Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) ÎNĂLȚA
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 387 pentru (SE) ÎNĂLȚA.
Gheorghe Asachi - Omul literat
... ai săi fii adevărați. Fondosul limbei noastre, ce pe aiure să caută, să află în sfânta Scriptură, ce este de toți românii înțăleasă; această să se păstreze curată și întreagă, ca singura legătură ce unește încă pe românii despărțiți în staturi deosăbite, și cătră aceasta adaogă-să îmbunătățirile cerute, după un ... de a coborî pe concurenții (râvnitorii) săi în a sa cale, nici va defăima lucrările altora pentru de a înălța pre ale sale. Ochiul său, nespăriet, nu-l va întoarce de la triamvul altora; glasul faimei (laudei) nu va fi pentru sufletul său un neplăcut ... strâmtorează neîncetat câmpul geniii, adevăratul om literat, petrecându-l cu un ochi mai sigur, va vedea că rămân lui îndestule prilejuri de a înălța
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
... înflorite... însă nu desfătează inima, nu descântă durerile lumii, nu mângâie de înșelăciunile vieții ca dulcele soare al copilăriei, alinit prin depărtare, ca soarele ce se vede prin o ceață subțire. Dar serile satului meu, când luna se ridica asupra părului, și cumpăna fântânii se părea un cocostârc cu pliscul întins... ce seri senine! Într-amurg se apropiau cârdurile, aducând miroasele câmpurilor cu ele, turmele de oi zbierând cu ciobanii fluierând; focurile se aprindeau dinaintea caselor; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure; moșnegii spuneau de turci și de tătari, de moșul Adam cu barba până în ... flăcăii păreau flori mișcătoare; de cu seară fetele se lau, flăcăii se pieptănau; iar în zori de zi, când se deschid lăcrimioarele, viorelele și toporașii se scutură de roua nopții, văile se umpleau cu chiote; codrii clocoteau de pocnete de frunze, de hohote, de cimpoaie; telingile răsunau în toate părțile de doine; mese numeroase se întindeau pe sub copaci. Curțile boierești, locuite pe atuncea iarna și vara, se găteau, se pospăiau, se ...
Ion Luca Caragiale - Emulațiune
... aceea, m' rog, pe carea au arătat-o școlerii aceia? Otopeanu: Păi ? Profesorul: No!... văz't-ați numa ce iaste lucrul acela, m' rog, carele se cheamă reșpectul dătorinții (cu elevațiune) carele este fundământul acelui lucru, m' rog, carele se cheamă adevăratul romăgnism?... Că-z eu ce vă spun în toate zilele, măgarilor! și vă muștruluiesc (foarte sentimental) cu aceea dragoste, cu acel devotământ ca ... lucru, m' rog, care ar trubui să provoace o emulățiune... Pântru aceea, toate ostenelile mele cu cele mai din urmă metoade nu mi-au succes! (Se emoționează treptat.) Pântru aceea doară ieri ș-alantăieri am simțit acel simțămint carele se numește, m'rog, penetrățiune, când am văzut aceea mândretă de școleri ca o lejiune din acelea cari au vin't cu divul Traian și au ... virtus romana rediviva! No!... acum să vă văz! toți după mine la ecserțir, ca o lejiune traiană! (Merge la ușă, o deschide de perete; apoi se-ntoarce, ia rigla ca o sabie, așează pe copii în linie de companie, si pornește urmat de micii legionari, comandând:) Peptu-naintre! capu-ndărăpt! forverț ... marș! Links ! rechts! linksl rechts! (Iese pe ușe. Copiii urmează foarte mândri pe comandantul lor. Ajung în curte.) Profesorul (se
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... umbră ca-n lumină, Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint. Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune, Regret adânc ce se ridică în toată seara către cer; Din glasul lui puteai cunoaște că toate sunt deșertăciune, Că tot ce-n om e mai puternic e dorul ... împărăție, “Mormântul e supremul bine, acolo numai mă împacâ€�. III Atunci ieși din mări și luna, era un corn frumos de taur; Gâlveava frunzelor se stinse, din joc zefirii s-au oprit, Și peste lac se-ntinse o pânză țesută-n fir de-argint și aur, Și lacul leneș se întinse, a suspinat și-a adormit. Crăpă-n zigzag nemărginirea și zeul Krișna-atot puternic, Pe-un car de roze se ... Krișna zâmbi dumnezeește, simțise el întreaga taină, Văzu că-n opera-i sublimă nici el n-a fost desăvârșit, Și zise: “Facă-se-a ta voie!â€� întinse-apoi rozalba-i haină: Ușor, ca fulgu-n legănare, pe țărmul apei s-a oprit. Apoi ... œZâmbește-i tu, și-n zmbet pune căldura dragostei eterne, “Atingă brațul tău grumazu-i, de vrei durerea să-i răpuiâ€�. Deci Floarea-Albă ...
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... zice rămas bun fraților săi și apoi încalecă și pornește cu bucurie spre împărăție. Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. Și când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul ... și a da înapoi. Și fiul craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său acasă. Craiul, cum îl vede, zice: — Ei, dragul tatei, așa-i că s-a împlinit vorba ceea ... a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. Și cum sta el pe gânduri și nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de rușine, numai iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrânețe, care umbla după milostenie. — Da' ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba; alungă ... ...
George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Vis alb
... Cazimir: Vis alb de George Topîrceanu Aș vrea cu tine să mă duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Când gheața mării clare se desparte În blocuri plutitoare de cristal. Desfășurând culorile-i spectrale, S-ar înălța deasupra noastră ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpură, de aur și smarald. Banchiza albă ne-ar așterne-n față Covoare de omăt imaculat ...
Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi (Alecsandri)
... deschise, ce au fost nu de mult acoperite cu păduri spinoase; însă dacă meritele acelui muzic și ale acelui cultivator sunt demne de laudă, nu se cuvine oare cunună de lauri acelui care a inventat și perfecționat instrumentele armoniei, nu se cuvine un respect plin de recunoștință curajosului pionier care a abătut pădurile sălbatice și a pregătit pământul pentru holdele viitorului? Demnul ... neamul latin al românilor ca și hieroglifele egiptene sau ca semnele alfabetului chinez. Clasa III visa la splendorile boierilor clasei II, neputând închipuirea ei să se ridice până la înălțimea olimpică a clasei I, și izbutea din când în când a se acăța de poalele anterielor boierești. După boierime veneau breslele negustorilor și ale meseriașilor, lipsite de orice drept municipal, însă foarte exploatate de funcționarii Agiei și ... și ale justiției, astfel că un slujbaș al statului care în trei ani de serviciu nu-și făcea avere cădea sub disprețul guvernului. Înșusi clerul se îndulcea de păcatul mituirii, prin fabricarea plătită de preoți și protopopi și mai cu seamă prin înlesnirea despărțeniilor pronunțate de Dicasterie. Schingiuirea țăranilor și a ... ...
Ioan Emanuel Florescu - Raport la Domn nr. 2433 din 18 martie 1863
... Acvila Romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă RomănieÄ d'asupra drapelelorÅ armateÄ, iar zimbrulÅ și vulturulÅ într'uniți constituindÅ armele RomănieÄ; se formese sigiliulÅ și timbrulÅ statuluÄ. PlecatÅ supuiÅ acĂ©sta MăriÄ VĂ³stre, rugîndu-vă să bine-voițÄ a da unÅ înaltÅ decretÅ pentru ...
Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite
... deosebită: cinste din creștet până 'n călcâie; liniște și armonie în mișcări !... și prestigiul acela al nobilității, cu atât mai strălucitor, cu cât vrea să se învălue în severă modestie ! - Iartă-mă, gazdă bună, am zis, că 'ndrăznesc să'ntreb: a dumitale-i casa asta ? - A mea ... și ei că tot nu sunt atât de tari încât să mă poată nimici. Și-așa, am simțit bine că și ei au început să se pătrundă că trebue să-mi dea pace: să cinstească dreptul meu, cum și eu voiu să cinstesc pe al lor, și, deacolea să trăim cu ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... La mănăstirea Dealului de Grigore Alexandrescu Dedicată măriei sale prințului nostru [1] Precum o sentinelă, pe dealul depărtat Domnește mănăstirea; și zidu-i cel înalt Se-ntinde împrejuru-i, pustiu și învechit, De iedera bătrână, de mușchi acoperit. [2] Acolo au odihna, locaș adânc, tăcut, Eroi ce mai-nainte mult zgomot ... de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din ... câmpi nemărginiți [5] În preajma-i e cetatea! ai ei locuitori Ruina-i azi cu fală arăt la călători, Precum atâți nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud cu mari fapte făcute de străbuni. Dar pentru ce orașul atât de strălucit Acum între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce ... o boltă arătând, Intră tânăra doamnă, frumoasă și fugind De cetele tartare, când ele-acest palat, Lipsind oștirea noastră, în treacăt au prădat. Peștera, ce se-ntinde departe sub pământ, Prin drumuri rătăcite în loc necunoscut Își are răsuflarea: în sânul ei găsești Averi nenumărate, comorile domnești; În preajmă-le ard
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... de copil ca un îngeraș. Biata femeie! căci n-avu ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului, decât suferințele ei, și alinător pe Dumnezeu! se mângâia oarecum în sufletul ei că se știa nepângărită. Și vrând Dumnezeu cu dânsa, corăbioara, într-una din nopți, se opri. Ea simți că corabia nu mai merge; sta pe loc. Până la ziuă, îi tâcâi inima de frică, neștiind pe ce țărmuri se va fi oprit. Când se lumină, văzu că corăbioara poposise de marginea unei păduri. Ieșind la uscat cu copilașul în brațe, rătăci încoa și-ncolo prin pădure. Apoi se așeză în scorbura unui copaci mare și gros ca butia. Acolo stete ea mai mulți ani, hrănindu-se cu ierburi și rădăcini, ori cu roadele unor copaci. Ea își creștea copilul cu drag. Ea făcu din ramurile unui copaci un leagăn în care ... păli pe unul la dreapta, pe altul la stânga, de nu știură de unde le veni trăsnetul, și îi culcă la pământ. Și nici că se mai mișcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde. Al treilea zmeu, văzând cum merge treaba, pieri dinaintea lui ca o nălucă, și se duse de ...