Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ADEVĂR
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 642 pentru ADEVĂR.
George Coșbuc - Rugămintea din urmă
... răsplătească Dumnezeu, Că-i bun și mare! Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment Dar spune-le ce-ți place. Că pentru ei ori ...
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... s-a încurcat el niciodată în teorii estetice și nu s-a înregimentat în școli. Instinctiv a înțeles banalul adevăr, pe care orice antologie îl ilustrează: că sinceritatea simțirii e singura condiție în poezia lirică, unde talent nu înseamnă altăceva decât posibilitatea de a ...
George Topîrceanu - Cincinat lui Nigrim %26 comp.
... George Topîrceanu - Cincinat lui Nigrim %26 comp. Cincinat lui Nigrim & comp. de George Topîrceanu Talentul vostru-n adevăr
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii
... aur aprins se bălăbănea sub albastrul lăptos al ceruluiâ€�, toate astea sunt expresii care-i strică pagini întregi de descrieri sugestive și multe imagini în adevăr frumoase. De asemenea și comparațiile prea evocatoare în fiziologie nu ni se par potrivite, mai ales când sunt accentuate încă prin urâțenia cuvintelor: „capul ...
George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu) Panait Istrati de George Topîrceanu Nu cunoaștem încă proza literară, de creație propriu-zisă, a dlui Panait Istrati , fenomenalul proletar român din Brăila, căruia Romain Rolland i-a deschis drumul celebrității în literatura apuseană. Am urmărit însă cu viu interes articolele lui din Adevărul literar . Cu tot fondul lor ideologic, adesea naiv și uneori confuz, articolele lui Istrati, prin căldura sincerității lui impresionante, atrag ca orice manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Până și vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul și fudulia cu care-și narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant , care „îl prindeâ€�â€�... Deprinși până la saturație cu proza beletriștilor noștri din ultimul timp, încărcată de o pretențioasă etalare de erudiție într-un stil fad, pomădat și pedant, era gata să uităm că, la urma urmei, chiar atunci când scrie numai articole și spune prostii, talentul e ceva mai rar și mai scump decât o arhivă sau o bibliotecă ambulantă. De la o viață sufletească intensă, generoasă, tot se mai pot înfrupta și cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de ...
... Topîrceanu. În 1919 conducea revista Luceafărul . — Unui gazetar care cerea să fie spânzurat — Vrei să mă spânzuri, vasăzică?... Când te-am citit, în adevăr, Îți dau cuvântul că de frică Mi s-a zbârlit un fir de păr ! Cum? ți-a venit așa, deodată, Netam ...
George Topîrceanu - Scrisoare (Topîrceanu)
... își laudă ciracii, Îi compară cu toți dracii. Fără spirit diplomatic, Cu-ale lui precepte Drepte, Are cioc, dar e simpatic. Cel pe care-n adevăr L-am luat cândva-n răspăr E un tip mai fistichiu. Când îl iei în pripă, Țipă... Lasă-mă să ți-l descriu. Are-o ...
George Topîrceanu - Un anonim din Craiova lui Cincinat
... din Craiova lui Cincinat Un anonim din Craiova lui Cincinat de George Topîrceanu Maestre dragă, ce mai vrei? Nigrim ți-a spus un adevăr
Gheorghe Asachi - Încrederea în Dumnezeu
... altare Femeile-nchină Fruntea pe piatră, Cuget la ceri! Sunet d-oftare De dureri grele Domnul aude Din tron de stele, Curagi le-nsuflă Nou adevăr! După serbare Duca cel june Prest-a sa armă Iar dreapta pune, Scapără spada, Semnal d-omor! Juni, iacă Domnul Este cu noi ...
Gheorghe Asachi - Învățătorul și urmașii săi
Gheorghe Asachi - Învăţătorul şi urmaşii săi Învățătorul și urmașii săi de Gheorghe Asachi Alegorie Cătră-apostolii săi zis-au dinioară Domnul lor: Cel ce vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori. Calea noastră va să fie Spre cerească-mpărăție... Un stol mare, strigând, vine: Unde-i merge, noi cu tine! Cu un zâmbet Domnul pasă Înainte prin pustiu, Călătorii se îndeasă Să s-adăpe la vreun riu. Vântul cald, focosul soare A lor frunte a umplut De arine, de sudoare, Deși nu prea le-au plăcut, Pănă-n seară a suferit. Umbra când i-a răcorit, Doar aicea vom mânea, Între dânșii toți șoptea. Însă Domnul urma-n cale Preste râpi și preste vale, Pe loc unde rareori A pășit cu călători. Următorii suspinau, De spini unii s-aninau, Zicând: Pasă cel ce-a vre Pe această cale gre! Altul șede peste-o piatră Cugetând la a sa vatră, Unul pe iarbă s-întinde, Altul gustă a lui merinde, Din drum alții se abat, Însă Domnu-i neschimbat; În tunericul pământ Nici le zice vrun cuvânt Apoi când ...
Gheorghe Asachi - Amorul fugar
Gheorghe Asachi - Amorul fugar Amorul fugar de Gheorghe Asachi Cecrcând Vinerea odată pe Amorul fugător, Zicea: Dacă oarecine întâlni-va pe Amor, Vagabond acel e fiu-mi, care umblă-n rătăcire, Al meu este mic fugarul; cine-mi dă de dânsul știre, Va lua o sărutare de la Afrodita-n dar, Iar acel ce mi-l aduce, să aștepte ș-un alt har. Spre-a cunoaște pe rebelul, următoare semne fie Ce descopăr a lui formă între alți copii o mie: A lui față nu-i pre albă, ce cam roșă; ochii săi Sunt sumeți, străbat departe, varsă rază cu scântei. Mintea-i este șugubeață, vorba-i plină de plăcere, Alte-n gând și alte zice, rostu-i curge chiar ca miere. Dar îndată ce să mânie și să-nvită-a lui venin, De o barbară urgie ș-artifiții este plin. Niciodată adevărul a lui gură nu răsună, De-i și prunc, înșală foarte, câte spune e minciună, Și în miezul jucăriei se arată încruzit. E bălan la păr, la aer e măreț și înmândrit, Mici sunt degetele sale și mânuța-i delicată, Însă-n departare-aruncă și ...