Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI DIN AFARĂ
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 646 pentru CEL MAI DIN AFARĂ.
Mihai Eminescu - Povestea teiului
... lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinerețea luminată; Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea! — Știu mai bine ce-ți priește, Cum am spus, așa rămîne; Pentru drumul cel de mîne De cu azi te pregătește! Mîna Ea la ochi și-o ține, Toate mințile-și adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc ... i mai rămîne. Calu-i alb, un bun tovarăș, Înseuat așteapt-afară, Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști, Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. Dar prin codri ea pătrunde Lîngă teiul vechi și sfînt, Ce ... cu flori pîn-în pămînt Un izvor vrăjit ascunde. Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare Tot mai tare și mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul, prins de vrajă, Răsărea, sunînd din valuri — Sus în codri de pe dealuri Luna blîndă ține strajă. — Ca din farmec Ea tresare, Și privind uimită-n lături, Vede-un tînăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare… Oare ochii ei o mint, Sau ... tot mai încet,
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... române publicate până astăzi, cu scop de a compune pentru juna generațiune română o antologie, în care toate poeziile să fie, dacă nu mai presus de orice critică, cel puțin insuflate de un simțământ poetic și ferite de înjosire în concepțiune și în expresiuni. Însă din miile de poezii citite, societatea nu a putut alege un număr suficient pentru a compune un volum, și dintr-o colecțiune ... strofe, totuși nu sunt și nu pot fi poezie, ci rămân proză, o proză rimată. Pentru a demonstra acest adevăr, demonstrațiune cu atât mai importantă cu cât din ignorarea lui multe din poeziile noastre nici nu intră în categoria operelor de artă, ci sunt proză stricată prin rime, vom intra în câteva amănunte ale producțiunilor adevărat poetice ... material în gândirea cuvintelor unei limbi. La început cuvintele corespundeau unei impresii sensibile, și cine le auzea atunci își reproducea prin ele acea imagine materială din care se născuseră. Cu cât înaintează însă limba, cu cât experiența se întinde peste mai multe sfere și cuprinde cunoștința a tot mai multe obiecte de același fel, cu atât cuvântul ce le exprimă devine mai abstract, caută a se potrivi cu toată suma de obiecte câștigată ...
Ion Luca Caragiale - 25 de minute...
... vedea! Joia mult așteptată a sosit. Vodă și doamna, plecând în străinătate, trebuie să se oprească douăzeci și cinci de minute în gara din marginea orășelului Z... De dimineață, peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca județului, stegulețe tricolore și covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume garnizoana, garda civică, școalele, autoritățile, notabilii și cât public a mai putut încăpea. Directorul a plecat de la șapte de-acasă spre a lua, împreună cu primarul, cele din urmă dispozițiuni la fața locului. Nevasta lui a rămas să se gătească și să vie mai târziu la gară cu copiii și cu amicul. Amicul este un profesor foarte tânăr, care locuiește la directorul de un an de zile; el dă ... a lua în considerațiune... că acest district, acest oraș, în fine, toți concetățenii noștri v-au iubit atât și au făcut sacrificii!... Apoi, cu mai multă căldură, doamnei: — Să nu plecați măcar măria-voastră!... N-a venit încă toată lumea!... mai sunt dame, mai sunt copii, mai sunt amici, cari ar dori să vă vază ca pe o mamă! Vodă, zâmbind foarte bucuros, zice: — ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment)
... când găsesc, în prima pagină, poema mea de la Sinaia: Odă pentru vila Antimescu. Ea ocupă toată pagina întâi a revistei și jumătate din pagina a doua. Am cumpărat, bineînțeles, cele 5 numere găsite la tutungerie și am fugit spre casa unchiului meu din str. Armenească, unde se găseau în toate sărbătorile și părinții mei. Cel mai sceptic din toți indulgenții mei auditori din seara aceea festivă a fost viitorul savant N. Paulescu, care mi-a spus că nu admite nici subiectul, nici metrul care ... și rivalul lui Pompiliu Elia- de, avea singur dreptate. Mama, tata, unchiul Costache, frații și surorile mele, toți au găsit poezia excelentă pentru un băiat din clasa a V-a de liceu. Poezia nu era iscălită cu numele meu întreg, ci numai cu pseudonimul: C. de la ... nu m- a premiat atunci nici pe mine, nici pe Ion Gorun, nici pe Vic- tor Eftimiu. Ne-a răzbunat însă mai târziu Comisiunea premi- ilor naționale, care ne-a acordat tuturor celor căzuți cea mai
Ion Luca Caragiale - O conferință
... câte-mi mai sunt prietine — din „nene Iancule" nu vor să mai mă scoată. Toată lumea în serviciu public înaintează — numai eu, din zece-n zece ani, regulat, degradat! De la „mă" de odinioară (uneori chiar cu ghionturi și fel de fel de alte maltratări... odată o ... afișul cu „Ce este arta? â€� ... Imposibil!... Mă-ntorc zdrobit acasă... Vineri noaptea spre sâmbătă... Nu pot închide ochii. La patru despre ziuă, sar din pat în culmea iritațiunii... Care? care este cel mai puțin dureros și cel mai expeditiv mod de sinucidere? Să vedem... ... Să mor așa de tânăr? Dumnezeul meu! ce are să zică amica mea madam Parigoridi când va citi în ... care și acela... în fine... da, în fine... (Oratorul are, probabil din cauza oboselii spiritului prea încordat, un moment de amețeală. Aplauze călduroase îl revivifică.) ... Mai mult decât atâta nici Aristotele nu cred să fi putut spune... Și cine ar căuta să spună mai mult, desigur ar spune mofturi, ca tânărul zevzec, care încerca să-nfunde cu o întrebare neroadă pe ilustrul filozof, străbunul fraților noștri macedoneni!" (Entuziasm la ... nesfârșite. Fanatism.) Uf! un ceas și jumătate! Ce căldură! sunt leoarcă... La ieșire, damele ...
Ion Creangă - Dănilă Prepeleac
... Ion Creangă - Dănilă Prepeleac Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi; ș ... Nu treceau douătrei zile la mijloc, și se trezea la ușa ei cu Dănilă, cumnatusău, cerând să-i împrumute carul: ba să-și aducă lemne din pădure, ba făină de la moară, ba căpiți din țarină, ba multe de toate. — Măi frate, zise într-o zi cel mai mare istuilalt; mi-e lehamite de frăția noastră!... Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? Al meu l-ai hârbuit de ... i ce vinde; când e brânză, nu-i bărbânță. Iaca îți dau dumitale punga asta, că eu n-am ce face cu dânsa. Și te mai rog de toți dumnezeii să-mi împrumuți macar o dată carul cu boii, s-aduc niște lemne din
Nicolae Filimon - Omul de piatră
... totul și cu totul de aur, încît la soare te puteai uita, iar la dînsul ba. Și într-însul ședea doamna Chiralina, tînără copilă, floare din grădină, frumoasă ca o zînă. După ce o privi mai mult timp, puse ocheanul iarăși la locul lui și ieși afară cu ochii plini de lacrămi. Nu trecu mult timp și împăratul se întoarse de la bătălie biruitor; dar în loc să-i iasă fiul său ... priimi în casă cu mare bucurie, da mi-e frică că va veni fiul meu și vă face pre amîndoi sloi de gheață; duceți-vă mai bine la sora mea cea mai mică, că ea poate să vă găzduiască și să vă spuie și drumul la doamna Chiralina. Feciorul de împărat plecă înainte și ajunse la muma ... plîngă că nu vrea nicidecum să se desparță de cerb; dar fiul bucătăresei zise încetinel: — Cere de la împăratul voie să petreci cerbul pînă afară din oraș, căci acolo ne așteaptă o căruță cu doisprezece cai de foc, în care o să ne suim cu toții și o să ne ducem ... la împărăția lui Făt-Frumos, iubitul tău. Doamna Chiralina ceru și dobîndi de la împăratul această voie și petrecu pe cerb cu mare alai pînă
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... Ce răspundeți voi acum la ele?" [8] Atunci VelzăvĂșv, hatmanul mare Oștilor negrii mării sale: ,,Întunecate Doamne! mie-mi pare (Grăi) că-ar fi lucru mai cu cale, Lăsând aceste pe alt îndelete Să strângem pe dată-a noastră cete, [9] Căci eu din iscoade-încredințate Care trimesesem sus, pe lume, Am înțăles că vor a să bate Vlad Vodă cu Mahomet, și-anume De cereștii călăreți ... că mă țân șeretul Cel mai mare-în astă neagră țară Îndrăznesc a-mi arăta și eu Adânc și măestru sfatul mieu. Însă, mai nainte de-a răspunde, Voiu să fac Mamonii o-întrebare: Pentru ce să-însumeață și de-unde Vin acele cuvinte sprințare A ... mari trebi pe pământ Nu să pot isprăvi prin argint, Ci prin tehne-ascunse și înșelăminte, Prin intrige, cu sfaturi viclene; Ceste surpă și pe cel cu minte, Ceste să-ajute-oștile-agarene. Ș-acuș' vom vedea prin ispitire Care știe mai bine-a gâcire." [16] VeliĂ l, ce peste politie Are-în iad pază și priveghere, Cel ...
... celorlalți și a-și îndemna să te bage în seamă, să-ți prindă mila sau să te laude?... Pare c-aș crede aceasta mai bine, mai ales când mă gândesc la dramul de zădărnicie și de trufie ce zace-n fundul inimii oricărui om și mai cu seamă a oamenilor care, spre rău sau bine, sunt căzuți la boala condeiului... De aceea nu pot crede că cei de seama ... de la căpătâiul lor. La 25 ale lunii februarie s-a jucat pentru întâia oară Provincialul la Teatrul Național . Sala era plină... aplaudări din toate părțile, numai autorul nu aplauda... mai întâi de modestie, apoi fiindcă nu era mulțumit nici de bucată, nici mai ales de actori, care, cei mai mulți, nu-și cunoșteau rolurile, și în sfârșit, nici de cenzură, care ștersese aproape a treia parte din bucată. Subiectul, dacă voiți să-l știți, era numai o scenă de haiduci moldoveni, cu îmbrăcămintea și graiul lor, cu cântece de ale lor, care ... fi, cred, întâia oară când acei actori se vor fi identificat așa de bine cu eroii ce înfățișau. 26 februarie . Primesc dimineața vizita directorului teatrului... ...
... rămâne unul pe dinafară, bobul sositor, atunci negreșit persoana dorită vine, dorul se împlinește. Babele prin sate sunt foarte dibace în tragerea bobilor pe sită. Mai sunt însă și țigance vrăjitoare, care se poartă din loc în loc și spun sorții cu oglinda sau cu cercetarea palmei de la mâna dreaptă. Românii, ca și strămoșii lor, au mare plecare a ... încă unele din obiceiuri antice, atingătoare de aflarea soartei. Pe timpul romanilor, amorezii mai cu deosebire dau o mare însemnătate unor crederi copilărești. Lucrurile cele mai nedemne de băgat în seamă le umpleau inimile de bucurii sau de descurajare. De pildă, pocneau în mâini foi de trandafir sau de mac, sau ... serioasă. Palpitările de inimă treceau ca semne de trădare. Baterea ochiului și a sprâncenei drepte vestea a bine, însă amorțirea degetului cel mic și a degetului cel gros de la mâna dreaptă erau semne spăimântătoare. Țiuirea urechilor, ca și sughițul din zilele noastre, însemna că pomenea cineva de dânșii. Iar mai ales strănutatul avea o importanță nemărginită în ideile lor. Ei credeau că amorul strănuta când vroia să le înștiințeze îndeplinirea dorințelor. Catul, pentru ca să ...
... Mihai Eminescu - Mitologicale Mitologicale de Mihai Eminescu Da! din porțile mândre de munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri Caii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ... castelul de stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bătrân în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârnă, De sclipește-n noapte frumoasă și roșă Â un fulger Încremenit în nouri. Cojocul l-anină El de cuptor ... ntinde bătrânele-i membre și horăiește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară-afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul ... față albastră și-adânc se uită În luminoasele valuri a ei și sânu-i dezmiardă Cu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită... Florile toate ridică la el cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai ...