Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MULT
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 1508 pentru CEL MULT.
Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi (Alecsandri)
... despotic, dispunând de profunda supunere a locuitorilor țării, înconjurat de o temere respectuoasă, și însuși tremurând dinaintea unui firman din Constantinopol, tremurând mai mult dinaintea unei simple note din Petersburg, tremurând încă și mai mult dinaintea împărătescului consul al maiestății sale Nicolai Pavlovici. Acel domn, deși înfășat pro forma în pelincile Reglementului Organic, deși față cu o putere legiuitoare numită ... el făcea zâmbre, privind cu jale la jilțurile ministeriale; căci nu-i era permis să aspire decât la modestul scaun de șef de masă sau cel mult la scaunul de director de minister! Clasa III, miluită cu cinuri (ranguri) de: slugeri, șătrari, medelniceri, ftori-vist, ftori-post etc., era mișină de cinovnici ... negre, precum țăranii români reprezentau șerbirea albă! Și între clasele privilegiate și acele dezmoștenite, un cler ignorant, superstițios, îngrășat cu mana averilor mănăstirești, aplecat mai mult la plăcerile lumești decât la smerenia apostolească; un cler care, în loc de a căuta să apropie turmele între ele prin cuvinte de ... să examină m acum unele părți în detail și să studiem țara în privirea morală, socială și intelectuală. Moralitatea pe la 1828 - 40 consista mai mult ...
... i spui: Mergi, nu ești singur în durere! Și gura ți-o-nfrățești cu sfânta gură Ce-a semănat nădejdi și mângâiere; De cel ce geme, neputând să moară, Apropii cupa liniștii de veci; Mereu sporește-a inimii comoară Și drum de zâmbet lași pe unde treciâ ... se coboară-n inimi pe pământ; Cât timp nu vezi aieve tot ce sameni, Și ochii toți de plâns n-or fi deșerți, Atât de mult Tu, cel născut din oameni, Va trebui să mângâi și să ierți; Atât de mult vei auzi jelire Și rana ta va sângera mereu- Îmblânzitor de oameni prin iubire, Tu ți-ai ales destinul cel mai greu! ...Dar, când vei smulge-ntreaga omenire Din somnul lung al greului răbdat, Când nu va fi nici chin, nici rătăcire, Atunce tu zâmbi ...
... Mihai Eminescu - Din Odiseea Din Odiseea de Mihai Eminescu Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... Sunt două moduri de a privi lumea care ne încunjură: cu reflecția rece, speculativă sau speculatoare, și cu inima plină de simțiri. Din cel dintâi mod ies pentru literatură cărțile de știință, din cel de al doilea, lucrările de artă. Ceea ce constituie defectul operelor de artă celor rele este confundarea acestor sfere, este lipsa de inspirare sentimentală și ... rele, or vești bune. Du-te, vezi dacă mai sunt Frați de-ai mei pe-acest pământ, Sau dacă i-a omorât Ungureanul cel urât? De-or fi vii, să mă răpăd Într-o fugă ca să-i văd, De-or fi morți, să mi-i răzbun Cu-o ... Ce-i bună de descântat Și morții de răzbunat. (pag. 317) Cu toate aceste, autorii și publicul „din societate“ s-ar înșela foarte mult când ar crede că simțământul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele înalte. Lumea se poate aprofunda tot așa de bine pe calea ... Bade, trandafir frumos! Vrut-ai să te-arăți duios, Dar te-ai arătat ghimpos Și din minte nu m-ai scos. — Vai! leliță din cel
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 2
... să pentru noi, au rânduit schimbarea vremilor, pentru că cu această schimbare de vremi, nu numa urârea lucrurilor celor sufletești să o schimbe (carele lucru mult a nestrica au putut) ce și spre faceri de bine și spre cuvântări dumnezeești ne îndeamnă. Că pentru acĂ©ia toată acea vrĂ ... puteț, doară, întreba ceva besĂ©rica noastră cu această sfântă vreme, sau mai vârtos să zic: ce pohtește de la noi? Poftește vremea aceasta cugetul cel bun a sufletului nostru cătră Dumnezeu, mântuitorul nostru; pohtĂ©ște dreptatea, pohtĂ©ște dragostea cea adevărată, pohtĂ©ște și mărire din inima smerită ... morți să-i înviiaze spre viață și pre vrăjmașii și pizmașii lui Dumnezeu să-i împace cu Dumnezeu Tatăl, și făcându-i părtași duhului său cel sfânt, să-i facă moșnĂ©ni împărăției sale. Venit-au, drept acĂ©ia, robilor răscumpărare, morților înviiare și viață, bolnavilor vraci, rătăciților cale dreaptă. Și ... nici un glas de strigare prorocească, ca să se întoarcă de pre calea rătăcirii. Pentru acĂ©iaș însuș Dumnezeu, întrupându-se, s-au apropiiat de cel ce fugiia, ca să-l întoarcă cătră sine; despre care lucru învață apostolul când zice că domnul Hristos n-au luat din îngeri, ci din ...
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... sărbătoare, Într-o zi cu mândru soare Care lumea-nveselea Și cu aur o-nvelea, Iată, mări, se ivea, Ca alt soare strălucea Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal încăleca Și cu mulți voinici pleca De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. [2] Clopotele răsunau, Steagurile-i se ... n-ai teamă, Spune nouă cum te cheamă?" ,,Teamă n-am că sunt român! Teamă n-am, că-mi ești stăpân! Tu ești Ștefan domn cel mare Care-n lume seamăn n-are Și eu sunt Șoiman Burcel, Puișor de voinicel!" ,,Să trăiești dacă n-ai teamă! Dă-ne nouă bună ... la generalul roman Porcelus care ar fi tăbărât pe vârful ei. Balada ne spune adevărata origine a numelui dealului. ↑ Sub Ștefan-vodă cel Mare scaunul domniei a fost câtva timp în orașul Vaslui, poziția acestui oraș fiind mai îndemânatică pentru apărarea țării în contra năvălirii tătarilor ...
Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova
... lui era dulce și convingătoare, ca graiul multor oameni destinați de soartă a muri în floarea tinereții. Constituția sa părea delicată și mai mult suferindă, căci fusese adânc vătămată în timp de doi ani de închisoare la Mănăstirea Mărgineni, sub domnia lui Alexandru Ghica-vodă. Într-un cuvânt, toată ... linia hotarului, linie imaginară în adevăr, dar în realitate nestrăbătută ca zidul ce desparte China de celelalte imperii ale lumii. Românii se cunoșteau împreună mai mult din auzite, sub nume de moldoveni și munteni, și când din întâmplare vreun impiegat al statului și mai cu seamă vreun boier moldovean făcea vreo ... așteptau la marginea țării! Câte lupte, câte loviri în frumoasele lor sperări! Unii, care câștigaseră diplome de doctorat în jurisprudență, rămâneau părăsiți de guvern, sau cel mult rânduiți a servi în cele de pe urmă posturi ale ramurilor administrative sau financiare. Nici unul nu se vedea pus la locul lui ... pe câmpul ademenitor al literaturii și fondau, cu mii de greutăți, vreo foaie periodică, erau expuși a privi în curând suspendarea ei pentru cel ...
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... poartă pe genialu-i occiput o panama sau un sombrero. Cînd însă toate acestea vor deveni inutile și vestmîntul de ștofă va dispărea împreună cu cel de lut și de celule, atunci numai se va reîntoarce și va răsări pretutindeni, la capătul tuturor răscrucilor, de unde pornesc cărările, ca supraomenescul Bosco ... d-lui Iorga la "Sămănătorul" am sfîrșit prin muncă îndărătnică și cinstită a ne afirma cu toții și a ne dezvălui, mult, puțin, personalitatea noastră. A urmat fiecare spre steaua ce-l chema, și nu a fost un rău acesta, desigur. Cele ce ... de tină s-a zăgăzuit în altă parte, invectivele s-au lovit ca de un zid puternic și s-au dovedit neputincioase și cel atît pizmuit și negat și-a deschis singur porțile și a intrat triumfător în templu unde dacă ar avea mai multă ... era în sală se bucura în sfîrșit că a venit un om... Și acum, ca să isprăvesc ca o dulce imputare față de cel ce-mi spunea odată că-mi prăpădesc vremea inutil cîntînd florile, aceste minuni dumnezeiești care ne dau atîta mulțumire, voi povesti că ultima dată cînd ...
... numai aceste câteva cuvinte: — Bine, bine... cuconașule... toți cu bine te așteaptă; iar Balan e cu noi. Mărturisesc că aceste cuvinte îmi merseră mai mult la inimă decât toate versurile și discursurile oratorice ce învățasem pe de rost în școală... Ce om cumsecade era Constantin viziteul! Nasul lui cel mare, de care râdeam odată în copilăria mea, căci avea un negel tocmai pe vârf, îi ședea acum așa de bine, încât nu era nas ... așa mai multe ceasuri cugetând, când la Măriuca cea drăgălașă, oacheșă și subțirică cu flori pe cap, care-mi zisese odinioară cu glas înduioșat: Ce mult e de astăzi pănă-n șase luni; când la Măriuca cea măritată pe care mi-o închipuiam acum încunjurată de copii, învârtind mămăliga, ghilind pânză ... flori pe cap biruia uneori pe cealaltă Măriucă, cea cu oblojele, și atuncea focul se aprindea iarăși viu în inima mea. Într-un rând strigătul cel obicinuit viziteiesc: tbrrrn... îmi răsună în urechi și nadiceanca se opri dinaintea unei crâșme. Era soarele pe la miazăzi și căldura nesuferită. Balan scotea o ... să sărim în ajutorul lui. Paguba nu era mare, căci abia se mai ținea în ițele ei învechita haină a lăutarului, sămănând mai ...
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... a scoate dintre ținutași pe bătrâni, pe copii și pe dame. Din categoria bărbaților care plutesc pe râul vieții de la douăzeci și cinci ani cel puțin și până la cincizeci de ani cel mult, o analiză adâncă și făcută cu o scumpătate ne silește să tragem un mare număr de oameni carii, la cea întâi vedere, samănă a ... picioare și așa l-au mântuit de bătături, sau l-au stropit din creștet până în talpe. El a fost la teatru, la cel franțuzesc, la cel nemțesc sau la cel românesc, nu-i nimică. El a auzit cântând din gură pe dl Bruker, din scripcă pe dl Stiulțer. El a văzut ... și născuții în capitalie, mutați pe urmă în ținut, nu se pot numi provinciali, ci provincializați , o numire care cât pentru mine o urăsc mai mult decât toate poreclele din lume și pe care, pe sfântul meu, n-aș vroi a o avea. Mai bine aș prefera să car ... pe minut; nu se poate ținea în trăsură, mai că-i vine să sară jos și, în entuziasmul său, strigă: "În sfârșit, iată-mă în ...
... Dar cu ciumă-amestecată! Unde-ajunge picătura, Se închid ochii și gura, Ochii să nu mai privească, Gura să nu mai grăiască! Plină-i țara, mult e plină De scaieți de mărăcină; Unde-s tufe prin potici Sunt morminte de voinici, Unde-s tufele mai dese, Morminte de jupânese, Unde-s ... a fost ferită de grozăviile acelei cumplite epidemii. [2] Spaima răspândită în țară de răutatea ciumei a născut mai multe legende și proverbe. Cel mai caracteristic din toate este proverbul scos pe seama mamelor neomenoase și care zice: Cutare e ciumă, nu e mumă . Asemene se zice de un ...