Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI (IN)DEPĂRTAT
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 379 pentru CEL MAI (IN)DEPĂRTAT.
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... inimii. Eu am intrat aici cu comisia chemată de chelnerul otelului, care a auzit în odaia d-tale o împușcătură... El voi să mai adauge ceva, dar se opri subit pe loc și, ridicând nasul, părea că adulmecă spre ușa încuiată a odăii megieșe. Prin bortița cheii ... fum. — Arde în acea odaie, exclamă medicul, căci se aude fum de petică aprinsă. Polițianul ieși cu grăbire afară întorcându-se peste scurt cu mai mulți chelneri. În tot otelul se făcu un vălmășag haotic. Ușa închuiată fu deschisă și noi toți năvălirăm în odaia de unde ieșea fumul. El ... nespus de adâncă, un chin precum îl produc numai giganticele patimi sufletești. Privindu-l, nu simțeai înfiorarea, ce o produc de altfel trupurile moarte, ci mai vârtos un fel de compătimire duioasă, precum o simțești la despărțirea de un bun prieten ce a repausat. Chelnerii deschiseră fereastra, ca să ... un pericol. Comisia hotărî așadară a-l elibera din casa de nebuni. Pasul acesta poate că a fost greșit, căci, nestând mai mult sub nici o controlă, a terminat prin a-și curma firul vieții. — Fie cum va fi, formalitățile anchetei trebuie ...
Dimitrie Bolintineanu - La o rondurelă
... acest pământ străin, Unde nimene nu știe De-s voios sau de suspin! Numai ție, drăguoară! Îți voi spune dorul eu Depărtat de țărioară, Nu mai tace plânsul meu! D-aurele legănată În eterul înflorit, Du-te, du-te, încă-o dată În pământul fericit. Iară noi prin țări străine Plângem ... vei înturna, Vino, dragă, înc-o dată Pe ai tăi a cerceta. Însă la a ta privire De-ar fi unul mai puțin, Nu-ntreba de-a lui lipsire Din pământul cel
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... aste frasis se sfârșesc cu sară , dar, precum ați văzut, au deosebire în scris. Asemene veți videa și cu a doua paradigmă. Băiatul mai scrise: Maică-ta de-i vηe Bine ar fi să vηe Pân-la noi la vie. Dascalul tinse brațul spre cuvintele scrise, cu ... abecedar cu slove d-un palmac de mari! Am rămas mut de oțerire și de rușine. Ce batjocură! să mă puie pe mine, care nu mai eram un copil, aveam treisprezece ani, să învăț a b c ! pre mine, care înțelegeam pre Erodian din scoarță în scoarță! Era un ... Am nădejde că poimâine mi le vei putea spune pe dinafară, și atunci vom începe a doua maimă, Ba, Be,Bi,Bo, și mai la vale. Cred că ne înțelegem? — Ba nu ne înțelegem nicidecum, am strigat ieșind din amețeala ce mă cuprinsese întru auzul barbarelor numiri a ... mine care știu grecește mai mult decât oricare tânăr de vrâsta mea, și care scriu franțuzește sous la dictĂ©e , fără a face mai ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... oțel de-un lat de mână pe-al spadelor tăiș, Să pot tăia cu ele cum vreau de-ndemânatic, Un cal, apoi voi prinde pe cel mai furtunatic, Și voi zbura ca vântul, ca gândul de turbat, Și voi răpi pe fata lui Stâlpeș împărat! Trei zile numai! Vreme destulă-i doară ... pe paloș ce lucea, Și caută cai, cu-aripi de spaimă și-ntunerec; Și-otrăvuri pun pe spate și-n pante se înferec. Dar zmeul cel mai mare, al căruia palat Pe șeptezeci și șepte de munți era durat, De-abia primi cuvântul de fata-mpărătească, Când el a fost ... Când aripi el întinse de-a una și, sub cer Albit de faptul zilei, s-a pus în alergare. Creștea mereu mai negru, mereu creștea mai tare Și tot mai mult: de patimi și negru dor învins, El dat era cărării ca fulger dinadins. O sută de pământuri cu nouă mii de sate Și munți ... ard fagii cu foc când îi împresuri. Pe când stătea cuprinsă de-atâtea nențelesuri, Un nor porni pe ceriuri, greu nor de la apus, Crescând mai greu, mai tare, ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... un dulce sunet pe natură-nveselind, Și la glasul lor făptura se resimte înviind. Dar decât acel lux mare a naturii înflorite Preferăm mai bine umbra celor rădiuri liniștite; Acolo în încântare sub frunzișul nepătruns, Inima își dezvălește simtimentul său ascuns. Când copaci plecând asupră-ți a lor ... un gemăt de suspin; Toate chem la reverie, toate plec la îndurare, Și-n răcoarea acea dulce inim-află stâmpărare. Căci condusă de natură spre mai tinere gândiri, Cu plăcere-și amintește trecutele suferiri. Vezi părâul acest trândav, scăldând pajiștea cea verde, Cum prin flori trufaș se primblă, și subt arce ... de pe cer acum s-a stâns; Simt a ei durere numai, ascult numai al ei plâns, Dar tăcu — nu mai răsună tânguioasa-i melodie, Eu stau încă, ascult încă cuprins de melancolie. Steaua zilei ostenește tânjitoarele-mi vederi; Ochiul meu muiat în lacrimi află mai ... cu amor, A nemernicei bufnițe cântecul îngrozitor, Aduc multă alinare la a inimii durere, Și sub vălul său natura are-o mai vie plăcere. Toamna veștedă și tristă are iarăși frumuseți Ca și omul ce ajunse ale vrâstei cărunteți. Când din văi cu turbăciune achilonul se rădică ...
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... mi se cuvenea oarecare întâietate la împărțeala părerilor de bine, pentru că eu îl știam încă din copilărie și eram prieten chiar și cu Budulea cel bătrân. Nea Budulea, înainte de toate, avea un picior mai scurt decât cel- lalt și era un om scurt, gros, rotund la față și zâmbea mereu când vorbeai cu el. Fără de dânsul nu se putea nici un ... nu știam să-i spun altceva decât c-am văzut pe Huțu lui Budulea plimbându-se cu bățul în mână și că acum nu-l mai cheamă Huțu, ci Mihail Budulea, ca pe taică-său cel cu cimpoile. Și fiindcă eram nerăbdător și doream să văd iar pe Huțu cu bățul, m-am dus și după prânz la școală. Simt și ... fericit și, întorcându-mă acasă, i-am arătat mamei cum zice Huțu ca să stai într-un picior și i-am spus că Huțu e cel mai mare în școală și că a vorbit cu mine și c-a zis că eu stau mai bine decât toți ceilalți într-un picior. După aceea m-am dus iar la școală. Mama-mi dăduse două pere, una pentru mine, alta pentru ...
Ion Creangă - Dănilă Prepeleac
... Ion Creangă - Dănilă Prepeleac Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi; ș ... și aducă lemne din pădure, ba făină de la moară, ba căpiți din țarină, ba multe de toate. — Măi frate, zise într-o zi cel mai mare istuilalt; mi-e lehamite de frăția noastră!... Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? Al meu l-ai hârbuit de ... și pornește iar spre târg. Dar capra tot capră; se smuncea în toate părțile, încât îi era acum lehamete de dânsa. — De-aș ajunge mai degrabă în târg, zise Prepeleac, ca să scap de râia asta. Și, mergând el mai departe, iaca se întâlnește c-un om ce venea de la târg c-o gâscă în brațe. — Bun întâlnișul, om bun! zise Dănilă. â ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... seratele directorului? Cu ce să mai fac față... Dumnezeu știe! În vorbele lui Moroi era atâta durere și dezgust laș, încât ar fi mișcat pe cel mai împietrit om. Mânia Sofiei amorți o clipă, se prefăcu în milă, dar într-o milă rea, care înveninează fiindcă împiedică de-a vorbi ... în mâinile încărcate cu inele. Suspinele ei sugrumate și repezi izbeau adânc, ca niște alice, în inima lui Moroi, care bătea din ce în ce mai violent. Se sculă în picioare. Slab, aiurit, păși ușor, de teamă de-a nu se frânge de la încheieturi, și îngenunche la picioarele ... bătut, șopti, mângâind-o: — Dacă vrei tu... Dacă zici tu... Dacă nu se poate altfel... Îmbracă-te, dragă Sofi, să mergem... Cum poftești... Nu mai plânge... Știi că-ți face rău... Și mângâierile lui monotone îndrăzniră a i se apropia de umeri. Când își plecă buzele, uscate și ... registrelor. Plecă fruntea pe genunchii ei. Sărută de mai multe ori în același loc, și de plăcere, și de greutatea de-a-și mai ...
... văzut pe când eu eram copil și dânsul colonel. Dacă-mi dați voie, vă pot povesti cum m-a făcut să simt cea mai grozavă spaimă ce am avut-o în viața mea. Toți și-au tras scaunele mai aproape, iar maiorul se sculă de la masă, mișcat parcă, veni până lângă ofițer și, uitându-se drept la el, rămase să-l asculte în ... mintea mea nici după ce mă însănătoșisem, nici chiar după ce scăpasem de groaznicele visuri ce-mi cutreierau somnul. Și totuși, pe urmă doream să mai văd pe sălbaticul soldat. Nu știu de ce îmi inchipuiam că n-aș mai fi tremurat pe spatele calului... Era pe la mijlocul iernii. Auzisem că și regimentul acesta trebuia să plece numaidecât. Toata ziua mă plimbam prin grădinuță ... intrând săgeată printre miile de cioare care se ridicară, deodată, într-un vaier asurzitor, acoperindu-l, înfășurându-l ca-ntrun zăbranic, și nu l-am mai zărit, ca și cum nenumăratele păsări negre l-ar fi răpit în zborul lor spre cer. De atunci nu l-am mai ...
... ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un subcomisar de poliție — deși aceștia sunt în genere oamenii cari pricep tot. Cel puțin când e vorba de espropriarea unei găinării , de insuflarea de respect în cetățeanul măcelari cu măsuri false, oameni mai îndemânatici decât cei doi de sus nu cunosc. Totuși ni se pare — se 'nțelege că nu impunem nimănui părerea — că, afară de cumpene ... câtă deosebire între ochii de porc a susînțelesului membru și privirea adâncă a înțeleptului de la Königsberg. Care-i adevărul ? Cel văzut clar de un gânsac sau cel abia întrevăzut ca printr-o negură de Kant? Într-adevăr, iată un lucru ciudat. Cel dintâi deosebește lămurit grăuntele de porumb de prundul galbăn, el înoată cu siguranță pe apă, măsură, cu ochiul distanțele ce le poate ajunge și nu ... fure unii pe alții și să se ție în regulă. După această pătură de oameni urmează învățații cuvântului. Aceștia întreabă totdeauna quid novissimi ? Cartea cea mai nouă e pentru dânșii cea mai bună. Ei citesc mult și au în capul lor o mulțime de definiții , formule și cuvinte despre a căror adevăr nu se îndoiesc ...
... celorlalți și a-și îndemna să te bage în seamă, să-ți prindă mila sau să te laude?... Pare c-aș crede aceasta mai bine, mai ales când mă gândesc la dramul de zădărnicie și de trufie ce zace-n fundul inimii oricărui om și mai cu seamă a oamenilor care, spre rău sau bine, sunt căzuți la boala condeiului... De aceea nu pot crede că cei de seama ... lunii februarie s-a jucat pentru întâia oară Provincialul la Teatrul Național . Sala era plină... aplaudări din toate părțile, numai autorul nu aplauda... mai întâi de modestie, apoi fiindcă nu era mulțumit nici de bucată, nici mai ales de actori, care, cei mai mulți, nu-și cunoșteau rolurile, și în sfârșit, nici de cenzură, care ștersese aproape a treia parte din bucată. Subiectul, dacă voiți să ... a rămas neșters de cenzură, știu, în sfârșit, că legea e dreaptă și că, acolo unde se află o cenzură, impusă sau primită, nu mai poate fi răspundere pentru autor. Dau dar bucata și ies din casă, fără a mai ...