Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA NEBUNII

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 494 pentru CA NEBUNII.

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor

... al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu seamă, așa de variate, încît nu găsești două ... a ospețelor, printre cristale, s-a aninat pe mantia regală, s-a urcat pe cornișele templelor, s-a idealizat ca un simbol al sufletului. Și iată că în cimitirele noastre, într-un zori de zi, ciocli îndoliați și macabri, paznici profanatori, armați de foarfece și ... în proiectile luminoase și mirositoare, au ajuns la șosea. Aci, de-a lungul aleilor de tei, trăsurile treceau, și frumoasele zilei, trecătoarele frumuseți ca și ale florilor, modernele amazoane ce nu mai știu astăzi să mînuiască decît floarea și evantaliul, decît surîsul ori intriga, au început bătaia pe cîmpul ... miile de petale cădeau în noroiul drumului, sub copitele cailor. Și cînd seara s-a lăsat și înfloritul alai a dispărut, ...

 

Vasile Alecsandri - Vasile Porojan (Alecsandri)

... el a fost destinat a deveni pitar. Într-o bună dimineață Porojan a fost dat pe mâna unui brutar pentru ca să învețe a plămădi pâini, ciurecuri, colaci, cozonaci etc., și eu am fost trimis la pansionul dlui Victor CuĂ©nim ca să învăț tot ce se putea învăța pe atunci: un pic de franțuzească, un pic de nemțească, un pic de grecească și ceva istorie, și ... învățătură, două calități care erau de natură a-i duce departe... dacă nu i-ar fi dus în spânzurătoarea de pe Câmpul Frumoasei, ca paricizi, îndemnați la crimă de însăși mama lor... Un rege alungat din țara lui și-o fi aducând adeseori aminte de tronul său aurit. Astfel ... Casandra, Maria și Zamfira, trei fete frumoase pe care mama Gahița le luase cu de-a sila din țigănimea de la Mircești, pentru ca să le crească în casă, să le deprindă a coase la gherghef etc. Casandra, albă ca o fată de boier, se înamorase de Postolache, cobzarul de la țară, și dorea să se mărite cu el, însă jupâneasa o căsători făr’ de ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Către lună

... Taină a nopții, vrajă, mister, Cântec în somn ce suspină! Tu, ce ningi floare de-argint pe alei Și argintoase prin ramuri, Faci ca să picure ploi pe scântei, Pui poleială pe geamuri. Tu, ce-n frumoasele nopți de florar Și-n drăgăstoasa lui lună, Când își recapătă versul ... porți pe drumuri pustii Până la granița zării Și strălucești peste dealuri, câmpii Și ape pustii ale mării... Tu, ce străbați printr-un nour încet Ca prin tăcute palate, Tristă și pală, ca Lady Macbeth, Ganguri întunecate. Tu, care tremuri pe trestii și-arunci Firele lungi de beteală Și rătăcești prin văi și pe lunci Tristă și alb ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Apa morților

... ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de ... călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca

 

Ion Luca Caragiale - Păcat...

... o mărgea mare roșie. Ghemotocul izbit cu necaz în pământ se desfăcu... Între cutele lui o floare!... Cu mirare și cu mai multă luare aminte ca-ntâia oară, el ridică binișor hârtia... în adevăr era o garoafă - ca sângele ce-i curgea din deget - ruptă de curând... Desfăcu atunci mai bine... Ceva scris... Trupul tânăr se simți furnicat din creștet până-n tălpi ... repertoriu popular așa de bogat; scene de gelozie fără cuvânt și din chiar senin; și jocuri, și mușcături; și lupte atât de inegale, pentru ea ca putere, pentru el ca farmec... ș-apoi, după atâta oboseală, povestirea reciprocă a celor întâmplate mai înainte de a se cunoaște. El avea puțin de ... prisos răsplătită. Ea însă avea mai multe de spus, și povestea ei era destul de tristă. Cinci ani de viață cu un om istovit, apoi nebun și paralitic; în urmă, văduvă, cu un copil bolnav și capiu - o fetiță, care roade și mănâncă lucrurile din casă și care trebuie păzită foarte ... ce sete mi-e de viață! ce dor îmi era de tine! Căldura strânsă atâta vreme în ființa aceea frumoasă se revărsa acuma-n afară ...

 

Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele

... și dânșii duc lumea cum vor ei. « Nainte de a pune pe brunele lui plete Coroana mea de aur, — eu voiu ca să-l încerc. Nu voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg— Să vadă 'n cartea lumii un înțeles deschis, Căci ... cărări a vieți-s deșarte, cari mărețe. «Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi, Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară În lipsa-i să se schimbe... și el, întors din văi, Silit ca să înceapă din începutu-i iar Să nu poată s'oprească gândirea celor răi. Și cine - enigma vieții voește s'o descue Acela acel munte ... calul pag călare, M'oiu duce pân' la poala a muntelui Pion Ș'apoi pe jos de-acolo eu muntele - am să sui Ca gândurilor mele aripe să le pui. « Aripe, ca ...

 

Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă...

... lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi ­ E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi ­ Dar vorba aceea serie-ori de glumă, Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune ...

 

Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă

... lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi ­ E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi ­ Dar vorba aceea serie-ori de glumă, Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune ...

 

Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul...

... pe-un cîmp de urît. Cu raza cea caldă vin visuri nebune, Vedenii cu aripi de fluturi, Ce cad din lumină pe genele-i brune Ca ploaia din crengi ce le scuturi. Atunci de pe dealuri, văzînd-o că-i goală Și soarele prea arzător Un vînt se adună, din lanuri ...

 

Constantin Negruzzi - Muza de la Burdujăni

... poți zice bună dimineață fără să-i faci o declarație de amor. Când rea și nesuferită, când simtimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică, și deodată o vezi că se aruncă în disertații metafizice și în dispute literare, de n-o mai înțălege nici dracul. Toată ... sferile, curgea apa de pe mine; pe urmă o trebuit s-o văruiesc din cap pănă în picioare, da încai acu-i albă și roșă ca o păpușă. Parcă-i scoasă din cutie, Zău așa-i de pupuică, Însă geaba! n-a să fie Niciodată frumușică. O fetiță de ... fetele îmblă după băieți, parcă băieții nu îmblă după fete, hă, hă, hă! Ian să-i gătesc benghiurile, și să-i pun oglinda la soare ca să se vadă ghine. Aha! o aud cântând, pesemne s-o schimbat vântul. Dinioarea era poznă! Scena IV C-na CALIOPI, STĂNICĂ CALIOPI: (cântând). Azi ... e nimic mai curioz decât d-ta; și fiindcă eu vreu la mine un femee curioz, purced astăzi de la Cernoviț cu aine iudișe ailvaghen ca să aduc în fuga mare inima mea la picioarele d-tale, cu care ih habe di ere...ș.c.l. Baron FLAIMUC: " CALIOPI: Știi că-i curioz ...

 

Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...

... frâiele și dânșii duc lumea cum vor ei. Nainte de a pune pe brunele lui plete Coroana mea de aur ­ eu voi ca să-l încerc. Nu voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voi ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg ­ Să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis ... cărări a vieții-s deșarte, cari mărețe. Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi. Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsa-i să se schimbe... și el, întors din văi, Silit ca să înceapă din începutu-i iară, Să nu poată s-oprească gândirea celor răi. Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, Acela acel munte ... calul pag călare, M-oi duce pân- la poala a muntelui Pion Ș-apoi pe jos de-acolo eu muntele-am să sui, Ca gândurilor mele aripe să le pui. Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>