Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LOC
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 1393 pentru PE LOC.
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... de sânge și năsip și-i punea în punga lui veche... Apoi stătu mult în tăcere, părea a socoti ceva. Apoi sări de pe scaun și luă sacul pe care Ruben l-adusese, îl dezlegă la gură, scoase și distinse pe masă ce era în el... erau straie purtate de Domn, cari odată de mare preț or fi fost. Levy murmură 11 în barba pe care și-o ridica[se] cu mâna la buze. Pe uliță nu era nimeni. Luna apusese, părea că inima nopții își scursese sângele luminos, căci era întuneric .. . Cercă dacă ușa-i bine închisă, întinse o ... au săcat apa din urcior. Începu să se schimbe în hainele de Domn. Hainele atârnau pe corpul lui slab, curelele de sabie și le 'nchiasă pe dos și în teacă băgă un *** vechi. Arăta ciudat acest Domn. Își puse o cucă veche pe cap și se uită în oglindă. El se sperie. „M-am făcut Domn, unsul goimilor, el căruia * i-am vândut fata, D-zeu mă ... al pruncilor lui Assaph si o voi bucura cu cântecul arfei Sionuluiâ€�. El era nebun. Luă un urcior plin cu apă în mână și merse pe ...
... i vorbă! drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi trebuie să și-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc: încet însă, încet, bucățică după bucățică. Poate că știa și părintele că este așa în lume; dar el avea legea lui: "Ce-i drept și ... n-avea însă decât nevastă și doi copii: desagii îi erau deșerți. Pentru aceea îi era atât de greu să sară din Butucani la Sărăceni. * Pe Valea-Seacă este un sat pe care oamenii îl numesc Sărăceni. Un sat "Sărăceni" pe o vale "seacă": mai rău nu poate să sune însemnarea unui loc. Valea-Seacă! "Vale", pentru că este un loc închis între munți; "seacă", pentru că pârâul ce și-a făcut cale pe mijlocul văii este sec aproape întregul an. Iată cum stă valea. În dreapta este un deal numit Râpoasa. În stânga sunt alte trei dealuri numite ... din trei scânduri înțepenite c-un par cruciș și cu altul curmeziș... lucru scurt, lucru bun. Cui nu-i place să-și facă altul mai pe plac. În vârful satului, adică la cel mai înălțat
... George Coşbuc - Sulamita Sulamita de George Coșbuc La nucii din livezi m-am dus, Să văd ce e prin vale, Am mers la vii pe deal în sus Și mi-am făcut o cale Pe câmpii de către Damasc De ce m-am dus eu oare La locul unde turme pasc? Vă jur, fete fecioare, Să nu cercați voi a ... Doi crini sunt buzele și strat De flori îți e obrazul; Și nu sticlesc înviorat Nici apele din iazul Lui Heșbon,ca și ochii tăi, Pe fața ta senină Ei seamănă cu porumbei Pe țărm de apă lină! O, spune-mi, unde stai în vai Și unde porți tu turma? Fugi, dragă, fugi de soții tăi, Căci eu, pândindu ... de zi Tiptil preste coline, Acolo unde tu vei fi Aș merge pentru tine Și-n munți cu pantere și-n gropi Cu lei și pe tot locul! Oh, dă-mi să beau măcar doi stropi De vin, căci ard ca focul! Cu ochii m-ai aprins detot; Când gura ta ... te strângă? Nu mi-ar păsa de m-ar vede O lume; să mă vadă! Oh, dac-ai fi tu sora mea, Te-aș săruta pe stradă. Era-n amurg. și Solomon Cânta
... Plecă: dar abia merse pînă-n vecinătate, Și găsi felurimi de păsări adunate, Care din întîmplare Se-ntrecea la cîntare. Stătu să le asculte: toate pe rînd cîntară, Care prost, care bine, talentul și-arătară. Iar bietei coțofene îi cerură iertare Că nu-i dau ascultare: Îi ziseră: „Taci, soro ... mergea, Nimic alt n-auzea. În sfîrșit obosit, Și desnădăjduit, La cuibul său veni, Făr-a se mai opri. Puii cît îl zăriră Pe loc îl ocoliră; Apoi îl întrebară: „Ce mai veste p-afară?“ „Urîtă — le răspunse — și vrednică de jale: Am umblat ... “ Tot omul despre sine lesne se amăgește. Nimenea nu își este aspru judecător, Dar judecata obștii e o învățătură. Mulți ce se cred pe sine un ce rar în natură Mai lesne zic că lumea nu știe ce vorbește, Decît să va să-și simță nimicnicia lor. (Ed. 1842 ...
Vasile Alecsandri - Muntele de foc
... lor, purtând cunună, Cântă astfel în furtună: Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează Și mă-mbată, mă turbează, Ca sângele roș pe taur. Toarnă, drege tot aice, Și când eu destul voi zice, Pe-al meu cap trăsnetul pice! Beți, voinici, până la moarte! În ceas vesel de plăcere Să uităm orice durere, Orice chin a relei ... cupele pline L-a fulgerelor lumine! Vântul bate, cerul tună, Munții urlă, Satan râde, Iadul vesel se deschide Și cu noi cântă-mpreună. Pe când lumea se-ngrozește, Omul brav benchetuiește Ș-al lui suflet se-ntărește! Tremure-se tot în lume Cât va fierbe sânge-n mine! Facă ... nume. Eu sunt brațul care frânge! Eu sunt ochiul ce nu plânge! Eu sunt gura ce bea sânge! Abia zice, și deodată Cade hoțul de pe munte, Fulgerat, lovit în frunte De a cerului săgeată!... De-atunci mii de focurele, Limbi de pară albăstrele, Ard pe locurile-acele! Note ↑ În Munții Apenini, între Giogo și Filigare, aproape de satul Petra Mala, există un fenomen vulcanic foarte curios de observat. Pe ... unui deal, numit Munte de foc, ies din pământ nenumărate limbi de foc care ard necontenit, răspândind noaptea lumini fantastice
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... Mă făcu să mă suppui". Binișor mă ia de mână, Ș-într-o clipă m-aflu eu În crângșor, unde-o fântână Curgând face heleșteu. Pe acelui undă lină A nopții făclie stând, Îndoită dă lumină Din oglindă-i s-întorcând. Pe cer mii de mii de stele Semănate străluceau; La câmp focuri de surcele De departe văpăiau. Briliant vărsa cu fală Al fântânei viu susur, O ... simțirea atingea. Înfoca spuindu-și tângu, Subt ea un copaci stufos Ce de nalt stăpânea crângu Ne-a dat razem șezând jos. Ast loc, el, și vreme-alege, Astfel începând vorbi: "- Că e cea mai veche lege Pe pământ ca-n cer, vei ști, Cu plăceri, sau cu durere, Câte trăesc, vor, nu vor, Curând, ori cu-ntârziere Stăpânite-a fi ... Al lor cântec rescântând, Drag îl duce la simțire Și desmiardă orice gând. Rândurele zbor s-întrece, C-o aripă răzuesc Unda, ce-și torn pe trup rece, Recorite s-întăresc. Face fluturi mii să zboare, Cum va zefiraș ușor; Albini fac din floare-n floare Furtișag nestricător. Se înalță cu ... ...
Ion Luca Caragiale - În vreme de război
... stare, trebuia, se-nțelege, să se oprească ochii tâlharilor. Într-o seară, părintele Iancu a făcut prostia să rămână acasă singur de tot: pe bătrână a trimis-o cu trăsura la târg, cu un băiat; pe un argat l-a mânat la câmp, pe alți doi, cu carele, după lemne la pădure. După miezul nopții, iacăte oaspeții negri: l-au legat, l-au schingiuit și i-au luat o ... un duhovnic... După aerul și tonul tânărului, fratele mai mare nu știa ce să crează; totuși înțelese că preotul avea lucruri serioase de spus. Trimise pe slugi și pe femeie să se culce, închise obloanele prăvăliei și poarta hanului, și, după ce toată lumea se liniști, intră în odăiță unde-l aștepta popa trăgând ... faptă; ce era să le faci însă? erau îndârjiți: baba țipa și arendașul a tras cu arma - nu mai era chip să stăpânești pe băieți. Popa scăpase din cursa întinsă la capătul pădurii numai prin întâmplare: aminteri puneau mâna poterașii și pe el... Dar toți cetașii sunt priși... Or să-i pună la cazne.. ei au să spună tot... tot... Or să pună mâna și ...
Mihai Eminescu - Codru și salon
... sub ochii ei de foc... Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă, Își pleacă ochii timizi și el a stat pe loc... Ce s-a-ntâmplat de-atuncea nu vrea să ție minte. Destul că nu mai este... și chipul ei cel blând, Zâmbirea-i ... acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades pe brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu ... de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Când rețele din codru pe creții apei clare, Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi. II Trecură ani. E noapte. În camera bogată, Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct de foc arată Prin umbra străvezie icoane pe păreți. Culcată jumătate, copila cu-ntristare Zâmbește. Plete blonde ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... și Ștefan cel Mare cu arcul și "unde i-a ajuns segeata, acolo a făcut pristolul în altar, și este mult loc de unde au tras până în mănăstire", zice hatmanul Ioan Neculce, care ne povestește această anecdotă despre eroul pe care moldovenii nu-l plâng încă îndestul. Ștefan cel Mare vroia să împodobească cât se putea mai mult această mănăstire, în care, cum am zis ... o numesc franțujii, se păstră în visteria mănăstirii până în vremile lui Constantin Cantemir v.v., tatăl domnului Dimitrie Cantemir, care hainându-se, cum se zicea pe atunce, au pribegit în Rusia, la anul 1711, și prin fapta sa au pricinuit întemeierea fanarioților pe tronul Moldaviei. Subt domnia bătrânului Cantemir, când Poarta era în necontenite dușmănii cu leșii, provățuiți la biruință de viteazul Sobiețki, o bandă de volintiri, ce ... pentru războaie, veniră să înconjure mănăstirea Putnei, trași de vestea bogățiilor închise în ea. Aceste, în adevăr, se aflau într-un turn tare din zid, pe care călugării nevoind a-l da de bunăvoie, joimirii, spre a-i sili la aceasta, puseră foc mănăstirii. Egumenul, văzând biserica ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Lene Lene de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Eram mai mulți în drumul-de-fer. Calea lungă, zăpușeala nesuferită și uruiala monotonă ne aromniseră pe toți; pe unul cu capul pe spate, pe altul cu capul între mâni și cu coatele pe genunchi. Al treilea moțâia; al patrulea sforăia; ș-altul se încerca să doarmă iepurește, cu ochii deșchiși. La scăpătatul soarelui un vânt răcorel începuse a ... ele; dacă ești trist și fumezi, gîndurile cele triste să risipesc ca și fumul de la țigare; dacă n-ai parale, fumezi, te gândești, și pe loc găsești mijlocul d-a le găsi; când nu mai ești iubit, o țigare, două, trei, patru, și tortura amorului să schimbă în senin ... povestește în urechi o mulțime de basme fermecătoare și-ți desfășură înaintea ochilor tablouri cu mult mai frumuoase decât priveliștile reale și te ridică de pe pământ, legănându-te în aer cu mult mai dulce decât cum te cleatănă o barcă pe apă. [...] Este vorba de lenea care mă împiedică d-a fi om ca toți oamenii, făcându-mă însă să gust plăceri pe ...
... Alecu Donici - Parnas Parnas de Alecu Donici Pe când la greci au părăsit Ciopliții dumnezei, Iar locurile lor, pe drept le-au împărțit Norodul între ei: Atunci și muntele Parnas La unul muritor moșie a rămas. Stăpânul nou pe el îndat-au așezat Câțiva măgari la pășunat. Măgarii au aflat, De unde, până unde! Că muzele odat' Au locuit pe munte Și zic: "Se vede, dar, Că noi aici suntem mânați nu în zadar. Pesemne muzele de oameni s-au urât Și ei au hotărât ... să iscodim. Aideți! voinicilor! cu toții să răcnim. Nu pierdeți cumpătul, strigați cu îndrăzneală, Iar cine n-are glas Cum trebui la măgari, afar' de pe Parnas! Și credeți că, păzind această rânduială, Noi slavă vom lua, mai mult răsunătoare, Decât acele nouă vestite sorioare". Acest sfat măgăresc, Măgarii cu un ... glas îl îmbunătățesc. Și-odată toți pornesc Așa strigare mare, Încât stăpânul lor, pierzând toată răbdarea, Au poruncit cu ură Să-nchidă pe măgari, de pe