Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) ÎNTINDE
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 466 pentru (SE) ÎNTINDE.
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
... Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea sus ; Slăvitul zilei împărat Încet se lasă spre apus. Și cum se uită la moșneag, Se mai oprește-o clipă-n loc : I-azvîrle cu un zîmbet drag Pe frunte-un diadem de foc. Iar după culmi, doi nourași, Urcînd tiptil ... Grăiesc încet... Un scurt popas — Și spre brădet Pornesc la pas Cei trei călări... Sus, peste plai, Tăcutul crai Al nopții reci, Umbrind poteci, Se-nalță-n zări... Și neguri cresc, S-anină-n crăngi ; — Se tînguiesc Și plîng tălăngi Pe căi pustii... Se duc uitați Cei trei fîrtați, Săltînd în șa, Plutind așa, Ca trei stafii... Dar cînd ajung La cotituri, Un chiot lung Din mii de guri ... dată ! Acum o prinde frumușel, Acum o lasă și-o îngînă, Și moare fata după el Cînd o-nvîrtește pe sub mînă... Iar cînd ceilalți se-aruncă-n joc Și-abia se-ndeamnă slab din gură, Tot el aruncă, la noroc, Cea mai frumoasă strigătură... VIII CU FRUNTEA-N MÎNA ALBĂ... Cu fruntea-n mîna albă răzemată ...
Vasile Alecsandri - Sentinela română
... Scutul care zângănește Ș-o respinge,- o zvârle jos Ca pe-un șarpe veninos. După dânsa-n depărtare, Colo-n fund, în fund la zare, Se ivește-un negru nor Plin de zgomot sunător Ce tot vine, ce tot crește Și pe câmpuri se lățește Cât e zare de zărit Între nord și răsărit! Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează, Sentinelă! te arată, Norul crunt se sparge!... Iată Iată oardele avane, Iată limbile dușmane De gepizi și de bulgari, De lombarzi și de avari! Vin și hunii, vin și goții, Vin ... i învinge! Calu-i turbă, mușcă, sare, Nechezând cu înfocare, Calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare Și cu greu în sânge-noată, Și mereu se-ndeasă-n gloată. Crunt război! privire cruntă! Fiul Romei se încruntă... Fulgeri ies din ochii săi! Fulgeră mii de scântei Dintr-a armelor ciocniri Și lucioase zângăniri. Zbor topoarele-aruncate, Zbârnâie-arcele-ncordate ... Lupta urlă, se-ncleștează Și barbarii toți grămadă Morții crude se dau pradă! Zece cad, o sută mor, Sute vin în locul lor! Mii întregi se risipesc, Alte mii în loc sosesc! Dar viteazul cu-a sa pală Face drum printre năvală, Și pătrunde prin săgeți, Că-i român ...
Gheorghe Asachi - Dochia și Traian
... Pre cel care-ar fi scapat-o, De-a iubi a giuruit. Traian vede astă zână; Deși e învingător, Frumuseței ei se-nchină, Se subgiugă de amor. III Împăratu-n van cată Pe Dochia-mblânzi; Văzând patria ferecată, Ea se-ndeamnă a fugi. Prin a codrului potică Ea ascunde al ei trai, Acea doamnă tinerică Turma paște peste plai. A ... mâna a întins. Atunci ea, cu grai ferbinte, Zamolxis, o, zeu, striga, Te giur pe al meu părinte, Astăzi rog nu mă lăsa! Când întinde a sa mână Ca s-o strângă-n braț Traian, De-al ei zeu scutita zână Se preface-n bolovan. V El petroasa ei icoană Nu-ncetează a iubi; Pre ea pune-a sa coroană, Nici se poate despărți. Acea piatră chiar vioaie De-aburi copere-a ei sin, Din a ei plâns naște ploaie, Tunet din al ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella
... până în matca Adriei." "Apus norocos, ce momești vietățile undelor și le arunci în ochiurile plășilor late, vânturile tale arar vin năprasnice și haine; norii se bolovănesc și se sparg pe loc; ploile repezi parcă încetează înainte de-a începe. Eviva!" "Cerul nostru e ca un copil blajin, plânge ca să râdă ... Tinerii spun ce furtuni au învins, ce fete din Triest au înduplecat și câți delfini au întrecut la înot. Bătrânii povestesc cruzimea condotierilor și câte se mai zic de "Stânca sângelui", de "Crucea căpitanului Piombo" și de "Umbra Lagunei", care rătăcește din miezul nopții până se albește luceafărul dimineții ca un ban de argint. Numai moș Fanta stă tăcut, rezemat de-o lespede ocolită cu merișor. Barba și pletele-i albe ... gură și cimpoi, fă să răsune dealul și smârcurile mării... — Aide, moș Fanta, adu-ți aminte din tinerețe... — Uită dorul celor pierduți... tot se ascunde, nimic nu se pierde... — Și ca destul vei tăcea lungit pe scânduri de molift, cu mirul pe frunte și cu pământ în gură. — Cântă-ne, că ... în pragul ușii, și, în creierii mei de plumb, acel chip, la care mă închinam, s-amesteca, dispărea. De-i zăream obrajii rumeni, ochii i ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... stă în cale. Așa și torentul furios și orb al poporului liberat zdrobi în repejunea sa impetuoasă însuși pe domesticitorul său. Toate aceste acte colosale se săvârșiră cu o așa spontaneitate, că chiar istoria s-a oprit uimită cu condeiul în mână. Căci nu se împlini nici jumătate de veac, când tot aceeași boierime feudală sibarită își lepădă anteriele tătărești și, îmbrăcându-se de modă, astăzi încă petrece la benchetele, nu ale strănepoților, ci ale drepților ei fii întorși de la Paris, și se desfată în ale lor domenii nu cu cobzari, ci cu orchestre de modă, cu băuturi, nu de bragă, ci din viile franceze, cu femei, nu ... cea mai mică greșeală. Toamna după seceriș se deschidea pe moșiile lui vânătoarea, și atunci reședința boierului Klimenko reprezenta un for colosal, unde se aduna boierimea din toate olaturile, aducând slujitori, vânători, vizitii, lachei și câineri cu câini de vânat. Răcnetele, țipetele și chiotele lor, întorlocându-se cu urletele câinilor, nechezul cailor și sunetul trâmbițelor de vânat, alcătuiau un zgomot asurzitor, din care se deosebeau sudalmele îmbăÂtaților ce ieșeau din pivnițele deschise la toți; și cu cât era mai sălbatică dezarmonia, cu atât găsea boierimea mai multă plăcere
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... și mare, Ș-încă mulți, ca să-ți arunce un cuvânt de-ncurajare. Vei avea cinstea să intri și prin casele bogate, Unde ți-or întinde mâna, c-o-ngrijită bunătate, Doamne mari, cari-și vor face ochii mici ca să te vadă, Tineri parfumați, de spirit, sclivisiți ca de paradă ... vei trece de isteț. Păn-atunci, neavând spirit, nu prea-ntinde vorba multă; Nici să taci așa întruna, căci tăcerea ta-i insultă... După masă se-nțelege doamnele te vor ruga, Cu obișnuitul zâmbet, ca să le citești ceva. Tu, mișcat de-atâta cinste, îți scoți foile îndată, Sfiicios cătând la ... Conversația începe: de copii, de slugi, de rochii... Are haz, șoptește gazda, spionându-te cu ochii. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. De, închipuie-ți, săracul!... de povești ne arde nouă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A, s-a isprăvit!... Din vorbă se-ntrerup pentr-un moment; Fiecare se silește să-ți arunce-un compliment: Inspirat ați fost de muze!... Prea frumoasă poezie! Nu uita c-aci se cere să roșești de modestie. Datoria ta făcută poți să te retragi cuminte. Doamnele-și reiau în pace vorba lor de mai nainte. Spune-acum ...
... mine - Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină ... îngâni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin pădurea, Bolți asupră-mi clătinând - Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi ...
... mine - Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină ... îngâni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin pădurea, Bolți asupră-mi clătinând - Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi ...
Ion Luca Caragiale - Cercetare critică asupra teatrului românesc
... de cauză; mai bine să ne punem streaje condeiului, deoarece scopul nostru nu e, Doamne ferește, să rărim cumva sin-iubirea imensei majorități — cum se zice parlamentaricește — a confraților publiciști, ci să căutăm a ne desluși cât se poate asupra întrebării: cum se face critica teatrală la noi? Pentru ca să ne ajungem acest scop cu mai puțină bătaie de cap, mijlocul cel mai practic este să purcedem ... teatrul de altădată; că zicând literatura în teatru înțelegem repertoriul teatrului nostru de la o vreme încoace —și astfel, firește, critica de față nu se poate întinde la o dezbatere asupra literaturii dramatice românești — care a cam existat odinioară — nici are de obiect a intra în ... pe un plan de poveste, și cum că între aceste două feluri de plan deosebirea este însemnată, nici mai încape vorbă. În o poveste, catastrofele se petrec și se înșiră neatârnate unele de altele, neavând altă rudenie între ele decât că sunt mai mult ori mai puțin atingătoare de ființa aceluiași subiect — întocmai ... ...
Duiliu Zamfirescu - Levante și Kalavryta la Missolonghi
... stau s-adoarmă printre flori; Iar pe grecele frumoase când râzând el le îmbie Să privească cum în unde moare-o rază aurie Ce voios se furișează printre lungi gene de nori; Ele vin la țărmul mării, cum albinele ușoare Vin din stupi să se îmbete pe un sân deschis de floare. Vin să vadă jocul apei, să asculte plânsul mării. Să aspire adierea răcoroasă, dulce-a serii ... masă mare de porfir egipțian. Pe sub negrele arcade, mii de candele ușoare Imitând floarea de nufăr, dau lumini scânteietoare, Ale căror slabe raze lin se pierd în neagra noapte, Cum se pierd în depărtare, năbușite, tainici șoapte, Prinsă-n două mari inele de argint, o fină plasă, Peste care stau întinse draperii lungi de mătasă, Poartă ... câți englezi n-a-nveselit, Câte suflete răcite soarele-i n-a încălzit!... Iată barca... Iat-o vine. Lanțul ei lin se anină După gâtul unui tigru; marmură sculptată, fină; Iar din luntrea cea grăbită sprinten sare chiar Levante De la Zante. El tăcut se furișează printre sălile pierdute Întrebând lampele stinse, vorbind zidurilor mute, Cercetând ușă cu ușă și la orișice mișcare Simțind inima-i cum bate, sufletul cum ...
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... Pe când uitasem că suntem români și că avem și noi o limbă, pe când ne lipsea și cărți și tipografie; pe când toată lumea se aruncase în dasii și perispomeni ca babele în căței și motani, căci la școala publică se învăța numai grecește; când, în sfârșit, literatura română era la darea sufletului, câțiva boieri, ruginiți în românism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc, catadicsesc ș.c.l., toate în esc , create de diecii vistieriei, pentru că atunci între ei se plodea geniul, ședeau triști și jăleau pierderea limbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Brașov, de unde le veneau pe tot anul calendare cu povești la sfârșit, și din când în când câte o ... adaose: — Pentru a-ți paradosi limba românească după toată rânduiala, ca să o înveți cumsecade, spre a o ști precum se cuvine, trebuie să începem de la început. Vei ști deci că limba românească are patruzeci și una de slove, care se împart în trei soiuri: glasnice, neglasnice și glasnico-neglasnice; și anume, glasnice sunt: Az, Est, Ije, I, On, , Ier (ÑŒ), tiÅ , Io (I– ), ia, Ia ... ...