Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 2740 pentru NU MAI.
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... ceea ce e nostim, mai târziu, după ce ne-am cunoscut, ne-am mărturisit că, și lui și mie, ni se păruse a mai fi stat și altădată împreună într-o încăpere la fel. Nu m-aș fi gândit însă să ne împrietenim chiar, fiind îndreptățit a-l crede că făcea parte dintr-o lume cu totul alta ... să înflorească așa de strălucit, într-un semeț avânt al sângelui albastru spre tipul ideal, fie că fusese numai o nemereală fericită, în toate chipurile mai mult nu se putea da. Mai era nevoie, e drept, și de ceva osteneală, zilnic, ca această podoabă a omenirii să-și împlinească frumusețea, pentru că atâta găteală nici ... cunoscut care, fără îndoială, trebuia să se bucure de mari mijloace de trai. Arăta însă a trăi în afară de acea lume, și mai mult chiar, în afară de orice lume. Ca dânsul, în Berlin-W., mai erau și alții, dar pe aceia nu-i puteai decât rareori zări, călărind în ceața dimineții sau zburând repede seara la înfloritele lor desfătări. Nici pe el nu ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit
... d-a fuga cu băiat cu tot, și duși au fost până în ziua de astăzi. Când prinseră de veste părinții că băiatul nu e, caută-l în sus, caută-l în jos, nu e; ba mai în dreapta, ba mai în stânga, de loc! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoaci, ași! nici pomeneală nu era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la niște drumeți că au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel, care se ducea ... se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, și pieri din ochii lor ca o nălucă, ca și când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinții până când se istoviră și dânșii, și ochii din lacrămi nu și-i mai uscară; dară în deșert, că fiul lor nu se mai întoarse. Pasămite ei, daca s-au lăsat zburdălniciei lor și s-au văzut la câmp, nu s-au mai gândit în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se și încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe niște tărâmuri necunoscute. Aci ... se rătăciseră. ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... fi pus ochii pe dânsul d-ar fi fost într-o mie. Ș-apoi era dulce la cuvântare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Nu se mai sătura cineva de dânsul ascultânduÂl. De la moartea fratelui său, fata nu se prea simțea bine. Ba c-o fi una, ba c-o fi alta, ba c-o fi deochi, ba c-o fi săgetătură, și ... de la această întâmplare. Împăratul își uitase de fiica sa. Fata de împărat și fiul văduvei se învoiseră și se însoțiseră. Nici unul din amândoi nu s-a căit mai în urmă pentru aceasta. Vezi că el în viața lui nu alunecase până atunci, era curat, cum îl făcuse mă-sa; și pe fata împăratului o găsise acasă. Copilul cu care era însărcinată fata când o ... de sălbăticime de pădure. De voie, de nevoie, trebui să se ducă acolo, căci ochii nu-i dase în geană de nu știu cât timp. Mai întâi își trimise sluga care nu se despărțise de dânsul nici cât ai scăpăra. El se întoarse și spuse împăratului că este priimit a găzdui acolo cu dragă inimă ... ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV Către muza sa O, muză, este vreme să-ți schimbi ghimposul stil, Să nu mai scrii tot satiri, căci mulți nu te iubesc, Cârtind că mă amestec tot unde nu am treabă Și mă arăt în lume cu multă sumeție. Văzui eu mulți de-aceia ce nu au scris nimic Asupra nimăruia, ba înc-au măgulit, Nu căpătară însă vro soartă mai ferice; Dar mie ce-mi rămâne s-aștept de l-a ta milă? Năravurile rele tu nu îngăduiești, C-o mare cutezare le râzi, le înfruntezi, Nu vrei s-ascunzi nimică, zici lucruri prea pe față; A ta plăcere este pre vicioși să superi, Și pentru-a tale ... scris un oarecare, Pe sfinții toți puindu-i în șirul alfavitei [1]. Al tău duh este trândav, produce foarte greu; A scri ce nu simțește, nu poate nicidecum! Iar când năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor, Eu însumi întru sine că sunt poet mă simt, Și ...
... lui plângând Și-n aspra-i coamă îngropând Obrajii palizi: Pui de leu, Suspină trist. Odorul meu, Tu știi că eu te vând! Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor: De-acum smochini, din mâna lor, Ei n-or avea cui da! Ei nu vor mai ieși cu drag Să-ntindă mâinile din prag, Să-i iau cu mine-n șea pe rând! Ei nu vor mai ieși râzând În calea mea șirag! Copiii mei cum să-i îmbun Nevestei mele ce să-i spun, Când va-ntreba de El-Zorab Va ... Raira, tu, nevasta mea, Pe El-Zorab nu-l vei vedea De-acum, urmându-te la pas, Nici în genunchi la al tău glas El nu va mai cădea! Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun, N-ai să-l mai vezi în zbor nebun Pe urma unui șoim ușor Ca să-ți împuște șoimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun! Nu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... și ȚUGULEA MOGHILĂ. (La ridicarea cortinei toate lucrează.) IRINA: Cum, cum? FIRA: Ei, așa... Zic, se duse, se duse, până dete d-un balaur... JOIȚĂ: Mai încet, Hera. Dai peste țeavă... De un ce, Zamfiro?... Și tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai încurcat firele... LISANDRA: De un balaur... Stați... A sărit tindechea [2] . ILEANA: Cu gândul la Orhei. D-a ... a urât? Binișor. Ghergheful e de răbdare. JOIȚA: Iaca și barba părintelui Ivașcu din Hotin... IRINA: Ba părul tău de oaie creață. HERA: Am isprăvit. Nu mai am țevi. BĂLAȘA: Da, dar pe dinafară cine-a dat? HERA: Numai la două. Le desfac și le fac. OLEANA: E bine, Reveca ... plutește parc-ar avea aripi. O! ciută zglobie, tu ai să ții casa c-un fus... Dar tu, Oană, ce ispravă mi-ai făcut? OANA: Mai am puțintel și le nălbesc. Prea multe. Și nu mă plâng că sunt prea multe, dar pentru că sunt multe mă pui pe gânduri... REVECA: Mă băiete că porți părul bălan ca plăieșii , ce ... de când pieri floarea Moldovei la Războieni. Trosnea cetatea ridicată-n pripă de slăvitul nostru voievod... Flăcările se-nălțau până la cer... Și el țipa: ...
... că-l gătești. Și deci când oi vide-o, așa să socotesc Că o văd ochii mei după cum și vorbesc. Atunci adivărat aceli frumusăți Nu mă vor zalisâ cu ale lor fineți. Al doile, iar trebui foarte să mă păzesc, Mâncare, băutura nicicum să nu poftesc. Măcar să mă tot chemi și să mă tot poftească Prietinii la masa lor n-or să mă mai zărească. Vinațurile buni și nostima mâncari Nu mă vor înșăla nici într-o adunĂ¡ri Știind bine aceea ci lucrează beție De cap și de stomah, apoi ci va să fii Ne ... mă jălesc. Îndatorești-mă, te rog, și iar te rog, domnul meu, De nu mi-i agiuta, apoi trebui să mori eu." Memnon n-au mai socotit să nu o mai urmeză Mergi, cu-nțălepciune lui lucru să cerceteză, Să meargă s-apuci treaba după cum să cuvini, Și să oprească răul cum știi el mai ... s-o îndatorească Din mânile nedrepți cum să o mântuiască. Așadar, amândoi, într-ace înfocări A vorbii, au uitat prochimenul și stare Și mai mult nu pot departe ca să șadă, Ci-ncep ei de aproapi împreună să să vadă, Și ci este trebuință să spui de-amărunciș, ...
... că-l gătești. Și deci când oi vide-o, așa să socotesc Că o văd ochii mei după cum și vorbesc. Atunci adivărat aceli frumusăți Nu mă vor zalisâ cu ale lor fineți. Al doile, iar trebui foarte să mă păzesc, Mâncare, băutura nicicum să nu poftesc. Măcar să mă tot chemi și să mă tot poftească Prietinii la masa lor n-or să mă mai zărească. Vinațurile buni și nostima mâncari Nu mă vor înșăla nici într-o adunĂ¡ri Știind bine aceea ci lucrează beție De cap și de stomah, apoi ci va să fii Ne ... mă jălesc. Îndatorești-mă, te rog, și iar te rog, domnul meu, De nu mi-i agiuta, apoi trebui să mori eu." Memnon n-au mai socotit să nu o mai urmeză Mergi, cu-nțălepciune lui lucru să cerceteză, Să meargă s-apuci treaba după cum să cuvini, Și să oprească răul cum știi el mai ... s-o îndatorească Din mânile nedrepți cum să o mântuiască. Așadar, amândoi, într-ace înfocări A vorbii, au uitat prochimenul și stare Și mai mult nu pot departe ca să șadă, Ci-ncep ei de aproapi împreună să să vadă, Și ci este trebuință să spui de-amărunciș, ...
Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale
... etc. Doi ani și jumătate, fără să-și permită o absență, eminentul școlar a frecuentat cursul și prânzul d-lui Sturdza. Vom vedea mai la vale la ce perfecție a ajuns acest suflet pe care d. Sturdza îl are în mână. Până atunci să nu uităm a spune că, în vreme ce d. Brote se lăsa ipnotizat de șeful liberalilor, d. Slavici denunța în Voința Națională pe conservatori ... cu respectivii. Și musiu Brote în sus, și musiu Brote în jos, și intimitate, și familiaritate, și cordialitate. D. Brote face furori în saloanele cele mai înalte din București, nu mai face brânză la ferma din Rășinari. D. Brote desvoltă sus de tot teorii politice în loc să-și expună vitele la o expoziție regională. D ... îi face aspre mustrări că nu frecuentează mai mult pe sublimul șef liberal, că este prea indiferent față cu marele om, indiferen;ă cu atât mai vinovată cu cât d. Aurel Popovici întreține relațiuni politicoase și cu ciocoi. Și asupra acestui cuvânt, așa de odată, începe o istoricească explicare asupra fanarioților ... conservatorii în afacerea grațierii, ori exagerând importanța acelui rol sau contestând-o cu desăvârșire, un lucru rămâne constant: în țară erau conservatorii la putere și nu
Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire
... se află mulți nătărăi, Care s-ar da bucuros că sunt secretari ai tăi. Cu toate-acestea acum dorința mea o ascult; Respectul numelui tău nu mă oprește mai mult, Și pare-ți bine sau rău, slobod din partea mea ești. Nu cercetez dacă-n rai, dacă în iad locuiești, La ce fel de munci, pedepse, păcatele-ți te-au supus Și dacă în lungi frigări dracii ... au pus. Sunt sigur că sfinții toți asupră-ți au reclamat, Și chiar de nu-i fi prăjit, ești negreșit afumat. Trebile acolo-n iad nu merg c-aici pe pământ, Unde păgâni sau creștini cu toții la au loc sfânt, Unde vedem fericiți pe cei mai mari păcătoși, Și soarele luminând pe răi ca pe credincioși; Faptele-acolo ne pun la locul drept meritat. Dar spune-mi, te rog, Voltaire, tu ... câmpii de ghimpi să le curățim. Aș vrea să poți să-nviezi, o zi numai să trăiești, Parnasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vorbești. Unul, iscoditor trist de termeni încornorați, Lipsiți de duh creator numește pe toți ceilalți. Se plânge că nu-nțeleg acei care îl ascult, În vreme ce însuși el nu se-nțelege mai
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... partea opusă, Corbea, Sandomir și Cremene.) SANDOMIR: Cine-i acolooo? MOGÂRDICI (tresărind): Cine să fie? CREMENE (întinde arcul): Cine-acoloo... că dau... MOGÂRDICI: Cremene, să nu dai, că te fac iască... Mă... (Se pitulă și se ridică.) Eu sunt... Ce, ești nebun?... Nu sunt eu mai mare, mă? CREMENE (abia ținându-și râsul): După coif, așa ar fi, dar nu după ce este sub coif. Nu te uita la za, ci la zidurile Sucevei... Zidurile Sucevei stau în picioare fiindcă și noi stăm în picioare... Zaoa ta umblă pe două cărări ... II MOGÂRDICI MOGÂRDICI (singur, își așază coiful, ia sulița și se uită dincotro a venit uietul): Cine-i acolooo?... Aici, Mogârdici!... Sunt caraulă... Nu răspunzi?... Nu?... (Dârdâie.) Mi-e frig... ba și frică... Nu s-aude nimeni... Să mă las p-o parte... (Nu se mai vede.) Cine-i acolooo?... Dă lozinca... Vorbește... Ori numai să urli... ca potăile la lună?... D-ar fi fost logofătul Baloș, l-ar fi luat ... pe vite le cheamă fără policră: Miercana, Dumana, Lăbuș... Hoțul! PETRU RAREȘ: Petru Rareș Majearul... MOGÂRDICI: Cum-cum? PETRU RAREȘ: Petru... MOGÂRDICI: P-al treilea nu l-am înțeles. PETRU RAREȘ: Majearul... MOGÂRDICI: Mă-ga... Așa...