Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎMI
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 1039 pentru ÎMI.
Ion Luca Caragiale - Decadență
... cuprinde astăzi când mi-amintesc de frumoasele momente ale eroicei opoziții liberale, al cărei am fost unul dintre cei mai fervenți spectatori! În acele întruniri îmi făceam eu, împreună cu un popor întreg, educațiunea națională. Acolo am cules cele mai bune inspitațiuni pentru operele mele patriotice, aceste opere menite să ajungă ... am căutat, cu modestele mele mijloace artistice, să-i păstrez pentru posteritate. Puteți spune orice, eu cred că suntem în plină decadență. D. N. Filipescu îmi face doctrina unui curent sănătos de judecată publică, în care să nu mai fie posibilă minciuna și fraza goală. Dd. Tache Ionescu și Disescu vorbesc ...
Ion Luca Caragiale - Moartă!...
... o ridice?... nu se poate! (Strigă el, nebun, pierdut) Sunt aici!... Voi... n-ați știut? Piară lumea! piară toate! ... S-o ridice?... nu se poate! Îmi bat joc de Dumnezeu Și nu-l las să mi-o răpească! Dânsa trebui să trăiască! Să trăiască! da! vreau eu!... Îmi bat joc de Dumnezeu!â€� “E nebun! prelatul zice, Luând ochii de pe carte; Dați nebunul într-o parte, Iar pe ea să mi ...
Ion Luca Caragiale - Reacțiunea
... mea pătrunzând până la oase ghiarele monstrului; mă simțeam sugrumat și afundat în întunerec sub ruinele vastului nostru edificiu politic, unde un călcâi de străin îmi strivea capul! Sânge! o baie de sânge! Atunci patriotismul meu și liberalismul se deșteptau formidabile cu o supremă încordare, și, trezit dintr'un vis chaotic ... De multă vreme dorm acuma liniștit fără visuri rele, fără teamă de primejdie pentru Națiune, Constituțiune și alte instituțiuni. Sunt sănătos, da; dar câte odată îmi pare rău: am ascultat spiritul de examen - am ucis legenda - s'a dus liberalismul! Ca un înțărcat băutor de haciș, care regretă extazurile ...
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... domnule, n-ai dreptul să bănuiești... Cum? pentru o plăcere inocentă, pe care ți-o poți explica prin... — Nu ți-o poți explica — îmi zice un filozof — decât prin mania reprezentării... — Nu-nțeleg, zic eu. — Mania reprezentării se numește acea pornire foarte comună la oameni... â ... până la 15 ale lunii viitoare? Am mare nevoie. — Cu plăcere, poftim... Ziceam dar că mania reprezentării... — Mă iartă — zic eu — îmi explici aldată... mă grăbesc. — Ei! stai un minut. Nu pot, e târziu... Mă așteaptă nevasta gătită: i-am promis s-o duc la Șosea ...
... orașul acesta, brațele sînt tocite de scris, sufletul mi se sprijină de trup ca de-o umbră. bocancii, plini de noroi și de neaoșe speranțe, îmi strălucesc peste toate, scuipați puțin de lună. dezlipesc cerul de pe umeri și doare asfințitul acela pe care-l știe tot omu’. de la mine ... mine a rămas sîngeriu. albastre autobuze minerești mă privesc cu ochii lor de faruri prăfuite. stau aliniate precum nenorocirile neamului și în poziție istorică îmi dau onorul ca unui mare comandant de idei și emoții. nu vreau să rîd, mă întorc la casa de cultură să-mi continui lansarea în ...
Mihai Eminescu - Adio (Eminescu)
... Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste. Și dacă luna bate-n lunci Și tremură pe lacuri, Totuși îmi pare că de-atunci Sunt veacuri. Cu ochii serei cei de-ntâi Eu n-o voi mai privi-o... De-aceea-n urma mea rămâi ...
... Mihai Eminescu - Cărţile Cărțile de Mihai Eminescu Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, Prieten blând al sufletului meu; Izvorul plin al cânturilor tale Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, Furtună-i azi și linu-i glasul tău; Ca ... nici vorbă nu e. El e modest și totuși foarte mare. Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie La nebunii  tot înțelept îmi pare. Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie. Nici el nu vrea să-l știe orișicare, Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n ...
Mihai Eminescu - Care-o fi în lume...
... de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i vo fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zeie Cu suflet de înger, cu chip de femeie, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească ...
Mihai Eminescu - Care-o fi în lume
... de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i vo fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zeie Cu suflet de înger, cu chip de femeie, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească ...
Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi...
... C-un oacaca de fală, Primi  poruncÄ› oștilor. Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins  Îmi pare chiar pe rege  Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le ... al meu vis Ochii mari albaștri Luminează  un surâs Din doi vineți aștri Sufletu-mi trezește. Eu? Mai este inima-mi Din copilărie? .................................... Ah! îmi
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă...
... jună S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și minte, Ci grație ș-amor copilăros, La gura ta, care zâmbind îmi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu  când da ochiu-ți fierbinte Din genele-i îmi spune voluptos  Ah, tot amorul meu, copil în raze, E concentrat în ființa-ți luminoasă! Surâsul tău o rază e de soare, Și ochii ...