Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru EA
Rezultatele 2291 - 2300 din aproximativ 2472 pentru EA.
Mihai Eminescu - Palida Madonă
... Eminescu - Palida Madonă Palida Madonă de Mihai Eminescu Înconjoară cu-a lui braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea... amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită-atunci la cer, Ca un leu se scoală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se ...
Mihai Eminescu - Sala-i mare, strălucită
Mihai Eminescu - Sala-i mare, strălucită Sala-i mare, strălucită de Mihai Eminescu Sala-i mare, strălucită, Masa-i albă, oaspeți mulți, Vorbe dulci să tot asculți  Și lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulți. Icia unii stau alene Și visează și gândesc, Colo alții chiuiesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii,-namorat, A lor raze își repede La străinul întristat. La străin cu fruntea pală Și cu părul ca de corb  Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul
... îmi ești dragă. Ne-om răzima capetele-unul de altul Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată, Cine pe ea
Mihai Eminescu - Sauve qui peut
... fiecine așaz-o foaie smultă Din viața sa, în versuri răbdătoare. Acum dorești cu pana mea incultă Și eu să trec prin mândra adunare? Dar ea de-amicii tăi sfială are Și de-oi vorbi, au cine mă ascultă? Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu ...
Mihai Eminescu - Sauve qui peut (variantă)
... fiecine așaz-o foaie smultă Din viața sa, în versuri răbdătoare. Acum dorești cu pana mea incultă Și eu să trec prin mândra adunare? Dar ea de-amicii tăi sfială are Și de-oi vorbi, au cine mă ascultă? Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu ...
Mihai Eminescu - Sonet satiric
Mihai Eminescu - Sonet satiric Sonet satiric de Mihai Eminescu Pișcată-ți este mâna ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie  Durează-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om, aceea scrie, Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche, Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe. Ți-asamăn fruntea unei vii paragini Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri, De zei lipsite, vai! a tale pagini. Zadarnic paiul sec al minții-l trieri, Drapându-i golul ei cu reci imagini: Nimic nu iese dintr-un dram de
Mihai Eminescu - Sonete (Eminescu)
Mihai Eminescu - Sonete (Eminescu) Sonete de Mihai Eminescu I Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; Dar și mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gînduri, Visez la basmul vechi al zînei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri… Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. II Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mînă rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea să plece, Sub raza ei mă lasă a petrece Și cînturi nouă smulge tu din liră-mi. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere; Iar cînd te ...
Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă
Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă Stam în fereasta susă de Mihai Eminescu Stam în fereasta susă Și izvoreau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mișcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O floare văd pe lan. O stea în cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană Pe-oglinda albă, plană, A lacului Meran. Și sună-n noaptea tristă Un cântec de copilă Și vântu-ntoarce-o filă Din cartea ce-am deschis. De ce mi-a-ntors el foaia Unde-nvățatul zice Că-n lume nu-i ferice, Că viața este
Mihai Eminescu - Sunt ani la mijloc
Mihai Eminescu - Sunt ani la mijloc Sunt ani la mijloc de Mihai Eminescu Sunt ani la mijloc și incă mulți vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mână rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă lasă a petrece Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește, Cu răsărirea stelei în tăcere; Iar când te văd zâmbind copilărește, Se stinge-atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele mult%C3%B2ra...
Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele mult%C3%B2ra... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numa Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele multora...
Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele multora... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numa Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg