Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CEL MAI ADÂNC

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 589 pentru CEL MAI ADÂNC.

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie

... privire, Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. Lemnul dacă arde-n vatră a rămas cenușă rece, Ce mai caut oare-n lume dac-am dat tot ce-am avut? Sunt un soare care-apune, sunt un cântec care trece, Sunt o frunză care ... Regulat orele vieții bateți ca un cronometru, Știu că versurile mele în adâncul vostru tac. Ele nu vă spun nimica, — sunt cuvinte fără viață, Cel mult sunete deșerte pentru moartea ce vă-ngheață; Dar pe harpa mea de aur poezia va zbura Și acum și totdeauna: — și puteți rămâne ... o inimă de frate, Voi găsi în orice timpuri un răsunet mângâios. Dar cum noaptea sta să piară, ca prin visele-adorate M-am simțit mai viu, mai tânăr, cu durerile-alinate, Ș-am zâmbit..., uitând veninul care-n suflet mi s-a strâns, Căci, firește, viața este tot ciudata comedie ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului

... un unchiaș îmbătrâniseră fără să aibă copil. Bani aveau, bucate aveau, cirezi de boi și herghelii sumedenie. Unde zgâriau pământul, scoteau galbenul, că nici nu mai știau ce să-și mai facă capului de atâta avuție. Într-o zi, baba trânti de la gură lingura cu zeamă și aduse vorba așa: — Da' bine, bărbate, ce ... se unele spre răsărit, altele spre apus. Și lăsă în urma lui împărăția florilor, a păsărilor și a piticilor, unde cei mai mari sunt cei mai mici. Și tocmai când se gândea că lumea de-acolo încolo n-o să mai fie ca lumea, iar dete peste oameni ca și dânsul. — Un'te'ci, moșule? îl întrebară nouă frați, tot unul și unul, care se ... plugului adânc și spintecă în sus, apoi alunecă pe deasupra țelinei ca un călcâi pe gheață. Moșule, da' să nu uiți! — Bine, tată, bine. Mai merse ce mai merse, și întilni un flăcău, voinic, să fi spart pietre-n pumni. Și cât era de namilă și de rumen, sta despuiat și lungit pe ... și pleacă toți bombănind: "

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii metafizice și celei științifice

... bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă. Tratate sistematice pot să se tipărească, dar nu vor fi citite. Mă cred dator să dau această ... articol de revistă, să caracterizez întreaga mișcare critică de la Aristoteles încoace; și dacă ar fi fost s-o fac, aș fi numit-o, poate mai bine, metafizico-judecătorească. Dar în sfârșit i-am zis critică judecătorească. În privința acestui cuvânt dl Bogdan zice următoarele: ,,...dl Gherea se folosește de cuvântul ... deșert, pe care-l întrebuințez în lipsa unei idei, și e un cuvânt ironic pe care l-am inventat eu pentru batjocură. Și ce e mai curios e că aceasta o spune un om care a învățat estetica în Germania. Criticii în general și criticii germani în special au ... nenumărate ori acest cuvânt ori cuvinte similare și foarte în serios. Așa, nu mergem departe, chiar W. Scherer, pe care îl citează dl Bogdan, și ...

 

Dimitrie Anghel - Într-un amurg de toamnă (Anghel)

... tăi; dar nu știu cum, prin ce misterioasă ambianță cu cele ce ne împresoară, s-au îndepărtat și s-au făcut străini, de parcă nu mai sunt ochii ce i-am sărutat cu câteva clipe mai înainte. Mâna ta e rece și inertă, ca și când tot sângele s-ar fi retras din ea, și parcă negurile verzi, ce s-au ... aproape, în nemișcarea asta, rigiditatea fiecărui fir de iarbă, înțepenirea dreaptă a fiecărui arbore, lupta îndărătnică a fiecărei flori, vădeau și mai bine aceasta. Fiecare părea că vrea să amâie un sfârșit, să prevină o agonie. Fiecare părea că vrea să lupte dârz contra toamnei, nepăsător de ... și a căzut pe urma ta. Și un cuvânt n-am îndrăznit să îngân nici eu, înțelegând că strigătul meu ar fi înfiorat și mai mult tăcerea. Și te-am lăsat să pleci, urmând instinctiv pilda ce mi-o dădea natura împrejmuitoare. Am respectat simțirea ta, așteptând raza prietenoasă de ... până ce întregul brad s-a aprins ca un uriaș pom de crăciun, care m-a făcut să sper că vor mai ...

 

Mihai Eminescu - Ondina

... Tezaur!        Idee,        Pierdută-ntr-o palidă fee        Din planul Genezei, ce-aleargă        Nentreagă!        Să-nvii vii        Și stânca de care râd timpii        Și tot ce mai e-n nesimțire        În fire?        Vin' dară,        Căci ochiu-ți e viață și pară,        Și sufletu-ți, blândă magie        Ce-nvie.        Să cânte        Ce secoli ... mi tremurândă    Care trece-n infinit,    Ca un fulger fără țintă,    Ca un cap fără zenit.    Și din chinuri ce mă-neacă,    Eu sorb mirul cel curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

... Tezaur!        Idee,        Pierdută-ntr-o palidă fee        Din planul Genezei, ce-aleargă        Nentreagă!        Să-nvii vii        Și stânca de care râd timpii        Și tot ce mai e-n nesimțire        În fire?        Vin' dară,        Căci ochiu-ți e viață și pară,        Și sufletu-ți, blândă magie        Ce-nvie.        Să cânte        Ce secoli ... mi tremurândă    Care trece-n infinit,    Ca un fulger fără țintă,    Ca un cap fără zenit.    Și din chinuri ce mă-neacă,    Eu sorb mirul cel curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o ...

 

Alexei Mateevici - Hristos și Samariteana

... la fântâna lui Iacov, Hristos La răcoare puțin se oprise; Și pe când hodinea-nfierbântat și setos Samariteana la apă venise. Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc. I-a fost mare femeii mirarea: ,,Cum așa? — a răspuns — în ce ură trăiesc Samaritenii cu voi?! Nici ... pietros A strămoșului sfintei fântâne?" Samariteana așa a-ntrebat pe Hristos: ,,Văd că n-ai nici un vas pe la Tine. Au mai mare Tu ești decât sfântul strămoș, Ce ne-a dat-o pe veci moștenire? În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși ... hodinire". Și Hristos i-au răpuns: ,,Cel ce apă va bea Din fântână, — acela-nseta-va, Pe când umbră de sete nu poate avea Cel ce apa mea vie gusta-va, Căci apa vieții în curgerea ei Păcatele toate le spală, Prin ea înnoiți; păcătoșii cei răi Din moarte spre ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki

... arătase, un vis, un lac cu panta lină;     Creșteau și florile de lotus, și albe flori de iacint,     Și lin de tot plutea o barcă, mai mult în umbră ca-n lumină,     Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint.     Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune,     Regret ... aruncă, își pleacă fruntea de cucernic     Și-n clarul lacului se vede și jos și sus același cer.     Krișna răspunde: “Pentru tine am fost mai bun ca un părinte;     â€œAr zice lumea că din raze în astă lume te-am adus,     â€œVărsai în sufletul tău roze ce-am ... să ridic;     â€œMi-ai fost de zece ori părinte, și tu din gloria-ți divină     â€œTe-apropii, plin de îndurare, de mine, viermele cel mic.     â€œDar cadă ura ta asupră-mi, că-n mine nu-i recunoștință;     â€œEu văd cu pismă înșiși șerpii din fala ta părtași ... curată floare și plăpândă,     Suflă în ea și-i dete drumul, iar lacu-n cercuri tremură,     Și iată, unde se despică: din ea fecioara cea mai blândă,     Roșind ca frageda-aurora, de apă păru-și scutură. V     Krișna ...

 

Emil Gârleanu - Tovarășii

... să lucească de sudoare; jugul îl frige. Și din urmă glasul mai mâniat al stăpânului îl zorește: — Hai, Dumane, hai! Boii nu trag nici mai tare, nici mai încet; căci cunosc ei cuvântul nerăbdător și necăjit al stăpânului. Pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrânge și mai ... tare fața neagră a pământului scormonit de plug... S-a încălzit de tot. Soarele frige. Duman parcă își simte picioarele tremurând, mai cu seamă dreptul dinainte, în copita căruia i-a intrat un piron mai acum câtăva vreme. Îi e sete. Dar din urmă glasul aspru acum al stăpânului nu-i dă răgaz. Bouleanul e deprins, mai așteaptă încă ceva; și nu întârzie mult: o vargă i se așterne pe spate, lăsând o dungă peste pielea udă. Omul țipă: — Sireace, sireace ... Un prichindel de copil i-a adus și omului de mâncare: o bucată de mămăligă cu ceapă. Dar decât mâncarea, odihna parcă e mai priincioasă. Omul face un sac mototol și-l pune sub cap. Boulenii nu mai ...

 

Mihai Eminescu - Satira IV

... Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; Și cu cât lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atât valurile apei, cu-atât țărmul parcă crește, Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ Înspre apa-ntunecată lin se ... o mistui... Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și isvoarele ... smerit... Oare nu-i în lumea asta vrun ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mânile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de așa viață... nu ... m-ar privi, Aș simți-o că-i aproape și ar ști c-o înțeleg... Din sărmana noastră viață, am dura roman întreg... N-o

 

Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele

... de a reproduce cugetările mele. Cu acest sistem mă voiu feri de a înconjura adevărul, lucru la care silește uneori destăinuirea vieții mai intime. Apoi voiu putea să'mi întemeiez [expunerea] mai adese ori pe dovezi scrise, ceea ce este o puțină garanție a celor expuse. Mai la urmă, cum am simțit eu, florile sau spinii existenței, mă privesc pe mine, și ele pot să, intereseze, numai într'un grad mai restrâns lumea ce voiu lăsa-o dupa mine. Cele ce am cugetat însă, vor rămâne întrupate în scrierile ce am alcătuit și a arăta ... 6 copii, care trăesc după majoritate. Din acești[a] au rămas acuma când încep a scrie aceste amintiri (1913) patru: Eu cel mai mare, fratele meu Neculai, actualul ministru al Comerțului, sora mea Adela, scriitoarea noastră și sora mea Lucreția, o profesoară minunată. Tatăl meu se apucă de ... de lei pe an, a murit absolut sărac, nelăsând mamei mele nici măcar cu ce să-l înmormânteze. Sărăcia lui este cu atât mai chinuitoare, cu cât el avea o numeroasă familie, care crescuse pe rând până la 6 copii, din care eu sunt cel ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>