Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O LUNGI
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 655 pentru O LUNGI.
Jean de La Fontaine - Corbul și vulpea
... chilipir de caș, Și cu dânsu-n cioc se duse P-un copac, unde se puse Ca un om l-al său sălaș. Vulpea, ca o jupâneasă, O cam șterge de p-acasă, Și ieșise la primblare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, și-n sus cătă: "Jupâne corb, plecăciune! O, Doamne, ce frumusețe! Ce pasăre, ce minune, Ce drag de pene mărețe!... Dar n-are glas; ce păcat!" Corbul, îngâmfat în sine, Nicidecum nu-i ...
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... ncalecă și pleacă, se duce fulgerat Cu gândul să-mi alerge la Craiu-Încetinat Și-acolo să câștige pe fată de soție: Pe fată de-o câștigă, câștigă-o-mpărăție! S-a dus, s-a dus voinicul, pierdut în negre zări, Lăsând în urmă-i dungă de-albastre-ndepărtări Și ... De-argintul din potcoavă; apoi blândul fecior Încalecă și pleacă cu gânduri și cu dor Să capete pe fata crăiască de soție: Pe fată de-o câștigă, câștigă-o-mpărăție! Trecut-a munți și dealuri și culmi a străbătut, Prin șepte țări de-a rândul, ca vântul a ... Craiu-Încetinat S-arăte că la-nvingeri de mult el s-a dedat, Să capete pe fata crăiască de soție: Pe fată de-o câștigă, câștigă-o-mpărăție! Și mers-a crăișorul cu gândul ce și-a pus Țări multe și străine; o lună s-a tot dus Prin locuri fără nume, pe căi nemaicălcate Și-n urmă el ajunse la Meștera-Cetate, Cu turnul de ... stă pe loc Și sforăie cu spaimă și coama și-o ...
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareș
... om de omenie Ș-ar fi bun chiar de domnie Dac-ar pune Dumnezeu Tot omul la locul său! Iată-l colo jos lungit, Într-o burcă [4] învălit, Lângă focul de nuiele, Unde ard, jupiți de pele, Patru miei de la Ispas Pentru prânzul de popas. Focul pâlpâie mereu, Roș ... luminată Și prin tabăra-așezată Se văd boii la un loc, Țintind ochii lor spre foc. Ard nuielele trăsnind, Crește para scânteind. Împregiuru-i, ca o roată, Șede argățimea toată: Numai Petrea nu-i în rând; El deoparte stă pe gând. Unul zice:„Măi voinici! Auzit-ați voi pe-aici ... și din vale Zvon de glasuri cuvânta: „Să trăiești, măria ta!â€� Petre Majă, - adimenit, [7] Din somn dulce s-a trezit. O! minune! ce să vază În a zilei albă rază? Vede-acum cu ochi deschiși Ce-a văzut cu ochi închiși. Pe ... oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. Mândrii-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți! Strălucind la foc de soare, Ca-ntr-o zi de sărbătoare, Ei în tabără s-opresc Și lui Petru-așa grăiesc: „Petre-Majă-ntru mulți ani! Noi curteni și căpitani, Fost-am ...
... se numele tău, facăse voia ta... Cioară, ardă-te-ar para focului, striga deodată în mijlocul rugăciunii, nu vezi colbul pe scrin?... Apoi sărind, ca o leoaică, în spatele slujnicei ce-i ieșea înainte, o lua de ureche și o vâra cu nasul în colb; și iar își urma închinăciunea: Precum în ceri așa și pe pământ; pânea noastră cea de toate zilele... etc. Ciudat ... Ce vorbă!... Ar pute să-i fie bunic, nu tată!... E cu neputință. Astfel nășteau și pereau, rând pe rând, prepusurile în mintea mea. Într-o zi coborându-mă, după obicei, la iaz, văzui pe Ilinca cum sta într-o mică luntre legată de mal. Atunci, fără să mă gândesc mai departe, sării în luntre, o desprinsei, și din două, trei lopeți, o dusei la adânc. Negreșit, n-am avut nici o precugetare când am făcut toate aceste, căci precum spusei nu iubeam pe Ilinca, nici ea nu mă iubea, ci eram numai ca niște buni tovarăși ... și ne pricepeam. Într-adevăr, mă uitam acum la Ilinca ca un om ce se trezește din somn, și nu mă dumeream cum de n-o văzusem tot astfel din capul locului, eu care ...
Ion Luca Caragiale - Șarla și ciobanii
... Căutau să pripășească Un dulău, ca să păzească Pe oi De lupi. - Vai de noi! Vor zice-ndată unii liberi-cugetători: N-are să vie-o vreme Când oile să n-aibă de lupi a se mai teme? Zău, după mine, de multe ori Cugetătorii-liberi sunt Ființe prea ... Dar... să lăsăm acestea, Și povestea Începută să urmăm: Ciobanii noștri, așadară, Plecară Dulăul să-și găsească. Umblară cât umblară Și detere-n sfârșit D-o javră jigărită, De foame leșinată, cu părul năpârlit. Cum îi văzu, Potaia-afurisită Își puse coada-ntre picioare, făcu trei tumbe și-ncepu Să se ... nemțești Când, leșinați de foame, doresc să-i miluiești. Li se făcură milă de șarlă: o chemară, Șarla-i urmă, Și-astfel cu toți plecară. O duseră la stână și șarl-aci jură Pe lege. - Cum se poate? Dar șarlele n-au lege, ș-arfi de necrezut, Veți zice; fugi d ...
... casa ei, să văd ce se-ntâmplase cu ea. Îmi venise ideea să-i iert tot ― trădarea ei ― și, de-ar fi fost o scânteie de amor în ea, s-o iau cu mine s-o fac nevasta mea. Inima mea era însetată de iubire și, ca cel ce se îneacă, îmi plăcea să mă țin de-un pai chiar. Noaptea ... scaunul cu sprijoane a bătrânului. Patul ei alb și curat era lângă peretele stâng. Pusei lampa pe masă ― și privirea dădu de-o epistolsigilată cu ceară neagră. O luai. Era adresată mie și scrisă cu mâna cea fină. Am deschis-o cu repejune și-am citit-o. Era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. O reproduc tot așa cum era scrisă: Amantul meu, dulcele meu amant! M-ai crezut trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da, am fost ... Aș fi putut rămânea în căsuța ei, care rămânea a mea, aș fi putut să-mi petrec toată viața citind și recitind, într-o nebunie dulce, acea epistolă plânsă, scrisă de mâna ei, s-o ...
Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin
... lungă, e veșnic în gardă. Toate acestea, desigur, tot din pricina rolului ei de supusă a bărbatului. Se știe că robia nu e o stare favorabilă pentru dezvoltarea generozității și a iertării. Generozitatea e virtutea celor tari. 19. Un bărbat poate lega o discuție intimă cu orice femeie, cu o femeie pe care abia a văzut-o, cu o femeie pentru care nu are nici o considerație, cu o femeie dintr-o categorie socială cu totul inferioară etc. O femeie, din contra, dacă e normală , nu acordă nimic unui bărbat, pentru care n-are cel puțin afecțiune, dacă nu chiar iubire. Desigur că acest ... altfel, decât să iubească pe altul sau, chiar, decât să devină indiferentă sau, și mai puțin, decât să-i scadă patima. 21. Situația femeii [...] nu o poate simți și nu o poate vedea bine decât numai o femeie. Bărbatul, prin definiție, e neatent la munca de ceas cu ceas a femeii gospodine, fără nici o strălucire și fără efecte vădite și apreciabile. 22. Un om care-și pompează în chip nefiresc toată energia la creier, e deja un bătrân. Un ...
George Topîrceanu - Balada unui greier mic
... tină, Guturai... Și cum vine de la munte, Blestemând Și lăcrimând, Toți ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceșii de pe câmpuri O întâmpină în cale Cu grăbite plecăciuni... Doar pe coastă, la urcuș, Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat ... aripi pudrat cu brumă: - Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam și eu s-adun O grăunță cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Fi'ndcă nu-mi dă niciodată, Și-apoi umple lumea toată Că ...
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... școli mărețe, cu uliți largi și drepte — cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se ... Departe, spre miazănoapte și apus, munții, într-un nor de pulbere albastră, își ondulează coama pe poalele rubinii ale cerului. Malurile ies din apă într-o înclinare dulce, desfășurând lanuri de grâu în limpezișul zărilor. Peste toate-o moliciune, o pace dumnezeiască se lasă de sus. Un deal din Serbia se culcă drept în calea Dunării. Ea, liniștită, cotește pe la capul dealului, bate-o ... astâmpără toate zgomotele pământului. Malurile s-apropie, ca și cum ar vrea să-și șoptească ceva. Pe marmura vânăt-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parcă se pregătesc să treacă din lumea realității în lumea basmelor. OSTROVUL MARE. RUINI E noapte, — o ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Ștefan Octavian Iosif
... de șatre albe... Coboară seara pe câmpie... Trece-n sus, pe plai în sus... Pe câmpie nici un zgomot... Mergeam în întuneric și fără nici o țintă Grădina morții Cârlova Gorunul lui Horia Doi prieteni Șincai Cântec de leagăn Sonet modern Somnul lui Corbea O viață Unui tânăr Tălăngi Primăverii Liniște Pomul fermecat Noaptea de mai Te duci... Clopotele din NĂ¼rnberg Elegie (*** De ce așa de trist rămâi...) Elegie ... răsună... (de Heinrich Heine ) Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă... (de Heinrich Heine ) În saloane de pictură... (de Heinrich Heine ) Cavalerul Olaf (de Heinrich Heine ) Pe-o dimineață (de Heinrich Heine ) Nimfele (de Heinrich Heine ) Solia (de Heinrich Heine ) Amurg (de Heinrich Heine ) Furtuna (de Heinrich Heine ) Noaptea-n cabină (de Heinrich ... străjerul (după Saadi ) Sfat în pustie (după Saadi ) Mănușa (de Friedrich Schiller ) Copila din străini (de Friedrich Schiller ) Romeo și Julieta (de William Shakespeare ) La o ciocîrlie (după Percy Shelley ) Blestemul bardului (de Ludwig Uhland ) Din italienește Pîinea noastră cea de toate zilele (după un vechi cîntec german) Daine din Litvania ... din periodice Înainte! Carmen saeculare (1909, poem istoric) Cireșul lui Lucullus (1910, volum de proză) Portrete (1910, volum de proză) Legături externe Google Books: Șt.
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... viorie văzu un om sinistru È™i rece, cu faÈ›a de bronz... — Peste cinci mii de ani, È™opti el surâzând... O, Rodope, Rodope! Deschise o uÈ™ă mare È™i intră într-o sală a cărei podea era o unică oglindă de aur... sală fără acoperământ... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... în oglindă, cerul cu toate oceanele de stele... I se părea ... piramidei. Regele îÈ™i făcu drumul pe dunga umbrei, un punct negru miÈ™cător, până ce veni în apropierea ei. Deschise o uÈ™ă c-o cheie de aur, o închise iar după sine... È™i cu asta închisese porÈ›ile lumii după el... era singur, singur într-un mare mormânt... El aprinse o faclă... Înăuntru se-ntindeau colonade, chipuri de zei abia lovite de lumina roÈ™ie a făcliei, a cărei raze treceau fulgerătoare ... in era È™i avea să-È™i rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcii eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere. El umbla ca-n vis... umbla pe o ...