Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NEBUNĂ

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 556 pentru NEBUNĂ.

Gheorghe Asachi - Călătoriul și cânii

... ști, cu toți, de ce În lătrat se întrecĂ©! A deșertului om asta este chiar icoana vie: Cel rău scoate o minciună, alt nebun adaoge-o mie, Strigă, flacăra învită, Făr-a ști de ce-i stârnită! Focul din scântei precum, Născând, toate le preface În cenușă ...

 

Gheorghe Asachi - Cuvântul lui Socrat

... cheamă, casa lui era pre mare. Că tot omul și aice După moda veche zice Că-ți este amic prea bun, Cine-l crede e nebun

 

Gheorghe Asachi - Desacii

Gheorghe Asachi - Desacii Desacii de Gheorghe Asachi Fabulă Chemă Gioe dineoară Ca din toată împărăție Cel ce umblă,-noată, zboară, Înaintea lui să vie, Să-i zică de-i mulțămit Precum firea l-au urzit, Că-are scop ca toate trepte Dup-un nou calup să-ndrepte Tu, momițo, vino-ntăi! Între tine și ai tăi Fă o dreaptă asemănare, Cine vro meteahnă are? După o tumbă ce-au făcut, Momița au început: Decât mine în toată lume Nu e nime mai lăudat La talent, la spirit, la nume, Nici e mai frumos format. Umblu-n patru și în două, Eu scornesc tot modă nouă, Și al meu chip frumușel Omului au fost model. Însă ursul, unchiul meu, Este urât și nătărău, Și cu minte numa ar fi Când pre mult nu s-ar mândri. Ursul care apoi vine Foarte-i mulțămit cu sine I se pare, după modă, Pe elefant a-l reforma, A-l lungi puțin la coadă Și urechea a-i mai scurta. Elefantul, ce se știe Că e plin de-nțelepție, Critică pe-a mării chit Că mult pește au înghițit. De altă parte o furnică, Ce ...

 

Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă

Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă Disfătare nu să curmă de Gheorghe Asachi Disfătare nu să curmă D-a zâmbi năluci d-a sale; Toți aleargă p-a ei urmă, Dar p-o dosăbită cale. Că din mii chipuri ș-o mie Tot duc la ei dobândire; Toate gusturi s-afl-în fire, Omul unu alege sie. Învățat în dizghiogare Numai cauzălor petrece, Nebunul făr îngrijare Gustă vreme care trece. De-a scurta timp unul știe Măsuri, altu a sa mărire; Toate gusturi s-află-n fire, Omul unu-alege sie. Unu aleargă la războie, Unde biruința îl cheamă; De-a spune l-a sa voie Altul luptă cu o damă. Amândoi cu sumeție Plinesc a lor rânduire; Omu gustu întăi din fire Crede că-ș alege sie. Unul în a curții haos Ș-în a ei intrigi să pierde, Altul ceri spre răpaos Cer sănin și câmpul verde. Cesta zboară cu mândrie, Altul târâie cu zmerire; Omul gustu întăi din fire Crede c-îș alege sie Pentru alții scumpul strânge, Și-n sfârșit moare pe paie, Altu ...

 

Gheorghe Asachi - Esop și ștrengarul

Gheorghe Asachi - Esop şi ştrengarul Esop și ștrengarul de Gheorghe Asachi Fabulă de circonstanță Și-n anticul timp d-eroi Ștrengari erau ca la noi, Carii din ecces de minte Derâdeau și cele sfinte. Cel ce nu li sămăna Prin minciuni se defăima. Spune istoria c-Esop Au fost hâd, ghebos și șchiop, De el pruncii se spăreau, Iar nebunii îl derâdeau. Îns-acea tristă figură Era vas d-învățătură, Ce prin fabule o mie Au agiuns și-n Românie. Esop, sclav când fu-n Efes, De patronul său trimes, Trecând în o zi pin strată, Alungat au fost d-o ceată De ștrengari ieșiți din șatră, Dintre care-unul cu-o piatră Nemeritu-l-au în șele, Că-i veniră amețele. Neputându-și răzbuna, Pe ștrengarul lăuda Esop pentru ghibacie Și i-au zis: Rău pare mie Că nu pot să fac alt dar Decât numai d-un dinar. Dar vezi cela ce-au trecut, Decât mine-i mai avut; Pre el de vei nemeri, Înzecit te-i folosi. Deci ștrengarul lăudat De câștig s-au apucat Ș-așa bine au chitit Că-n cap ținta au nemerit. Îns-acest avut barbat, Fiind public magistrat, Un sergent privighitor ...

 

Gheorghe Asachi - Primăvara (Asachi)

Gheorghe Asachi - Primăvara (Asachi) Primăvara de Gheorghe Asachi Anacreontică Neaua-n pământ ascunsu-s-au Și ceriu-i făr de nori, Se-nvăsc din nou iar arborii De frunze și de flori. De-acum nu cade turbure Apa din stânci în văi, Râul cu line murmure Curge pre-a sale căi. Că-s toate-aice trainice Anul ne-arată chiar, Stelile apuindu-se Din nou în ceri răsar, Și în căzuta epohă Se-nnoiesc toate iar, Dar cii ce-nghite tartarul Mai mult nu mai răsar. Ori cine dintre oameni Ursita a întors, Ca să nu taie Lahesis Ce Atropo a tors? O, nebunii fantastice Dorirea a-și ținti În cugete nesigure, Având toți a muri! Deșerte-s măgulirile Ce trec preste pământ Ca o săgeată repede Pe aripe de vânt! Deci, la ceresc repaosul Ținteasc-al nostru dor, Precum la dulcea patrie Gândește-un

 

Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei

Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei Răspunsul cometei de Grigore Alexandrescu Scris în palatul nostru de vară. 14 mai 1857      Iubit muritor,    Astăzi am priimit, Prin poștia cerească, Biletul tău pornit Din Țara Românească. Odată cunoșteam Subt nume de roman Un preaputernic neam, Al lumei crud tiran; Neam ce-l credeam perit, Căci nu l-am mai zărit; Și pînă-ntr-ast minut (Mă jur pe al meu nume), Eu nici aș fi crezut Că existați pe lume; Dar de vreme ce scriți Voi trebuie să fiți. Numai nu înțeleg cine v-a putut spune Că aveam pentru glob intenții așa bune. E netăgăduit C-a lui desființare De timp nepomenit Mi-era în cugetare, În cerc tot vițios Văzînd că se-nvîrtește, Și omul păcătos În rele mult sporește, Văzînd că jos la voi mulți oameni mari și buni, Lumei folositor, au trecut de nebuni, Au fost persecutați În vreme ce-au trăit, Și foarte lăudați După ce-au murit. Eu prea rău am urmat, Cînd am lăsat odată Pe Noe d-a scăpat Cu luntrea-i deșălată, Căci știi ce a făcut Cît liber s-a văzut? El ...

 

Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu

... eu, din întâmplare Nici bine, nici nebine nu pot să fac cercare; Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute, Cu voia dumitale, îmi sunt necunoscute. ­ Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm, poate Astăzi chiar și copii știu jocurile toate, Veacul înaintează: Caro; vezi că ți-e rândul; Dar ...

 

Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)

... la moartea lui mă aflam în biserică, și toată Grecia s-a sculat să mă puie pe tron, dar n-am primit". Acest nebun este unul din cei mai fericiți ce am văzut vreodată; el ține o corespondență ideală cu toți suveranii Europei, care au să pornească curând un ...

 

Heinrich Heine - Cavalerul Olaf

... viu și voios ! Cum șuieră flautul trist și sfios ! Privind pe-amîndoi jucătorii, Te prind fiorii... Călăul stă la ușă. Și Olaf, în vuiet, îngînă nebun: - Mi-ești dragă, mi-ești dragă                 Cît nu pot să-ți spun, Nici inimă nu-i să priceapă — E frig în groapă... Călăul stă ...

 

Heinrich Heine - Loreley

... și piaptănă părul cântând. Ea-și piaptănă părul și cântă Un cântec de vrajă al ei; Te farmecă și te-nspăimântă Cântarea frumoasei femei! Pescarul, nebun, se repede Cu luntrea lui mică și, dus, Nici valuri, nici stâncă nu vede, El caută numai în sus. Vâltoarea-l izbește de coasta Stâncoasă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>