Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE IUBIT DE
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 626 pentru FACE IUBIT DE.
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... stânci ce grămadă stau una pe altă. Un munte e poartă și streșini păduri Și scările-s dealuri... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor caos, O stea nu lucește pe bolta cea largă Â Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri zburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzându-l pe tânăr înalță toiagul O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în ... Pe calul ei graur se-nvârtește-n laturi, De dulcea-i privire nu poți să te saturi. În părul ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încâlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de
Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului
... Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului Câinele soldatului de Grigore Alexandrescu imitație (după Casimir Delavigne) După poetul francez Casimir Delavigne (1793 Â 1843) Rănit la războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri ... iubi! Sărman, fără rude, pe țărmuri străine, N-avea nici prieteni, nici un ajutor; Nu era ființă care să suspine Pentr-un trecător! Singurul tovarăș de ... i avere, un câine iubit, Ședea lângă dânsul și-n mare mâhnire Părea adâncit. Acum tot e gata pentru îngropare, Acum ridic trupul pe mâini de soldați, Cinste hotărâtă acelora care Mor pentru-mpărați. În fruntea paradei câinele pornește, Din ochii lui pică lacrimi pe pământ, Ca un iubit frate el ... să-l strige, crede c-o să-l vază Când s-o deștepta! Câteodată cearcă piatra s-o ridice, Câteodată latră după-un călător, Cuprins de durere: Vino, parc-ar zice, Să-mi dai ajutor. Apoi când străinul de milă voiește A-l trage deoparte și hrană a-i da, El își pleacă capul, în pământ privește, Și nimic nu ... câine din locul de jale A fost nelipsit! Dar în dimineața acea viitoare, Pe când se deșteaptă omul muncitor, Zăcea lângă groapă, mort de
Mihai Eminescu - Care-o fi în lume...
... va fi o dulce inimă de înger Să mângâie blândă ale mele plângeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu râsul de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i vo fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi ... ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă ... înger muiat în lumină?  N-a fost niciodată. De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost  imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată cu sufletul tău Pe ... trimise de sus Dumnezeu Și care-nainte de-a-l întâlni tu, În sufletul morții ființa-și pierdu. Și cântă pe-ăst înger de ...
Mihai Eminescu - Care-o fi în lume
... va fi o dulce inimă de înger Să mângâie blândă ale mele plângeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu râsul de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i vo fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi ... ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă ... înger muiat în lumină?  N-a fost niciodată. De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost  imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată cu sufletul tău Pe ... trimise de sus Dumnezeu Și care-nainte de-a-l întâlni tu, În sufletul morții ființa-și pierdu. Și cântă pe-ăst înger de ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... se înalță tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voi iubi și-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfânt Ce-l nu mai pot pricepe." - "Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde ... urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi." * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
... câmpie, pintre flori, Iar prin relele vieții e mai greu să te strecori: Prozaice umilințe nu pot a le înfrunta. Tu vezi vremile de astăzi. Te-ntreb dacă muza ta, Poftită la tribunale, ar merge să dea cuvânt, Să spuie în bună proză de ce umblă după vânt: De ți-ar zice judecata: "Fiindcă-am aflat că scrii, Fiindcă vorbești cu norii și pui slove pe hârtii, Adu versurile tale, avem poftă să citim ... Dacă, zic, plăceri de-acestea de l-ai tăi ai fi cercat, La atâtea dobitoace suflet oare ai fi dat? Ai fi zis cu îndrăzneală de-un vulpoi judecător Că îl vezi câteodată cu puf alb pe botișor, Că în cumpăna dreptății cașul el l-a cumpănit, Până ce ... nimic s-au pomenit? La voi sunt mai domoli oameni, ei nu s-ating de nimic: Aicea dau de nevoie, orice mă încerc să zic. De voi să cânt eroismul bunilor noștri strămoși, Aud o sută de glasuri: "Ce? noi suntem ticăloși? Numai cei vechi îți plac ție? Prilejul s-a-nfățișat Și noi dovezi de virtute, curaj nu am arătat?" De ...
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... credința că tu te vei împlini. Spune-le că Dumnezeu le-a dat tot ce le trebuie pentru ca să se facă vrednici de numele lor de români: pământ bogat, spirit deștept, inimă curată, minte dreaptă și o răbdare destoinică de a-i face să izbutească la oricare țel, cât de greu. Spune-le că un popor care, supus fiind veacuri întregi la tot soiul de întâmplări crude, știe să-și apere naționalitatea ca românul, păstrându-și, ca dânsul, năravurile, portul, limba și legea părinților; că un popor ca acela este ... masă bună! fără a fi poftit îndată la dânsa? sau, fiind față la o nuntă din sat, n-a fost cinstit de cuscrii voioși și nu s-a încredințat de respectul tinerilor către bătrâni? Cine a intrat la vorbă frățește cu locuitorul de la câmp și nu s-a mirat de ideile, de judecățile lui și nu a găsit o mare plăcere a asculta vorba lui împodobită cu figuri originale? De pildă: Vrea să grăiască de un om bun? El zice: E bun ca sânul mamei. De un om nalt și frumos? E nalt ca bradul și frumos ca luna lui mai. De un om rău? Are mațe pestrițe. ...
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... și, slavă Domnului! sunt de multișor. Toate lucrurile le spune și le face anapoda; când îi zic să-mi aducă dulceți, el îmi aduce ligheanul de spălat; când îi zic să-mi aducă de spălat, îmi aduce cafe. Mai deunăzi îl trimit în târg să-mi cumpere de zice parale tabac, și el îmi aduce pipăruși roși... SCENA IV DAMIAN, GAHIȚA (intrând prin fund mânicasă) DAMIAN: Cine vine?. A!....Cucoana Gahița ... în case cinstite? DAMIAN: Ce spui, cucoană Gahițo?... argații mei au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nebuni! GAHIȚA: Nu te face, mă rog, că nu știi... DAMIAN: De știu ceva, să fiu afurisit!... Da cum socoți c-aș da eu voie să se facă acest fel de lucruri?... Mă rog, cucoană Gahiță, nu mă socoti un om așa făr’ de ispravă, încât eu însumi să poruncesc slugilor mele ca să facă pozne în case străine... Pân’acum, slavă Domnului! pitariul Enachi Damian n-a ... Aici în provincie nu poți judeca reformația care s-a introdus în țară; dar du-te, je vous prie, în capitalie; du-te de vezi magaziile lui monsiu Miculi; du-te de ...
Mihai Eminescu - Gelozie (Eminescu)
... tău să mi le sfaremi... Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gându-mi eu fălcile-ți dezbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gându-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atuncea naintea minții-mi, vai! Era doar începutul frumos ... treceai cu mâna prin perii tăi cei deși, Și nici visai că gându-mi te face de ocară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Și că priviri grozave, ca mâni fără de trup, Se întindeau asupră-ți, cu ele să te rup, Și pe cât de frumoasă și gingașă la port Eu te priveam atuncea c-un rece ochi de mort. Dar m-ai învins... Pătruns-ai a inimei cămări Ș-acum lucești ca steaua fatală peste mări Pe gândurile mele... și treci ... lăcrămoase, Și cum plutești n-atinge piciorul de pământ... Atârni precum atârnă nădejdile... de vânt. Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci, Ce brațele-i de valuri le-atârnă trist de
Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului
... că ochiu iar ș-au mai pus Pe vro nouă muritoare; vrea să ne-o aducă sus, Ca când îndestule aicea nu-s: avem și de lepădat. Că de când era mai tânăr, cu târâșu le-au cules." "Prepui, răspunde Apolo, câ-i vro pricină de stat, Nu cumva oare titanii iar să vor fi rădicat?" "Vina a șchiopului este, zice Mars c-un chip fălos, Fulgerile n-au ... ninge, îi tot plouă, și nimica nu-i mai placi. Bărbatu, văzând furtuna, să tragi-ntr-un colț și taci. Să meară cari-i pricina de-i așa de mânioasă, De suspină și oftează, de răstoarnă tot în casă, Stă să-și aducă aminte nu cumva i-au zis ceva Și deși în gând nu-i vine vro întâmplare așa ... Zice: "Vai de cei cu șlice, dac-așa pravil-au pus. Mă rog, dă o hotărâre: ori șlicu să nu mai fie, Sau cu astfel de căciulă în iad de acum să vie. Iar, de esti să stric poarta, atunce puni la cali Să mi se sloboadă o soma din visteriile tale." Iupiter să cam zbârcești, căci, măcar că dumnezeu ... ...
Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala
... este numai că doctrinele acestei societăți tind foarte mult la degradare și materialism. Ca să ajungă cineva la gradul de perfect slujnicar, cată, mai întîi de toate, să facă amor cu slujnicele, să suspine neîncetat pentru dînsele și să sufere de multe ori asprimea gerului, ploaia și alte calamități, ca să poată conversa o jumătate de oră cu prea iubita sa slujnică în budoarul ei cel parfumat cu estract de ceapă sau usturoi. Slujnicarii se recrutează mai totdauna dintre gentilomii de mahala și mai cu seamă din mahalalele: Cuibul cu barza, Popa Chițul și Biserica lui Tîrcă… Caracteristica slujnicarului nu este anevoie de făcut. El este totdauna un june de la douăzeci și doi pînă la douăzeci și cinci de anișori, bine făcut, bine îmbrăcat, frizat și înmănușat întocmai ca un lion de Paris. Acest lux ar face pe oamenii fără experiență să-l ia drept fiul unui proprietar bogat sau de moștenitor al vreunui unchi din repertoriul teatrului comic francez; lucrurile însă merg cu totul altfel și vă încredințez cu mîna pe conștiință că vestmintele după ... minister și slujnicarul patriot începe a-l descri cu cele mai negre culori și se silește prin orice mijloace a-l face să treacă, în ochii publicului, ...