Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OM DE NIMIC
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 623 pentru OM DE NIMIC.
Ion Luca Caragiale - Teatrul național
... pregătească aparatul în liniște și în toată libertatea; purtarea lor, desigur, este și dreaptă, și cuminte. Dimpotrivă, toți marii judecători din presa noastră, în materie de teatru, tac ca peștii opt luni, cât lustrule aprins, vin regulat la teatru, se folosesc de un plus de bilete, staluri și chiar loji, peste “obișnuita și cuvenita intrare personalăâ€�, își fac micile treburi, își satisfac sentimentalismul lor pentru preotesele artei; la gazetă ... s-apucă de se ocupă de teatru, atunci când teatru în activitate nu mai este. Și despre ce vorbesc? cu ce se ocupă? Răsfoiți gazetele de vro două săptămâni încoace: “Aflăm că Direcțiunea teatrelor n-a angajat, pentru viitoarea stagiune, pe d. A., comic eminent și ... nu mai mare, și se mulțumesc cu situațiunea legală și cu partea regulată de societari. Așa, d-nul I. , d-nul N. etc.â€� Și de acest fel, zecimi de notițe intermitente, din care răsuflă orice-ați pofti, afară de iubirea de teatru și de interesul neinteresat pentru arta dramatică. În alte părți, ziarele, în lipsă de piese noi, se ocupă, peste vară, de
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... crede, să nu crează, Zâcându-i că mintea-i nebunie, Sâmțirea-i patimă rușinată, Firea-i totdeuna necurată. [7] Iar' când apoi, în tovărășie, Un de-acești a descuvânta-începe, Vai de cel care vede și știe, Vai de care zice că precepe, De trei ori vai de cei ce grăiesc Că mintea-i dar dumnezeiesc. Căci numa muftea din Coran vede, Precepe și știe!... Celorlalți Numa cât li să cuvine-a ... i să facă Purure pentru-a voastre păcate". Ceia dau, ceștea iau, blagoslovesc Și la toți raiul făgăduiesc. [10] Așa, ce-au rămas de răpitoare Mânile autocrĂ¡ților, apucă Ierofantul, iar' voi cu pungi ușoare Rămâneți, ca ș-o deșartă nucă, O, buni credincioși, mângăitoriu De toate,-având raiul viitoriu. Cu adevărat bună răsplată! Că cine nu ș-ar da toată-avere Pentru cea grădină desfătată? De-ar fi cu putință a o cere Ș-a o dobândi cu bani sau doară Cu mai scumpe decât bani odoară ... vom da bici să ne mâne Încătro va vrea ...
Ion Luca Caragiale - Apelul la unire
... nu știm cu cine, d'a nu se abate, atunci cum crede că o va scoate la capăt neavând două treimi în adunările de revizuire ? Printr'un fel de comunicat dat în vremea alegerilor, precum și prin mesajul de deschidere a Camerelor, guvernul a arătat că nu a prejudecat întru nimic rezolvarea cestiunii israelite. Aceasta nu avea guvernul nevoie să ne-o spună, afară numai dacă nu voia să ne asigure că dânsul n'a ... hotărîri nestrămutate a guvernului roșu convenită cine știe cu cine, - nimini, decât numai însuși guvernul și partidul său. Nu e vorba prin urmare de prejudecare și hotărîre, e vorba de o părere, de un punct de plecare. Guvernul acesta are un partid, are chiar majoritatea în adunări; el este prin urmare dator mai nainte de toți de a veni și a-și arăta părerea, printr'un proiect în regulă, pe lângă care să caute dacă va putea să ... se poate înțelege a fi decât platonică, teoretică; ei bine această unire întru câtva s'ar presupune că există. Dar nu este vorba de asemenea lucru, este vorba
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... ei parcă mai răsar oleacă înaintea Crăciunului și caută să s-anine la vreun lucru, ca să nu zică tinerii că numai ei se gătesc de Crăciun creștinește, iar moșnegii nu fac nimic. Și în tot lucrul ce se face înaintea Crăciunului se simte o bucurie mare, că va da Dumnezeu și vor veni acuși sărbătorile sf. ăântuluiî ... cu jilțuri puse, Făclii de ceară aprinse. Dar la mese cine șade? Șade Crăciun cel bătrân Și cu frate-său Ajun Și cinstesc, și măresc, De-amar greu să jeluiesc, Palmele și coatele De juncani, tineri juguiți, Pe fii dăruiți. Jos, mai jos, la cap de masă, Șade doamna Crăciuneasă Și cu sora Ajuneasă Și cinstesc, și măresc. Cură apa la Iordanu, De merg sfinții de se spală Și se-nchină la icoane. Dar stai, Doamne, să te-ntreb Când îi capul veacului, Sfârșitul pământului? Când va bate fiu pe tată ... când a greșit, Domnul din rai l-a lipsit. Raiule, grădină dulce, Nu mă îndur a mă mai duce, De hodina ta cea dulce, De dulceața pomilor, De mirozna florilor, De scursurile apelor, De sunetul frunzelor, ...
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
... rudă; Cezar și Alexandru și toți bărbații mari Că-ți sunt strămoși socoate-i de-ți plac și de-i voiești. Dar nu te folosește de-ai fi chiar fiu de rigă Când n-ai întru năravuri d-un câine osebire!“ Iată sentimente cu adevărat nobile; iată idei drepte și de care trebuie să se pătrundă tot acela ce vrea să fie cunoscut de nobil. Dea Domnul ca aceste maxime sfinte să se tipărească în mințile românilor și ca boierii noștri să le învețe copiilor lor, odată cu Crezul ... și în jos ochii, grăind din vârful limbii Mătăniile trage, pășește-ncetinel... ș.c.l. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El carne nu ia-n gură la mesele străine. Nici vin nu vrea să guste, dar nu e de mirat; Un gras clapon acasă întreg îl ospătă, Spălându-l cu-o butelcă de vin unguresc dulce. Pre cei supuși la pofte trupești îi tânguiește, Deși el pe sub gene cu ochi scânteietori La sânul alb și gingaș se ... se află mulțumit!“ Satira VII ne arată neîngrijirea părinților la educația copiilor și ideea ruginită a unor bătrâni ce nu nădăjduiesc nimic
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
... a și plecat. Mușteriul cel nou este un om înalt și bine făcut; ochi pătrunzători; fruntea mică, încadrată într-un păr aspru și des, de coloare castanie bătând în roșcat ruginiu; bărbia și buza încadrate asemenea în niște mustăți și o barbă de același fel și aceeași coloare. E îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene - haine de dimie groasă, tivite cu șiret de lână, dar croite tot nemțește, însă cam nepotrivite pe trup; pe dasupra, un fel de ipingea de aba pentru vreme rea; în cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele, cum sunt șepcile birjerești; în picioare, cizme mari, răspândind mirosul caracteristic al iuftului rusesc îngrijit cu untură de pește. Acest tip exotic, de o înfățișare foarte hotărâtă și energică, atrage firește atenția de argus a celor trei tineri confrați, cari-și schimbă, ca niște fulgere, priviri arzătoare de mirare și curiozitate. Tipul se duce la o masă mai departe de ei, lângă fereastră, trage cu precauție perdeluța - care, în compartimentul unde se servesc unele feluri de bucate și cu jumătatea de porție, stă totdeuna dată la o parte - și dă să se așeze pe scaun. În mișcarea ce face ca să ...
... ciulește urechea ici să asculte, prinde o vorbă pe care o reține, căci îi va trebui mai tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe unde. Pentru aceasta e drept că a cheltuit o energie incontestabilă. Visurile nu l-au ... idealurile de asemeni i s-au părut un bagaj inutil, și e știut că, cu cît ai mai multe bagaje, cu atît e mai greu de călătorit. Eu unul am cunoscut mulți de aceștia și le dau dreptate, pentru că, oricum, au muncit în felul lor. Și-au trudit mintea în fel de fel de combinații, au sondat și au făcut incursiuni pe toate terenurile, în sfîrșit, n-au stat cu mîinile în sîn. Pe mine ce mă miră e ... categorie, care a ajuns la aceleași rezultate făcînd tocmai contrarul acestora. O dată cu schimbarea guvernului, Capitala a fost aproape inundată de astfel
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... are Asupra lui pază foarte bună Ș'unde-l zărește,-acolea-l detună. [6] Din ceste cuvioase pricine Mult nehotărât el nu rămasă, Ci formă de corb luând pe sine, Să băgă-într-o negură prea deasă Și să rădică-în aripi ușoare Păn la nuĂ²ri, aproape de soare. Cum vulturul silit de foame, Împregiur, pretutindene zboară, Câmpuri, păduri și grădini cu poame Străbătând cu vederea, ca doară Va zări stârvuri și mortăciune Sau ceva vrednic de vânăciune, Așa Sătana cu fața viclenită Caută de sus, nevăzut de nime, Și zărește toate-într-o clipită, Din Ochian pănă la Tătărime; Vede toți mâncătorii de pâne, Încă și pe cei cu cap de câne. [7] De-acolĂ² vede nenumărată Oastea lui Mahomet cum vine, S'o robească Muntenia toată; Și văzând să bucură-întru sine, Hotărând păgânilor s-ajute În toate ... mare, Părăsindu-și viață pribeagă Și puindu-să la noao stare, Să nu mai umble din țară-în țară, Nici să mai fie-altĂ²ra de-ocară. Căci Vlad-Vodă locuri de moșie Le dedusă cu ceastă-învoială, Ca de
Grigore Alexandrescu - Șoarecele și pisica
... Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. Cum că domnul Raton îndată s-a gătit Se o ia la picior, nu e de îndoit. Dar smeritul cotoi, cu ochii în pămînt, Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfînt, Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu? Nu cumva îți fac rău? Nu cumva te gonesc? Binele șoricesc cît de ... doresc Și cît îmi ești de scump, o știe Dumnezeu! Cunosc ce răutăți v-au făcut frații mei, Și că aveți cuvînt să vă plîngeți de ei; Dar eu nu sînt cum crezi; căci chiar asupra lor Veneam să vă slujesc, de vreți un ajutor. Eu carne nu mănînc; ba încă socotesc, De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.“ La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat, Văzînd că Dumnezeu de martur e luat, Își ceru iertăciuni și-l pofti a veni Cu neamul șoricesc a se-mprieteni, Îl duse pe la ... ce norocul le dă. Să fi văzut la ei jocuri și veselii! Căci șoarecii cred mult la fisionomii, Ș-a acestui străin atîta de cinstit Nu le înfățișa nimic ...
... a zis, privind cu drag în ochii lui: Tu ai ceva pe suflet și nu-mi spui! Parcă te temi că-ți mustru gândul tău, De ce nu-mi spui? Nu vezi cât ești de rău! Și ea plângea, cum plânge fiul mic, Și-a plâns și el, și n-a răspuns nimic. Să-i spuie mamei! Da, când a plecat De la iubita lui, el revoltat Venea nebun și dus d-un singur gând S-ajungă lângă mă-sa mai curând, Să-i spuie tot! Dar ... rupt de ea, Dar o iubea nebun, el o iubea Mai mult acum fără-nțeles Vorbea cu sine, și gemea mai des; Și se-ngrozea de gândul că-ntr-o zi Această fată-l poate birui. Să-și piardă mama-n chip atât de laș, De doua ori să fie ucigaș! Și-a doua zi s-a dus și-a întrebat Pe draga lui, dar ... mult a dat Și-n schimb el nu știa ce-a cumpărat! Fiori simțea cum îl îneacă reci; Îi răsunau blestemele de ...
Alexandru Macedonski - Destinul
... Alexandru Macedonski - Destinul Destinul de Alexandru Macedonski Se zice că Destinul stă-n mâna omenească... Aștearnă-și fiecare de vrea să s-odihnească... Medaliile, însă, au vers, ca și revers... Muncești și mori de foame... Stai trântor, faci palate... Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate, Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orișicare ... ca Cezar, că el te face mic; Fii mic, că te ridică să fii atotputernic; El singur este mare, iar omul e nemernic, Nemernic și nimic! Precum se duce fulgul oriunde vântu-l duce, Oriunde hotărăște, — acolo ne conduce!... Să râdem sau să plângem rămâne neschimbat, E surd și nu ... e orb și merge-orbește, Zburând pe dibuite, înalță, fericește, Coboară nencetat! Așteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică, De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică! Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oțel, Și, facă-ți fericirea, sau chiar să ți-o sugrume, Pe față puie-ți râsul, sau dorul s-o consume, Te ține-nchis în ... și pe-altele sfărâmă Un fulg e omenirea în mâinile-i de-aramă! Cu regi și cu popoare se joacă nemilos! Adeseori ridică la culmile ...