Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru COPILI
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 744 pentru COPILI.
... Iosif - Isus Isus de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Veghează-n colț a candelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale : Isus, copil, la sînul maicei sale ; Păstori se miră, magi i se închină. Un zîmbet liniștit, blînd, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale, Ce ...
Ștefan Octavian Iosif - Noaptea-n cabină
... Albe neguri mi-i acopăr... În coasta năvii, unde zac Și-mi razem capul visător, Izbind se frămîntă sălbatece valuri Și murmură-ntr-una: — Copil fără minte ! Ai brațul scurt și ceru-i departe, Și stelele stau țintuite de cer Cu ținte de aur... Deșarte dorințe ! Oftări deșarte ! Mai bine ...
Ștefan Octavian Iosif - Pintea
... Milă-i fu ca să-i mai bată, Și-a plecat în lume Pintea !... II Rătăcea acu prin codri, Uluit de bucurie, Și, copil fără de grijă, Dă să-și facă jucărie. Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază : Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. Cu picioarele ...
Ștefan Octavian Iosif - Poveste (Iosif)
... Poveste de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se spune-n basme c-a trăit Demult, demult pe lume-odată Un biet copil orfan, robit De-o vrăjitoare blestemată. În lanțuri ea-l ținea oricînd, Și el plîngea de disperare, Dar lacrimile-i, picurănd, Se prefăceau mărgăritare... Iar ...
Ștefan Octavian Iosif - Profeție (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Profeţie (Iosif) Profeție de SĂ¡ndor PetÅ‘fi , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Floare-albastră , an. I, nr. 9, 6 decembrie 1898. — Tu, mamă, zici că visurile noastre Ni le trimite Atoateștiutorul, Că visu-i o fereastră fermecată Prin care ne surîde viitorul. Visai și eu un vis, iubită mamă, Un vis frumos... Mi-l lămurești tu mie ? Visai azi-noapte că-mi crescuse aripi, Și am zburat cu ele-n veșnicie ! — Copile, tu lumina vieței mele ! Luceafăr blînd al sufletului meu ! Fii vesel, vesel, că-ți făgăduiește Îndelungate zile Dumnezeu. ...Crescu băiatul — mare și puternic : Din pieptu-i tînăr izbucni deodată Sălbateca văpaie-a tinereții, Ce-n inimă-i gemuse-ncătușată. El prinde harfa și izbește-n strune, Dus în extazul sfînt al inspirării : Simțirea lui — măreț vultur — plutește În lumea largă pe-aripa cîntării. Se-nalță pîn’la porțile tăriei Al cîntecului glas înaripat, Desprinde stelele din cer să-ncununeze Cu raze fruntea lui de inspirat. Dar e venin a cîntecului miere ; Cu fiecare cîntec smuls din strune El pierde-o floare din cununa vieții, Și înc-o ...
Ștefan Octavian Iosif - Rozele
... Acum, cu drag, le-adună iar. O, de-ar putea, le-ar da ființă ! Dar izbucnește-n plîns amar Văzînd că e cu neputință... Sărman copil
Ștefan Octavian Iosif - Un imn francez lui Eminescu
... ți-o legeni cu drag, ca pe mireasă... Poete, stai de strajă! Spre culmile măririi Insuflă-i, ca să lupte, a geniului scânteie, Copil
Ștefan Octavian Iosif - Visul (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Visul (Iosif) Visul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Bine ai venit, april, Lună răsfățată ! Zburd și cînt, zglobiu copil, Ziulica toată !... Înainte-mi — cîmp deschis... Stau fără de țîntă. Totu-i adîncit în vis, Prins de vrajă sfîntă. Jos, pe dîmb, mă tolănesc ...
Ștefan Octavian Iosif - Visul unui slujbaș
Ştefan Octavian Iosif - Visul unui slujbaş Visul unui slujbaș de Ștefan Octavian Iosif Visam deștept pe jumătate... Era o liniște în casă, Și ziua în amiaza mare Părea că-i noapte luminoasă... ... Și se făcea că am o mie Monede-n aur... o comoară! Trântit pe canapea alene, Sorbeam cafea, fumam țigară... Copiii mei, în loc de zdrențe, Purtau veșminte noi, alese, Nevasta mea era mai mândră Ca cea dintâi dintre prințese. Chiar eu schimbasem redingota Cea roasă-n coate și cu pete; Perdele scumpe-aveam la geamuri, Și ce covoare, ce tapete! Ba-i dasem unui biet prieten, Acuma chiar, un pumn de lire, Și cum îmi mulțumea, săracul, Plângând d-atâta fericire... Tresar... Cine-a bătut în ușă? Mă pipăi... Unde-s banii mei? — Bărbate, scoal', uitași de slujbă? Hai, uite, că-i trecut de
Alecu Donici - Elefantul în domnie
Alecu Donici - Elefantul în domnie Elefantul în domnie de Alecu Donici Cine-i tare și mare, Dar minte nu prea are, Nu-i bine, cât de bun la inimă să fie. Pe elefant l-au pus în codri la domnie, Și de pe neam ei toți, De la străbunii săi până la strănepoți, Au îndestulă minte; Dar este rar acel preafericit părinte Să-i iasă buni copiii toți. Și elefantul meu, oricum era de mare, A înțelegerii n-avea îndemânare, Iar blând și plin de bunătate Era, cât nu se poate. Și iată că la domn au dat bietele oi O jalobă, zicând că "lupii răi pe noi De tot ne jecuiesc". — Tâlharii, varvarii, da cum de îndrăznesc! Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta Și-așa urla: — Măria ta! De noi nu te-ndura, Căci singur ne-ai fost dat poruncă astă-iarnă S-avem cu toții blană. Iar oile pârăsc, c-așa sunt învățate: Noi n-am luat mai mult decât pielcea de frate. — Atâta! domnul le răspunde, Să știți că strâmbătăți la mine nu-ți ascunde, Vă hotărăsc de-acum de oaie o pielcică, Și nici un păr mai mult,
... învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne ...