Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.

Vasile Alecsandri - Puntea

... șoptire lângă albele-i picioare. „De ce plângi?... îi zice-o rază pe-a ei frunte strălucind. Tu ești jună, ești menită trăiești, mori iubind; Pentru tine-orice durere trebuie ca se curme... Nouri sunt ce nu fac umbră și dureri ce nu lasă-urme.â€� ↑ Fetele de la țară își fac scăldătoare de năvalnic ...

 

Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns

... și simte chemarea și se pregătește pentru jertfă, opoziția spiritului practic care agonisește pentru anii albi și dezinteresarea visătorului care-și risipește preaplinul sufletului fără se gîndească la hodină și răsplată, aceasta e în puține cuvinte piesa lui Halm. Pe canavaua aceasta simplă, cuvintele vin se înșire și horboteze în imagini poema unei agonii. Alb de mulții ani ce-i poartă și gîrbov de viața vagabondă și aventuroasă ce-a dus ... jețul lui străvechi, cu glasul stins ca al unui clopot ce-ar călători prin ape și alb ca bătut de lună, se întoarce în eternitate. poți muri așa, văzînd zorii unei apoteoze ce nu se va șterge niciodată, te poți stinge tihnit și împăcat cu tine, te domolești ca un sunet de harfă, te risipești ca un cerc ce și-a înscris la infinit vibrațiile pe nemărginirea unei ape, ce vis fericit. Eu la acestea mă ... artă pe care l-a trezit în unii din noi cel ce întrupa pe CamoĂ«ns n-a avut darul însă

 

Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș

... acolo, căci în străinătate nu erau drumuri-de-fier decât de la Cracovia înainte, iar la noi nu erau nici măcar șosele. Trebuia vorba ceea, -ți faci testamentul la plecare. Dar inima de tată nu cunoaște piedici când dorul o atrage. Deși știa un pic de franțuzească cât nu moară de foame între franțuzi, își angajă totuși un tălmaci franțuz ca tovarăș care -l călăuzească în lunga călătorie. A pus vreo zece zile logofeteasa ca -i pregătească cele trebuitoare pentru drum. Când însă crezu el că toate erau acum prevăzute și puse la geamandan, încât nu avea decât ordone înhămarea poștalioanelor și plece, deodată femeia lui îi observă: — Da bine, Manole dragă, ai mergi în străinătate cu îmbrăcămintea asta? — Da cu care? — Apoi nu te gândești că are se uite lumea la tine ca la urs? Pe acolo nu se poartă antereie și giubele. — Care vra zică ar trebui mă îmbrac nemțește... — Negreșit, asta e și părerea d-lui Ernest care are te întovărășească. — Hum!... mă schimosesc acum la bătrânețe; asta nu-mi prea vine la socoteală. Dar la urma urmei ...

 

Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)

... când s-arăta în fața bătrâneților lor, ca un luceafăr strălucitor și vesel în fața unui drumeț ostenit. Și erau toți fericiți. Da numa, ce se pomenească odată împăratul și-mpărăteasa, tocmai când ședeau amândoi de vorbă și puneau la cale că ce rost -i facă fetii ăsteia, -i găsească un voinic, un om de neam pe potriva ei, ca fată de suflet a unei case împărătești - ce se pomenească? Vine feciorul ăl mai mare și zice cu glas tremurat: - Măriile Voastre, taică și maică, vă sărut mâinile, vreau vă spui o vorba și vă fac o rugăciune mare! Zice împăratul: - Ce e fătul meu? Spune. Băiatul zice: - Sărut mâinile măriilor-voastre, am venit... îndrăznesc... dacă nu vă e cu supărare... -mi dați mie pe Ileana de nevastă... că... mi-e dragă și fără ea nu pot trăi. Împăratul răspunde: - Fătul meu, asta nu se poate. Ești fecior de împărat și ai fii împărat. Nici inima ta n-are voie bată cum îi place și nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate. Dacă vrei s-o iei pe Ileana, lapădă-te de

 

Ion Heliade Rădulescu - Adio la patrie

... și zei, Nu e România dragă. Te las, dulce Românie, Dar, d-a vrea și Dumnezeu, A veni și rândul meu mor, trăiești tu vie. Moartea pentru-a ta scăpare A fost toată ținta mea; Fericirea-mi cea mai mare E

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)

... Ce păzim noi? CREMENE: Castelul din Suceava... SANDOMIR: Și Suceava... CREMENE: Și țara... CORBEA: Eh! boierii se ceartă pe cin s-aleagă... Vorbe... vorbe... Eu strâng calul în scări, și mă duc, și măntorc viu sau mă sfârtece dușmanii, și mai ia în copitele cailor! (Se aude un auit. Toți tresar.) MOGÂRDICI (speriat): Cine fie? SANDOMIR: E glasul lui Groza... MOGÂRDICI: Haiti! Fiecare la locul lui! (Corbea, Sandomir și Cremene se coboară și trec în dreapta porții. Se duc ... a venit uietul): Cine-i acolooo?... Aici, Mogârdici!... Sunt caraulă... Nu răspunzi?... Nu?... (Dârdâie.) Mi-e frig... ba și frică... Nu s-aude nimeni... mă las p-o parte... (Nu se mai vede.) Cine-i acolooo?... Dă lozinca... Vorbește... Ori numai urli... ca potăile la lună?... D-ar fi fost logofătul Baloș, l-ar fi luat gura pe dinainte ș-ar fi strigat: bu-bu-buuu ... fier. Răsunetul se pierde departe.) Scena III PETRU RAREȘ și MOGÂRDICI. MOGÂRDICI (sare în sus și se uită peste Rareș): Cine-i acolo?... Nu răspunzi?... nu dai, că mă mișc... adică ...

 

Dimitrie Anghel - Triumful vieții

... pioasele amintiri, dacă mi s-a fărîmat cuibul acela unde mă aciuiasem o clipă și unde am fost fericit, visînd și lucrînd, trebuie fiu tot atît de fericit că viața a pus cu prisos puteri în mine ca pot renaște. Visurile, pe cari le-am visat și am încercat le încheg, va trebui renunț la ele, căci nu poți visa de două ori același lucru, precum nu te poți scălda de două ori în același fluviu, cum spune ... care a concretizat-o ; și, cînd nu le mai ai toate acestea, e greu te regăsești. Ca într-o subterană obscură trebuie te cobori în sufletul tău și proiectezi lumini, ca mai poți afla ceva. Ca atunci cînd pui urechea la pămînt, ca auzi de departe cum vine surd un zgomot, așa trebuie te pleci asupra inimei tale și asculți, încetinel, cum bate în ea trecutul. Și eu acuma așa sunt, dibuiesc prin întunerec și mă recaut, visez la cărțile mele dragi adunate de ... decorurile acestea triste împresurate de schele, toată clădirea aceea de piatră și de fier, în care am trăit laolaltă, alături, atîtea vieți, pentru mine poate ...

 

Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie

... mă opri și-mi ceru vază versurile ce nu le făcusem. Atunci în credința că amicii mei aveau dreptate și că sunt negreșit osândit descriu voiajul nostru, mă întorsei acasă, sigur că luminația își poate urma cursul fără de mine. Apoi se întâmplase fiu și cam supărat în seara aceea, și-mi era teamă nu mă vază astfel jandarmii poliției, care păzeau pe ulițe, și socotească cu greșeală că sunt om îndărătnic, care nu se bucură de fericirea publică; jandarmii au pentru mine niște fiori deosebite, care îmi aduc aminte ... dl V., de a căruia bunăvoință ne credeam siguri; se poate înțelege însă mirarea noastră, când el ne răspunse că trebuie mai întâi ceară voie de mai sus, căci suntem cam bănuiți și poate nu fie plăcută întreprinderea noastră. Dându-ne cu aceasta înțelegem că aveam de gând complotăm vreo răscoală cu pașnicii locuitori ai oltarilor. Ne-am mirat îndestul de o reputație uzurpată, care am dobândit-o fără o căutăm, și aceasta ne-a făcut ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra

... știi oare că la moarte-i pe toți robii săi iertase?... Singurul vlădică-n lume, sau cel puțin la români, Care nu voia ca frații fie slugi și stăpâni, Fiind tot un os ș-o carne... Așa scris-a în diată, Poruncind plece slobozi toți țiganii săi deodată; Toți, moșule, pân'la unul: bărbați, copii și muieri... S-a spart lanțul! De-atunci, iată, două ... le țigan mi-l românește, Toate lucrurile-n lume cu susul le pune-n jos: Îngerul urât se pare, ucigă-l crucea, frumos!... Dar eram uit, băiete, de-a te-ntreba, cum te cheamă? RĂZVAN Pe mine Răzvan... Smaranda chema pe drăguța mamă; Muri an.. ba nu!... trăiește ... cugetul meu, Și va trăi totdauna, până voi trăi și eu!... TĂNASE Dumnezeu mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine; Zilele tale curgă tot zile lungi și senine; Iar nevoia doboare pe-oricine-ți va fi dușman!... Rămâi sănătos, băiete!... Ce păcat că ești țigan!... (Pleacă murmurând: "Răzvan, Răzvan, Răzvan"... apoi se întoarce) Știi ce ... ...

 

George Coșbuc - Rugămintea din urmă

... ți pasă! Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale, Și biata mamă-ți va ieși     Plângând în cale. Și eu rămân mor pe-aici Cu liftele păgâne! Ah, parcă simt că n-am s-ajung văd ziua de mâine. Cu douăzeci deodată-n car La groapă mă vor duce, Și, bun e Domnul, de-om avea     La cap o cruce ... am fost Ca frații, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am împărțit cu tine; Și tu cu gura foc prindeai -mi dai ajutorare; -ți răsplătească Dumnezeu,     Că-i bun și mare! Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire Tu-n loc ... s mort,     Și-ar pierde mintea. Tu s-o amâi cu zi de zi Și spune-i câte toate, Ea e bătrână, n-are mult mai trăiască, poate; Și pentru ce -i amărăști Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag     Decât pe mine. Iar Linii, de s-ar întâmpla vă-ntâlniți vrodată, ...

 

Paul Zarifopol - Popi

... În sistemele aceste de imagini, asemenea unor desene muzicale, tânărul maestru povestitor ne dă calitatea vizuală a lumii în care ne va face trăim. În acord cu peisajul de crudă lumină, el face ca lumina aceasta ne ardă: aerul înfierbântat învăluia trecătorul într-un giulgiu de foc pe trotuar mă înghiți cuptorul orbitor al străzii simțeam pe ceafă niște plăci de ... trezi un strop de sudoare care mi se prelinse brusc pe bărbie. Printre aceste icoane de arșiță și lumină pedepsitoare, sunt așezate contrastele care vin împlinească volumul impresiei totale. Popi spune: dorm pe o saltea, în vestibul, unde marmura ține răcoare. Mă plimb în lung și în lat în cămașa ... de la moartea romantismului naiv încoace. Această curioasă coincidență de elemente, comic și violență, Scorțescu ne-o prezintă într-o concentrare artistică ce nu știu fi reușit încă egal vreunui alt meșter. În această compoziție atât de armonică, el dovedește instinctele artistului de energică vocație, siguranță de virtuoz deplin rutinat ... inventarul artei narative europene. Ca orice maestru, cu drept numit, Scorțescu modifică tonalitatea fixată de literații trecutului în tipul convențional al grecului. Acest artist știe ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>