Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUA DE LA ÎNCEPUT
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 445 pentru LUA DE LA ÎNCEPUT.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi Iancu Moroi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1884 în suplimentul literar al gazetei România liberă , semnată pentru prima oară cu numele ce și-l va lua de aici înainte: "De la Vrancea". Lui Alexandru Economu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Nu se auzea ... i-oi da... ne-aude de sus... ce nesimțire! N-ai nici de birje!... Începi de la poartă să rupi din 200... Tu ești devena de vom pierde... Moroi se cutremură, întinse birjarului încă un leu. Nădușelile îi brobonară fruntea. El e de vină... Cum nu s-a gândit să împrumute doi franci de la copist?... Și, suind scările directorului, urechile îi vâjâiau de țipetele nevestei de-a doua zi, care îi dovedea, apucată de nevricale, că el e de vină. Corect: a giorno ca ziua ( it. ). De la dĂ©veine ghinion, nenoroc ( fr. ). Până ce suiră scara, se împiedică de câteva trepte și-și trecu batista prin toate buzunarele. Vroi să-și scoată ceasornicul și se sperie că l-a pierdut, până ș ...
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... taie cusătura-n rând. Se uita la pânză! dar nebunu-i gând Alerga departe, numai foc și pară. Când se-ntoarse-n urmă mamă-sa de-afară Și-a pus mâna-n șolduri și-a privit-o drept: Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept! Ce-a fost bun: păi, uite mânecile-s rele! Ce-ai făcut? Stai beată și te uiți la ele! Ea prinzându-și toate sculele-ntr-un loc Le-azvârli deoparte: Dă-le, mamă,-n foc! II Avea biata fată ca de ce să-și poarte Sâmbetele însăși. Zi, că și la moarte S-a gândit Simina, dar la asta nu. Mă-sa e de vină! Mă-sa-i zise: Du Câteva și Linei, că și ea-ți aduce! Lina! Parcă fetei îi venea s-apuce Și de gât s-o strângă până va muri Lina, că din dânsa doar le răsări Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovată! Ieri, de la chindie, și-astăzi ziua toată S-a izbit cu gândul, tot pe gânduri stând, Parcă e cu farmec! Tot același gând, Parcă-i ...
Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace
... Miron Costin - Letopiseţul Ţărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace de Miron Costin LETOPISEȚULŬ ȚĂRÎI MOLDOVEI DE LA AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ DE URÉCHE VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ ÎN ORAȘŬ ÎN IAȘI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183, IARĂ DE LA NAȘTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESEȚA... DNI Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor părți, carii pomenescÅ de descălecatul cel dentâiu a țărîi noastre și Țărîi Muntenești: Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Dația — latin. DionÅ, la viața lui Traian-împăratul — latin. Topeltin, ungur; iară pre acești doi au urmat. Aceste au scris de Dachia, cum au descălecatu-oă TraianÅ, împăratul Rîmului, în anii de la Hristos 1202, pre socoteala vrĂ©milor, cu rîmlĂ©nii. Istoricii leșești carii au scris și lucrurile domniilorÅ Moldovei: Crorner au scris latinește, Dlugoș latinește, Stricovschîi ... truda noastră, cît să nu să uite lucrurile și cursul țărîi, de unde au părăsit a scrie răpăosatul UrĂ©che vornicul. Afla-vei de la Dragoș-vodă, din descălecatul țărîi cel al doilè,
Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român
... Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român Congresul Cooperativ Român de Ion Luca Caragiale 1893 ȘEDINȚA DE INAUGURARE Ședința solemnă de deschidere a congresului se începe la orele 1 d.a. sub președinția dlui Dem. Buteulescu, prezenți fiind 1000 de membri cooperatori. PREȘEDINTELE , în termeni foarte frumoși, salută și felicită pe membrii congresului pentru patriotismul cu care sau grăbit a veni să aducă ... trebuie ciocănit mereu. (Aplauze.) UN GUVERNAMENTAL LIBER-SCHIMBIST : Luați seama: vrea să ne potcovească! (Râsete și sâsâituri.) D. IORDACHE IONESCU din Șelari, prezidentul „Spumei de drojdiiâ€�, societatea comercianților români de băuturi: Vin, domnilor!... (Chef mare și tămbălău în toată adunarea. Oratorul se așează la loc mahmur. Zgomotul se potolește.) D. PREȘEDINTE : Urmați, frate cooperator... O VOCE : Degeaba! acuma i s-a stricat gustul! ALTA : Să-l dreagă ... Murmure, întreruperi și protestări.) DIRECTORUL fabricii „Stellaâ€�: începutul acesta nu miroase bine. (Zgomot.) D. PREȘEDINTE , către orator: Mă rog, compania dv. nu este înscrisă la ordinea zilii. În ședința de noapte... La noapte! DIRECTORUL Comp. bar.: Dar, domnule președinte!... TOATA SALA : La noapte! la ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... inimă rozătoare. Deznnădăjduirea-în dinți scrâșnește, Năcazul frângând mânile plânge, Lipsa caută, nimic nu găsește, Iar' Căința-în lacreme să stânge, Stremțoasa Sărăcie suspină, Golătatea de toți să rușină. O! maice, neveste și fecioare, Pe la care s-a tâmplat să treacă Aceștea, cât amar și plânsoare V-așteaptă!- O, țigănie săracă! Cum te turburași toată la minte, Când văzuși Războiul de nainte. [6] Atunci Tandaler ce la domnie De mult căsca și de jumătate O și-îmbucasă, strigă cu mănie: ,,Soiu dă câne! Laie blăstămată! Până când tu tot dă capu tău Vei umbla, și fără Dumnezeu? Iacă ... Muierile fără-învălitoare Aleargă, copilele fricoase Trămurând din cap pănă-în picioare, Umblă ca ș-oile spărioase, Rătăcindu-să-încolea și-încoace Și nu știu de spaimă ce vor face. [14] Bărbații sosind nu căuta-în cine Să deie, ci da de toată parte, În toți cei de cetele străine. Așa dete Vârlan negrii moarte Pe Neagu lingurariu, așa Gogul Pe Burda și Pleșca șontorogul. Toți acu de arme s-apucasă, Numa Parpangel de lina pace Iubitoriu, ce nu să mestecasă La
... vechi mai trăiesc ascunse în fundul apelor, cu palaturile și clopotnițele lor care se trezesc noaptea și-și sună clopotele lor scufundate. Și nu știu de ce, lașul, în serile de toamnă umede, cînd clopotele încep să sune de vecernie din nenumăratele turnuri, în negură, mă face să mă gîndesc la un astfel de oraș scufundat și să-mi închipui că trăiesc într-un afund de apă, unde lumina de-abia mai străbate și din care mă lupt, cu toată dragostea mea de viață, să ies, să mă ridic la suprafață ca să respir și să-mi umplu plămînii de aerul curat și binefăcător al cerului, și să mă încălzesc din nou la lumina fericită a soarelui. În neguri clopotele plîng, se tînguiesc, se cheamă, cum nu le-am mai auzit nicăieri în altă parte. Sunete ... mîntuitoare. În monotonia acestei vieți, orice lucru întîmplat ia proporții ce-i privesc parcă pe toți, o curioasă francmasonerie îi leagă și toți iau parte la bucuriile și durerile celorlalți, precum își împart și banul sau nevoile. La capătul acestui trai comun, nici un ideal, nici o încercare măcar pentru a ieși și a da o dovadă de existența lor. Și cu toate acestea cunosc printre ei oameni
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Sorcova â†�� Wikisource:Colinde Sorcova de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1885 în ziarul Drepturile omului I Troienele se ridicau namilă până în tinda creștinului. Vântul spulbera fulgii de zăpadă în vârteje și stoluri, repezite în lungul ulițelor, sparte la răspântii și împrăștiate fără căpătâi în largul maidanelor de la Olănita . Pârtia nu se mai cunoștea. Zăpada îți trecea de glezne și mai bine. Fumul căminelor, zăpăcit de bătaia crivățului, se zvârcolea pe loc și, ca și cum ar fi fost sorbit de vetre, se prăbușea îndărat pe gâtul coșurilor. Mahalaua înțepenise îngropată în troiene. Nu se pomenea nici gură de om, nici lătrat de câine. Așa An Nou, așa Sân-Vasile, să-l hărăzească Domnul vrăjmașilor noștri, că și de-ai avea tufă în bătătură, uiți și de topor, te dai cât mai afund în plapumă, îți răstorni toate țoalele în spinare, și tot gheață rămâi din tălpi până la creștet. Taraful lăutarilor, al lui Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă un cap de porc cu tibet conabiu și albastru, cu busuioc și cu cercei roșii în amândouă urechile, și mi-i vârâse, în dinții rânjiți, un trandafir umplut ... ...
Vasile Alecsandri - Vasile Porojan (Alecsandri)
... ca veverițele pe vârfurile cele mai nalte ale copacilor roditori. Evreii nu mai îndrăzneau a trece pe strada casei noastre din cauza zburătăirilor de pietre cu care îi împroșcam. Meșteri în arta de a fura merele și perele de pe crengi; îndrăzneț i la asaltul stogurilor de fân, din vârful cărora ne plăcea a ne da de-a rostogol; neobosiți la „puia-gaia“, la „poarca“, la „țârca“ și chiar iscoditori de noi jocuri, eram mândri unul de altul!... Singura deosebire ce exista între noi doi consista într-aceea că pentru fărdelegile noastre copilărești, numai Porojan era pedepsit de către jupâneasa din casă, mama Gahița! Câte bătăi a mâncat el, sărmanul, pe socoteala mea!... De-abia scăpat din mâinile jupânesei cu chica topor și cu obrajii bujorați de palme, el alerga la mine și, uitând usturimea, mă îndemna să ne jucăm în puf. Eu îl mângâiam, dându-i câteva parale turcești ca să cumpere halviță și simit ... acolo priveam cu melancolie dealurile Socolei, mișcarea nourilor pe întinderea cerului, trecerea cârdurilor de cocoare prin aer, drumul vestit al Bordei ce ducea în Țara de Jos și mai ales orizontul albastru, orizontul necunoscut și plin
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... ea avuție Nu poți mântui, Dar zece ani numai îți dau termen ție Așa a trăi. Iar văzând atuncea că ziua apune, Cea de la sfârșit, Pe la miez de noapte voi veni la tine, Să știi negreșit! Păgânul gândește la sfatul ce-aude, Tot felul chitind, Dar apoi pe aur sufletul își vinde, Nemaiprelungind; Și, cruntându-și mâna, cu sânge își scrie Zapisul cerșut... Vicleanul ... lacrimi umilite, Celui Preaînalt; O! dă-le lor, Doamne, a ta ocrotire! (Ele se ruga). Sântele oltaruri lor spre mântuire, Fie voia ta! De le lepădară cumplitul lor tată De la sânul său, Tu le ocrotește, și pe el iartă De-acest păcat greu. Dar iată, al zece an cumplit sosește, Și mai au trecut, Păcătosul plânge, amar se căiește, De ce au făcut; Primăvara dulce iar încoronează, Văi, dealuri și munți, Și plugarii veseli cu plugul brăzdează Câmpii înfloriți. Dar el, ticălosul, să vază nu ... La zefcuri pe gând... Nici că se atinge de cupi spumegate, Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și noaptea, Tot umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri, Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... ea avuție Nu poți mântui, Dar zece ani numai îți dau termen ție Așa a trăi. Iar văzând atuncea că ziua apune, Cea de la sfârșit, Pe la miez de noapte voi veni la tine, Să știi negreșit! Păgânul gândește la sfatul ce-aude, Tot felul chitind, Dar apoi pe aur sufletul își vinde, Nemaiprelungind; Și, cruntându-și mâna, cu sânge își scrie Zapisul cerșut... Vicleanul ... lacrimi umilite, Celui Preaînalt; O! dă-le lor, Doamne, a ta ocrotire! (Ele se ruga). Sântele oltaruri lor spre mântuire, Fie voia ta! De le lepădară cumplitul lor tată De la sânul său, Tu le ocrotește, și pe el iartă De-acest păcat greu. Dar iată, al zece an cumplit sosește, Și mai au trecut, Păcătosul plânge, amar se căiește, De ce au făcut; Primăvara dulce iar încoronează, Văi, dealuri și munți, Și plugarii veseli cu plugul brăzdează Câmpii înfloriți. Dar el, ticălosul, să vază nu ... La zefcuri pe gând... Nici că se atinge de cupi spumegate, Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și noaptea, Tot umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri, Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de
Anton Pann - Ciobanul și magarul
... Anton Pann - Ciobanul şi magarul Ciobanul și magarul de Anton Pann Cum dormea un biet cioban L-a umbra unui tufan, Măgarul își pășuna Și de căpăstru-l ținea. Doi hoți vin cu vicleșug Și fac acest meșteșug : Unul zise : -Să iau eu Căpăstrul în capul meu, Precum și al său ... a deșteptat Și asupra-i s-a uitat, Începu a să cruci, Zicînd : -Fugi, drace, d-aci. Iar hoțul privind la el Îi zise într-acest fel : -Stăpîne, eu drac nu sînt, Să mă păzească cel sfînt, Ci sînt chiar al tău măgar, Poți să cunoști ... măgar m-am prefăcut Ș-am plecat după păscut. Umblînd pe cîmpul întins, Unul îndată m-a prins Și ca un măgar pierdut La dumneata m-a vîndut. Acum, precum văz curat, Părinții mei m-au iertat Și iar m-am schimbat în om. Cum pășteam supt ... pom. Omul zise: -Fătul meu! Dac-așa vru Dumnezeu, Și de mine slobod ești, Dar vezi să nu mai greșești. Deci ceva vreme trecînd, Ciobanul la ...