Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CHIAR ACUM
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 604 pentru CHIAR ACUM.
... încă să cuvine, Câte-i propunea femeia, el la toate zicea: bine! Încât, fără advocat, Învoiala au urmat Ș-un contract s-au iscălit, Unde chiar s-au lămurit: Datoria Și simbria Celui ce pre fii învață, Hotărându-i pe viață Și o pensie prea bună De castană și d-alună ...
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii
... Confetăria lui Felix Barla Toate orașele care au ambiție de a se numi capitalia unei țări mari sau mici, fie imperiu, regat sau chiar principat, au câte o primblare favorită; aceasta este locul plăcut unde se adună gloata de bogați sau de acei care vroiesc a fi ... Copoului și stâlpii risipiți ai grădinii publice, și înainte-ți redul în fund ca corp de armie, și, ca aripi, viile domniei Regensburg și alte acum plantate — iată Copoul, iată primblarea favorită a concetățenilor noștri, adică un loc întins, primăvara verde, vara galben, toamna negru de glod și ... părintele Treierarhitul are de gând să schimbe Copoul într-un oraș, menit de a da tifla Iașilor vechi. Prin urmare Copoul cum este acum în curând nu va mai fi, va trece și se va uita, ca cedrul Libanului, ca floarea câmpului, sau, dacă vroiți comparații mai puțin biblice ... mei cititori, dacă mai vroiți a mai apuca Copoul cum este descris aice, grăbiți-vă de a vă arvoni de pe acum droșce ca să-l puteți vedea încă în astă primăvară, căci la toamnă nu știu dacă-l veți mai afla în haina sa goală, de ...
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... L-au chemat în curtea sa, Fiind boieri adunați Și după ce l-au pupat, I-au zis: “Fătul meu, să știi Că de-acum vreau să te-nsor, Și mireasă să-ți alegi Fată de domn sau de crai, Ca să nu piară cu noi Al lui Ciubăr soi ... Negru ca corbul la păr, La picioare pintenog, În frunte având o stea, Iar din nări foc slobozind. Deci agățând la oblânc Buzduganul de oțel, Chiar ca vântul s-au pornit Cu ai săi aleși oșteni Peste munți și peste văi; Și nu puțini au ucis Cu vânoasa mâna sa, Hoți ... negrul comos, Și zdravănul său picior Unde calcă peste stânci Scapără mii de scântei. Aleargă negrul țintat De nu seamănă a cal, Ci chiar negru nouraș Gonit de un vânt cumplit, Lucind la mijlocul său O steluță când și când Ca ținta din fruntea lui; Fugea negrul pintenog Și ... fugar, Și îndată ce-au atins Șiragul de călăreți, Cu toții s-au povârnit Și s-au risipit sunând În ale lor zale de fier, Chiar ca nucile în sac; Iar din a lor căpățâni, Curgea pârâu de nisip Pe unde fusese ochi, Gură, nasuri și urechi. Deci Bogdan ...
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... Am fost și eu român, Dar m-am făcut păgân, Căci tânăr fiind, Bietul meu pământ, De tătari călcat, Ei sclav m-au luat. . . . . . . . De-acum numai moartea Să mă scape poate Din păgânătate. Doina veche a unui prizonier la tătari1 Bunului patriot și fumul țării sale i se ... Peste răsfățatul lac, În care ca plete albe Rădăcini de copaci zac, Peste dumbrava cerboaicei, Peste bârlogul ursoaicei, Peste-ăuîn codru de stejari Ce stau chiar niște străjari, Peste râpi întunecoase, Lăcaș aprigului hoț, A căruia frunte arsă Și a lui ucigaș glonț N-ar putea să ... A românilor scăpare, Și stima lor înălțând Precum au fost oarecând! Acea protecție sântă Întruloacă și unește România sfâșuită Și românilor vestește: „Că de acum România Unită are să fie În a sale vechi hotară Cum au fost odinioară; Și legi să-și întemeieză Unui guvern moderat, Pe ...
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust
... Dece le face veșnic spre țărmuri ca să vie, Dece le face veșnic să spumege în soare, De-apururi neoprite și veșnic călătoare !... Ce știu acum, nu este cu-adevărat ce știu? Ce văd pe ceru' albastru — înmărmurit pustiu — Ce văd în floarea asta ce tremură în glastră, În ... Spre țărmuri neștiute, spre ne 'nțeles mereu? Dece aleargă'ntr'una nebun sufletul meu? «Ah! tot ce știu, din câte aș vrea să știu acum, « Nimic nu e, căci doară de-abia pornii la drum - Așa mi-am zis odată, întâi când am pornit, Și azi... acelaș lucru, o ... în infinitul mării, Și 'n alte valuri repezi, în fund de zări se 'nneacă. Și mă gândesc că toate menite sunt să moară... Și iată chiar și visul ce încă n'am clădit, Și el acuma moare, îl simt, îl văd cum sboară, — Și-a fost deajuns atâta ...
... vrea Să-mi fie șchioapă nevestica! Ea-și potrivește floarea-n păr, Și-i înfloresc zâmbind obrajii Cei albi ca florile de măr. Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi? Că ce ți-e drag, tot drag rămâne! Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, dragă, e ca ... fac? La nuntă-mi, bată-o năpasta, Să nu joc eu? De-aș ști că zac, La nuntă vreau să-mi joc nevasta! Ea râde-acum! Nebun ce ești! Flăcăul grabnic să ridică: Ei, iacă spinul! Ce-mi plătești? Vrei plată? Uite, ai trei fragi, Și din cosiță-ți dau bujorii ... Și pentru fragi dă-mi obrăjorii! Și ea-l lovește-ncetișor, Zâmbind, cu palma peste gură. Eu știu! Să ceri așa-i ușor! Dar las acum! E joi aici Și nimeni, așteptând, nu moare! Mă porți ca pe copiii mici! Dar joi, să știi! Trei fragi și-o floare! Și joi ...
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
... tot cârtească de toate cele. După ce s-a sfârșit nunta, feciorii s-au dus în treaba lor, iar nora rămase cu soacra. Chiar în acea zi, către seară, baba începu să pună la cale viața nurori-sa. Pentru babă, sita nouă nu mai avea loc în cui. "De ... a veni barbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod, și, Doamne, bine vom mânca! Acum deodată, până te-i mai odihni, ia furca în brâu, și până mâine dimineață să gătești fuioarele aceste de tors, penele de strujit și mălaiul ... mămuca, și le-am făcut de mâncare, și le-am scos un cofăiel de vin, și de aceea ne-am chefăluit și noi oleacă. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus. — Și m-au văzut cuscrii cum dormeam? — D-apoi cum să nu te vază, mămucă?! — Ș-apoi ... erau așa de mâhniți, de mai nu le-a ticnit mâncarea. — Ei, lasă, ticăloaselor, c ă v ă voi dobzăla eu de acum înainte! Și de atunci nurorile n-au mai avut zi bună în casă cu baba. Când își aducea ea aminte de puicile cele nadolence și ...
Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri
... mea, imi închipuiesc că sunt într-o corabie prinsă de sloiurile Mării Baltice. Părere negreșit, dar părere așa de întețită în mintea mea, că zăresc chiar urși albi trecând pe câmp!... Cât despre lupi, îi aud noaptea urlând în marginea satului și ziua îi recunosc în impiegații fiscului. Cât ține timpul ... sub un trapez ideal, îmi umplu zilele cu îndeletniciri intelectuale și cu întreținerea focului din sobe. Am ajuns în arta aceasta la înălțimea vestalelor și acum știu a da clădirii despicăturilor de lemne forme arhitectonice care ar merita medalie de aur, dacă asemene talente s-ar recompensa în țara ... din tuspatru colțuri ale cabinetului și cu plăcere ascult adeseori îndemnul său; încep prin corespondența cu Londra, cu Parisul, cu Bucureștii, cu Iașii, cu Montpellier, chiar și cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă ... Don-Juani de trotoires, acelor de salvatori patentați de patrie, acelor de invidioși care stupesc veninul lor spre tot ce-i mai sus decât dânșii, chiar deși sunt convinși că stupitul cade tot pe obrajii lor etc., etc. Fapte pentru fapte... istoria va judeca valoarea acelor care s-au desăvârșit cu ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858
... Cu asemenea obligațiuni și cu un adaos aproape de o mie cinci sute ducați pe an peste ceea ce să da antreprenorilor de operă pînă acum, eram în drept a crede că vom avea o companie mult mai bună decît cele ce am avut mai nainte. Credeam și aveam ... unuia din miniștrii căimăcămiei din octombriu; alții iarăși, că leÂau luat cometa Filimon. Noi însă o spunem curat că acele opere stau și pînă acum în magazinul de muzică al domnului Tito Ricordi de la Milan. Unde sunt costumele cele bogate și conforme cu operile? Publicul teatrului italian trăiește și ... sÂa văzut vreodată mulțimea aceea de buchete de partit și clachiorii cei nerușinați care, prin zgomotoasele și intempestivele lor aplaude, lipsea pe public chiar de plăcerea de a asculta muzica astfel precum i se da? Pe care teatru sÂa văzut să se bată artiștii ... a viola fără penalitate condițiile contractului. E datoria Ministerului de Interne și a municipalității ca să facă a să păzi de acum înainte contractul literalmente. Această datorie devine mult mai imperioasă în țara noastră, unde avem numai un teatru, căci daca acest teatru se va lăsa și ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit
... INTRODUCȚIUNE 4 AVENTURIERUL 5 DOMNUL 6 CĂPITANUL 7 CATASTROFA 8 DUPĂ EL... 9 EPILOG PREFAȚA LA A II-A EDIȚIUNE Sunt acum aproape 30 de ani, la 1864, în casele lui Mircousch din Piața Teatrului, am scris pe Ioan-vodă cel Cumplit. Eram tânăr și scriam așa ... depărtare, crește și se caracterizează din ce în ce mai bine apropiându-se de țintă, aci ia proporțiuni gigantice și... pierde cumpătul! Dar priviți-o chiar în pulberea căderii: ea tot încă este mult mai mare decât tremurânzii pigmei, cari calcă sub picioare cadavrul! În fine, când eroul nu mai este ... a aduce exterminațiunea lor și, drept rezultat, văzu încoronându-se acolo un principe ughenot: Enric IV. În fine, el muri desprețuit de toți, poate chiar de sine însuși, lăsând finanțele secate, armata demoralizată, teritoriul dezmembrat, națiunea ofticată... 3. Împărat al Germaniei era Maximilian II, una din acele figuri flegmatice, atât ...
George Coșbuc - Non omnis moriar
... creeze, și trec ca niște regi. Umplând a lumii goluri, golind a mării plinuri, Ei mor deplânși de-o gintă și, chiar să moară-n chinuri. Nicicând nu mor întregi! Aceia sunt bărbații, cari pot s-alunge norii Națiunilor uitate prin noapte și sub fier, Bărbați superbi ... și să afle, să frângă-a lumii mască, Întregi să ne redeie și iar să ne renască Prin grai de la Quirin. Și-acum răsună tonuri lugubre-n tot de-a latul Pământurilor unde un grai găsești și-un port, Că varsă lacrimi șipot tot colțul și ... glii și doarme întreg avântul lui! Cipariu, care cată prin veacuri de-amintire O limbă românească și-a limbii noastre fire, Cipariu de-acum nu-i! E mort Cipariu? Voi spuneți că-i mort? Dar oare poate Să moară omul care dă vieți, care-i trimis? Nu-i mort ...