, Pînă cînd s-a isprăvit, Făcînd pe biata muiere Să crează că au plouat. Începu el să și zbere, Ca cînd ceva l-a mușcat, Ș-alergînd cu grabă mare, Scoase căldarea pe loc Ș-îngropînd-o-n depărtare, Lipi pămîntul la loc. Deci după ce ... nevasta a zis ; - Ai, acuma ieși afară, Că eu făcui ce făcui, Mă luptai pînă zbuiară Și apucai ce putui. Ea, ieșind îngălbinită, L-a-ntrebat că l-a mușcat? El i-a zis: - Fii odihnită, Cu securea am scăpat. Îl mai întrebă ea iară : -Dar vrun cîrnat ai ... de crezămînt, Că așa pot o grămadă Să vorbească numa-n vînt. Atuncea zapciul pune Pe pîrîșul la mijloc Și către el zise : -Spune, Cum l-ai văzut ș-în ce loc? - Eu nu- ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... răstignit aice Mă-ntorc la Tatăl meu!... Un nu știu cine, scund, grăscior, Buzat, cu fața de bujor, Spre noi înaintează Și-mi zice: "lasă-l că-i ursuz! El tot postește ca Isus și veșnic aiurează. Dar nu te tulbura. Pe-aice tot ce este E numai visul meu, pe ... visu-i glumă, De nu m-aș deștepta, flămând așa cum fui; Pe-un Cuza de-aș visa, eu îl înjur de mumă, Ba și-l omor în vis. E vis. Ce-i pasă lui? Un mare tărăboi urmează dup-aceea: Toți zbiară că-s nebun, și țup! aici m-aduc ... mai potrivit cu tine: Moșneag posomorât cu nasul tot pe sus. Ce vis ciudat! eu, bre, m-aș mulțumi mai bine Pe-un Capșa să-l visez decât p-alde Isus! El pleacă, iar bătrânul, un chip de moaște sfântă, Surâde și-mi întinde o mână de schelet; Dentâi șoptește-n ... grea, Căci lutu-i pușcărie, din care n-ai vro ușă, Silit a sparge zidul de vrei să ieși din ea! Tu nu-l auzi sărmane? și câte el mai spune! E fiul meu, pe care în luptă la Vidin Un glonț îl răpusese, și totuși —o, minune ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... de nădejde ce-i menise fericirea, Cugetând la suvenirea unor dulci îmbrățoșeri, Uitând viața ș-ale lumii minciunoasele plăceri! Ah! Amorul e virtute pentru cine-l prețuiește, Pentru cel care îl simte, și din inimă iubește! Fericit cine-l cunoaște! fericit cine-l simți! Iată lina primăvară începu a ne zâmbi; Mii de flori însmaltă câmpul răvărsând a lor miroase, Iar zefirii pintre frunze ... și tristă are iarăși frumuseți Ca și omul ce ajunse ale vrâstei cărunteți. Când din văi cu turbăciune achilonul se rădică, Și când frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzând natura murind, La al său iubit prieten departe de el gândind, Află-o crudă mulțămire în a ... înfrunta a sa-ntristare; Însă toamna suferindă potrivită cu-al său chin E un leac l-a lui durere, un părtaș l-al său suspin. Acel șes, acea dumbravă și colnicele cernite Îl privesc, și de-a lui jale parcă-s și ele mâhnite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cât ... în asuprire, De abia aice află o adâncă liniștire; Cu respect și duioșie mă închin astui mormânt... Patriot a fost acesta, de folos ...
... într-unul a ucis pe un călător neamț ce-i făcuse curte îndrăzneață; și-a stat închis. La urmă, dânsa, necredincioasă, l-a înșelat cu un ofițer. Și atunci, în prada deznădejdii, care otrăvește sufletul sau ți-l fărâmițește ca pe un miez uscat de pâine, s-a repezit cu sabia scoasă la femeia sperjură: Ticăloaso!, atâta i-a zis ... să strige, apoi mintea i se limpezi, pricepu că așa trebuie să fie, și când servitorul intră să aprindă lampa, de-abia putu îngâna să-l lase prin întuneric... Încetul cu încetul amorțirea îl cuprinse din nou. Apoi îl munciră vedenii ciudate... Deodată se văzu călare în învălmășagul de la Smârdan ... jos... Dar bine, pe ofițerul turc îl străpunsese într-o clipă, știa bine asta; dar acum acesta îl răpusese, îi apăsa genunchiul pe piept, ținându-l jos, în glod... Îi căzuse sabia, însă mai avea revolverul; se căută la coapsă și, ciudat, simți printre degete cearșaful ce-l învelea; era în pat, dar cum de se găsea în război?... Ofițerul turc scoase iataganul, îl ridică și-l ...
... nadișancă; nu se putea gândi la cal fără să nu-și amintească și de tovarășa lui de călătorie. Pe Bălan îl avea de mult; să-l fi cumpărat acum douăzeci de ani, un mânzoc pe atunci. L-a mai ținut un an și, cum împlinea trei ani și jumătate, i-a cumpărat, pe măsura lui, din iarmaroc de ... mai mișca; peste ochii, pe jumătate închiși, genele se mișcau ușor, suflate de vântul ce se strecura pe ușă. Boierul se repezi lângă cal și-l apucă un plâns amarnic. Îngropară calul în grădină, iar nadișanca o închise în șură, cu porunca să nu se mai atingă nimeni de dânsa... Trecuse ... se mai ducea, nu-și căuta de nici un interes; căzuse într-un fel de toropeală din care în zadar se încerca fata lui să-l scoată. Dânsa alerga de la un capăt la altul al moșiei, punea trebile la cale și îngrijea de avere, care altmintrelea sar fi părăduit. Într ... cuvânt, se sui în casă și se închise în odaia lui. O săptămână nu vorbi cu nimeni. Coana Elencu, amărâtă până în adâncul sufletului că-l ...
... satele-n plânsetul tău Să nu te gândești că-ți stă bine! Și lung o sărută și-o strânge la piept, Și capul plecat i-l așează ea drept, Și blând i se joacă p-obrazul de nea, Și râde, că doară va râde cu ea, Și plânge și cât o ... în amurg, la Crăciun în vergel, Ea nu-și dezlipește nici ochii de el, Că vai! cum o-nvinge iubirea! Ș-acum, desperată că nemții l-au dus Pe Nandru-n câtane, ea-n gânduri s-a pus, Ș-o doare durerea de milă cu drag Și stă, ca ... oprești? De vrei, cu securea mă taie! Că n-am, cât pământul, tot fată să șed! Că știu că pe Nandru eu n-am să-l mai văd, Când văd eu că neamțul mi-l pune-n șireag Și-l poartă cu trâmbiți și-l joară pe steag, Și-l duce să moară-n bătaie! Și plânge, ea plânge de varsă părău, Ștă ruptă și suptă de-al inimii rău, Îmbăieră mâinile-n părul blondin ... prin unicu-i gând, Ca moartea topitu-s-a fata. Pe Nandru, cum sta cercelând într-o zi Un cal, plecat fiind, calu- ...
Ion Luca Caragiale - Cum devine cineva revoluționar și om politic...%3F
... mi-a zis: — Știi? asta o fac pentru hatârul dumitale; aminteri, pe un spânzurat ca ăsta, să fi venit tata!... știi? Mi l-au adus pe tânărul... Dumnezeule! în ce stare! cu falca jupuită, cu un ochi vânăt, umflat cât pumnul și cu mâna dreaptă scrântită, ori ruptă ... de plumb, și odihnă — o complicație cu erisipel ar putea fi primejdioasă. I-am dat eroului supă caldă ș-un pahar de vin negru; l-am oblojit; l-am legat la cap ca pe o jupâneasă care, după baie, și-a cănit părul, și l-am culcat la căldurică. A dormit bravul meu de la zece seara și până a doua zi la amiaz', gemând din ... Moșilor — pe drumul cel mai drept. Dar, vrând să treacă pe Piața Teatrului, nu știe cum, se pomenește într-o grozavă învălmășeală: în față-l năvălea poporul, în spate-l pridideau jandarmii călări. A simțit un fel de amețeală; au început să-i vâjâie urechile și să i se turbure vederea... S-a ... ...
Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune
... pătimit multe. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe vremea lui, a învățat arta culinară de la tată-său, pe care l-a moștenit întrecându-l în talente. De aceea, a fost un moment când casele boierești se băteau care mai de care să-l aibă pe domnul Iancu. Dar arta culinară uzează grozav pe om; încet-încet, focul i-a stricat vederile acestui artist; apoi s-au ... până colo, pe vreme bună și pe zloată, vara pe arșiță, iarna pe ger, a contractat un reumatism articular acut, pe care nu l-a putut combate decât cu rachiu de izmă fiert cu piper. Oricând îl încearcă la încheieturi, cu nimic altceva nu i se poate ... să nu stea degeaba toată ziua, să-și mai facă de lucru — acuma, cere. D. Tomița intră având aerul foarte contrariat. Se vede că-l încearcă la încheieturi. Băiatul din prăvălie a înțeles aceasta si aduce numaidecât, fară comandă, rachiul de izmă cu piper. D. Tomița salută politicos ... ...