Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DURERE
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 881 pentru DURERE.
... comet puternic cu coama lui zburlită, Ce exilat din ceruri e prin blestemul său Etern-anomalie în lumea liniștită Zburând cu-a lui durere, adâncă-neghicită Acela să fiu eu! Nu-i asta... zise dânsa  nu mă-nțelegi, iubite. Prin pletele lui negre ea-și strecură adânc Mânuțele ... Ce nu le pot pricepe, deși le simt  și plâng! Nu este-așa că-n ochi-ți trăiește o veche vină Că e-o durere veche în vorbele-ți ce-ascult? În inima-ți e-o parte cu totului străină, Este ceva în tine  ce-i mort demult, demult ...
Nicolae Filimon - Lucia di Lammermoor. Dramă în trei acte de Salvatore Cammarano
... 1] Cine este iarăși acela care, după ce au ascultat acest rochent (?) scris în limba angelilor, să nu se transpoarte de la un sentiment de durere la altul de bucurie și de speranță, cînd frumosul suflet al Luciei, ușurat oarecum de suferință, se avîntă pe aripile speranței către un viitor mai ... Am scris, și scriind am arătat ranele teatrului și nu vom înceta pînă le vom vedea vindecate. ↑ Va suferi în lacrimi… va lîncezi în durere (n. ed.) . ↑ Și dragostea blestemată (n. ed.) . ↑ În sfîrșit, sînt a ta (n. ed.) . ↑ Românii sînt o turmă de ignoranți ...
Ștefan Octavian Iosif - Bolnav
Ştefan Octavian Iosif - Bolnav Bolnav de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Afară iar e cer senin Și ți-e așa de dor de soare, Că plîngi pe patul tău de chin, Plîngi ca un rol în închisoare. Nu plînge !... Nu te da învins, Nădăjduiește și adastă... Nu vezi ?... un fluturaș s-a prins, Bătînd din aripi, la fereastră. Primește-l pe acest pribeag Și-albastru fulg al primăverii : L-o fi trimis vreun suflet drag Spre a-ți vesti sfîrșit
Ștefan Octavian Iosif - Cântec de primăvară (Iosif, 2)
... șuvoaie. Spumegate și zglobii. Cântă cinteze-n zăvoaie Și-n văzduhuri ciocârlii! Ca zăpada care piere După veacul iernii greu, Piei și tu de-acum, durere
... ei au râs de mine, mamă!... De-aș fi avut atunci putere Să-i bat pe toți, i-aș fi bătut! Căci de rușine și durere Tot sângele-mi fierbea în vine... Dar am rămas pe loc pierdut Și nu știam ce e cu mine... Mi-e tată doară, și mă ...
Ștefan Octavian Iosif - Credințe...
... dat nădejde ca să lupt Cu griji și cu necazuri, Ce-și grămădeau neîntrerupt Noianul de talazuri, Și-adesea de cădeam înfrînt De trudă și durere, Gseam la voi și crezămînt, Și leac de mîngîiere, Înveselind cărarea mea Cu-alai de sărbătoare : Copil îndrăgostit de-o stea, De-un cîntec sau ...
Ștefan Octavian Iosif - Din basme vechi...
Ştefan Octavian Iosif - Din basme vechi... Din basme vechi... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Din basme vechi o albă mînă Te cheamă fluturînd în zări Și-auzi cîntînd o mîndră zînă De peste nouă mări și țări... Ea cîntă despre-o-mpărăție Fantastică din soare-apus: Flori mari, necunoscute ție, Acolo strălucesc nespus... Toți arborii acolo sună Și cîntă parca-ar fi un cor: Ca muzică de danț răsună Sonore glasuri de izvor, Și doine dragi, cum niciodată Tu n-ai mai auzit, socot, Te leagănă și te desfată, Pîn' ce te farmecă de tot. Ah, dac-ai ști-ncotro anume? Acolo cum ai vrea să pleci ! Să uiți durerile din lume, Și-acolo să rămîi pe veci !... Ah, mîndra asta-mpărăție Mi-apare în somn adeseori; Dar, ca o negură pustie, Se stinge totdeauna-n
Ștefan Octavian Iosif - Domnița (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Domniţa (Iosif) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se plimbă prin grădina mănăstirii Domnița, albă-n rasă cenușie. Amurgu-și cerne umbra-i viorie, Lung sună toaca-n toiul tînguirii. Șoptesc încet prin flori de iasomie Și parcă vor s-o mîngăie zefirii ; Se scutură pe straturi trandafirii, Și crinii mor, dar ea nu vrea să știe. Departe,-n zări, e vrajă, cîntec, viață... Ea trece albă,-nvăluită-n ceață, Asemeni unei palide vedenii... Uitată de părinți și de rudenii, De bucurii și de dureri străină, Se stinge-n rînd cu florile-n
Ștefan Octavian Iosif - Dorm visurile tale...
Ştefan Octavian Iosif - Dorm visurile tale... Dorm visurile tale... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Dorm visurile tale, cu tine dimpreună, Și-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioșie, O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie, O lacrimă să verse, o floare să depună! În zori mai ciripește vreo pasăre pribeagă Pe brațul crucei negre ce-ți străjuie mormîntul, Prin iarba mohorîtă cu șuier trece vîntul, Și multe spune dînsul cui știe să-nțeleagă : Că vremea noastră-i tristă și plină de mizerii, Dar alte generații pe urma ei veni-vor, Din negura uitării cu drag ademeni-vor Icoana ta, o, dulce și trist bard [1] al durerii ! Cînd s-or preface-n ternă acei ce te uitară, Vei tresări din groapă, chemat la viață nouă : Va picura din gene dumnezeiasca rouă Și-ți va-nflori pe groapă eterna primăvară ! ↑ În Credințe , greșeală de tipar:
Ștefan Octavian Iosif - Harpistul
... e purtat. Se duc, și trist le cat în urmă În colț de stradă cum dispar — Orice noroc, orice plăcere Mi-ascund o tainică durere Și-aduc în ochii-mi lacrimi, iar ! Mă simt așa, pe zi ce merge, Tot mai pierdut, tot mai străin, Ș-ades m-ademenește gîndul ...
Ștefan Octavian Iosif - Husarii
... preț din casă. Odat' cu zorile, husarul E treaz, și toți sărind pe cai Dau pinteni, sună de plecare, Dispar departe peste plai. Cu o durere negrăită Se uită fata după ei: Frumoșii ochi înoată-n lacrimi, Oftând se umflă pieptul ei. — De ce ești, fata mea, tu tristă? Vorbește ...