Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul
... munți înverzind; Acolo zbuciumându-se a Caspiei Mare, Ca a corbului aripă înnegrind până departe. Sumețul vultur de-aceste atunci mirându-se foarte: „O! Jupiter, au strigat, îți dau laudă, mărire! Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo ... Deci vulturul îl întreabă: “Acolo cum te-ai suit, Când nici o pasăre alta din câte sunt pe pământ, Pretutindenea zburând, Până aici să se suie nici una n-au îndrăznit? Iar tu, un vierme urât, Doar pe brânci de te-ai târât, Măcar că în locul tău eu așa ... Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și nu vor a osteni, Ce se țin făr’ de rușine de cozile celor mari, Și ...
Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor
... aeronautica lor, sau mai moldovenește cu plutirea lor în aer, serbarea vreunui iarmaroc și să slujească de pildă pacinicilor locuitori. Cum îți spuneam, societatea noastră se afla într-o uliță fără nume. Ea se alcătuia de cinci tinere dame și demuazele, de vro trei bărbați însurați și de vro patru tineri, sau holtei, cum se zice la țară. Prin un fenomen neobicinuit în pocita capitalia noastră, societatea aceasta era singură în felul ei. Bărbații nu erau zulari și nu vedeau ... ziua mare: "Astăzi am vândut sau am cumpărat atâte suflete de țigani." Stăpâna casei nu era tirană, nu vroia să domneze conversația. Pretențiile sale nu se întindeau ca ideile, prejudețele, sentențiile dumisale de filozofie, de eleganță, de bon ton , de savoir vivre , să slujască de pravilă adunării întregi. După pruderie, prezumția ... sau cum aș zice trufia, este cea mai mare rană a societății noastre. Fieștecare bărbat, fieștecare femeie se socoate fenixul sexului său. Bărbații se socot diplomați, administratori, legislatori, oșteni, magistrați, artiști, pân' și oameni cu duh, pân' și patrioți si oameni cinstiți. Damele asemene, mai ales acele care au ... ...
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
... mormânt, la soțul meu, Pe mormântu-i iarba crește, În mormânt el putrezește, Inima mi se topește! XIII Frunză verde peliniță, Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă, Ieși, bădiță, de-l ascultă. „Asculta-l-ar pustia Că mi-a luat ... jelesc Și de bune și de rele, De aleanul vieții mele! XV Frunză verde clocotici, La tot plopul câte cinci, Iar la plopul cel mai mare Șade un voinic calare Și tot zice cu oftare: „La fântâna cu cerdac Este-un trandafir de leac. Cum aș face să nu-l ... ai parte! Când erai român curat, Sufletul meu ți l-am dat, Dar de când te-ai căzăcit Ești ca dracul de urât. Prutu-i mare și nu pot Pân’ la ea să-l trec înot. Prutul vine ca un zmeu Când sosesc pe malul său! Note ↑ Din cauza greutății ... aceste XVI bucăți, din care unele sunt numai fragmente. Sunt însă convins că s-ar putea descoperi multe balade și doine minunate la românii ce se află sub stăpânirea rusească, căci și-au păstrat foarte bine pân-acum datinile, limba și tipul strămoșesc. ↑ 2 Bălțile sunt un sat ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana
... pe la Sohat, Postăvaru, Pastramă și Rădovanu. Le mergeau strună. Harnici, de omenie — nu că mă laud — așezați, strângători. Curțile le îngrădirăm, casele se șițuiră. Biserica Delii se zugrăvi. Puțurile cu ghizduri se sleiră cu sfeștania cuvenită. Prinserăm la inimă. Și ca noi nu mai era nimeni. Din cer să fi picat, și tot am fi avut mai ... i rodea până și urechile. Era numai o fetișcană, dar cu ochii în patru și inimoasă ca un voinic. Fără mumă, fără tată, muncea să se răpuie și-și ținea casa cu rostul ei, stropolind și deretecând prin vecini. Pleca din revărsatul zorilor și se întorcea pe la amurg cu alba-n căpestere: cu de-ale gurii pentru ea, cu boabe pentru păsări și cu oscioare-n poală pentru căței ... Era c-o cămășuță soioasă pe ea, de unde o știam albă-floare din tălpi până la creștet. C-un glas de-ți era mai mare mila, începu să mi se tânguiască, ștergându-și ochii cu mânecile. — Nene Tămăduene, ce să mă mai fac? îl spăl, îi dau să mănânce, și nu mai știu ce ... ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... puie moștenire Pe sărmana omenire. Când gândesc l-așa dureri, Pare-mi-se c-au fost ieri, Când gândesc l-ai mei ciobani, Pare-mi-se mii de ani... Iară când am auzit Că bărbatul mi-au murit, Teiu-acesta am sădit, Crește teiul și-nflorește Și viața mi-o umbrește ... adun fete și flăcăi  Dormi, puiule, hăi!  Și cum cântă, cum suspină, Glasul codrului o-ngână, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. Sună dulce, o auzi-ici, Începutul unei muzici Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum-adoarme, pruncul râde ... scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glezne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurând Și din gură-ncet cântând. Una-i zice:  Drag băiat, Să fii mare împărat, Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice:  Să fii tare Fără de asemănare, Cum nu e viteaz sub ...
Ioan Slavici - Ileana cea șireată
... dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie și mai frumoasă, iar cea mai tânără Ileana atâta de frumoasă încât și Sfântul Soare se oprea în cale, ca s-o vadă și să se desfăteze de frumusețea ei. Într-o zi împăratul primi carte și veste de la vecinul său împărat mare și puternic, cum că iaca, nu e bine, și are să se bată cu dânsul pentru o mare pricină împărătească. Împăratul se puse la sfat cu bătrânii țării și, când văzură cum că nu e încotro, porunci voinicilor să încalece pe armăsari, să-și apuce armele și ... cu trei feciori, pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat, ea se facu bolnava, chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi, daca Ileana li va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat. Ileana, de dragul suroni sale, le facea toate; ea lua ...
Ion Creangă - Capra cu trei iezi
... o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și de răgușit, că-i mai subțire și mai frumos ! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar și puse să-i ascute limba și dinții, pentru a-și subția glasul, ș-apoi, întorcându-se, începu iar : Trei iezi cucuieți Ușa mamei descuieți !... - Ei, vedeți, zise iarăși cel mare; dacă mă potrivesc eu vouă ? Nu-i mămuca, nu-i mămuca ! D-apoi cine-i dacă nu-i ea ? Că doar și eu am urechi ... de funingine, tace ca peștele și tremură ca varga de frică. Dar frica-i din raiu, sărmana ! Asemene cel mijlociu, tuștiu ! iute sub un cherșin; se-nghemuiește acolo cum poate, tace ca pământul și-i tremură carnea pe dânsul de frică : Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă ! ... Însă cel mare se dă după ușă și - să tragă, să nu tragă ? - în sfârșit, trage zăvorul... Când iaca !... ce să vadă ? ș-apoi mai are când vede ?... căci ... iezii nu-s nicăiri ! - Mă !... că mare minune-i asta !... dar nici acasă n-am de coasă... ia să mai odihnesc oleaca aste bătrânețe ! Apoi se ...
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... informat de mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea zicând că se mângâie cu ideea că literatura noastră se va îmbogăți cu vreo producție vrednică de... Neînțelegând tocmai bine spiritul celor din urmă fraze, convocai îndată consiliul meu obișnuit, care se compunea de mine și de Ioan Ghica, tovarășul călător și statornic părtaș al întâmplărilor bune sau rele. Aici citii menționata scrisoare și cerui opinia Adunării ... a face o carte sau o broșură mă umplu de fiori, necunoscute oamenilor fericiți care n-au căzut niciodată în ispită de a se numi autori, ca să ia un rang pe polițele librarilor; căci fiecare autor ce se tipărețte, o dată sau de două ori, și face a se vorbi de dânsul, parcă ar lua o îndatorire către public, și fiecine se crede în drept a-i cere socoteală de întrebuințarea timpului, când el, ce ar putea să facă la mulți aceeași întrebare, n-are ... așteptăm dezlegarea, ce putea să nu vie, iată-ne într-o frumoasă trăsură (caleașcă care nu era a noastră), alergând pe drumul cel mare ...
Ion Creangă - Dănilă Prepeleac
... dincolo, carul se strică. Ș-apoi, știi vorba ceea: "Dă-ți, popă, pintenii și bate iapa cu călcâiele". — Apoi, dă, frate, zise istalalt, scărpinându-se în cap, ce să fac? — Ce să faci? Să te-nvăț eu: boii tăi sunt mari și frumoși; ia-i și-i du la ... a sfârșit și s-a început un deal; când să-l suie la deal, suie-l dacă poți!... Hârți! încolo, scârți! încolo, carul se da înapoi. — Na! car mi-a trebuit, car am găsit! Apoi cu mare greu hartoiește carul într-o parte, îl oprește în loc, se pune pe proțap și se așterne pe gânduri. — Mă!... asta încă-i una! De-oi fi eu Dănilă Prepeleac, am prăpădit boii; iar de n-oi fi eu acela ... săritoare, și-i bună de lapte. — Ce mai la deal, la vale! bună, ne-bună, na-ți carul și dă-mi-o! Cela nu se pune de pricină, dă capra și ia carul. Apoi așteaptă până vin alte care, de-l leagă dinapoia lor, și se
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... o întrebe cine era ea, de are milă de dânsul, ia pe zâna de unde nu e! Parcă intrase în pământ. Iară el o dată se deșteptă. Se pomeni cu chimirașul în mână. Se încinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gândind să se facă o pasăre, și îndată se făcu. Se dete iară de trei ori peste cap și se făcu om la loc. Cât p-aci să se piarză de bucurie, dară se stăpâni. Încinse chimirul pe piele ca să nu se vază și se feri d-a spune fraților ceva. Pasămite, zâna aceea era ursitoarea lui cea bună. După ce se făcu ziuă, se întoarseră cu frații lui la bordeiul lor, și aduseră mulțime de vânat. Peste câteva zile plecară iară. Dând caii la pășune, frații cei mari ziseră ... pe când zmeoaica nu era acasă; aci daca intră se făcu om, luă vinele din cutie și le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parcă fusese acolo de când lumea. Se făcu iară muscă și plecă acasă. A doua zi, noaptea, trebuia să meargă zmeii la vânat pentru nuntă. Țugulea se
Mihail Kogălniceanu - Un vis al lui Petru Rareș
... Un vis al lui Petru Rareș de Mihail Kogălniceanu Petru v[odă], domn Moldaviei, poreclit Rareș și Majă, era fiiu bastard al lui Ștefan cel Mare. După moartea lui Ștefăniță vodă, fiiu a lui Bogdan vodă, întâmplată la Hotin în 14 ianuarie 1527, Adunarea obștească se strânsese pentru numirea unui nou domn. Alegătorii erau în mare neînțelegere, pe cine să puie cap țării, căci din familia lui Ștefan cel Mare nu rămăsese nici un urmaș știut, tragerea lui Petru Rareș nefiind încă cunoscută de nimene. Ambițiile private al boierilor celor mai mari erau, dar, cu ... toată viața ei. Atunce urele dintre partizani se împăcară, ambițiile boierilor tăcură și toți, în conglăsuire, ca un tribut de respect memoriei lui Ștefan cel Mare, hotărâră să aleagă pe Petru Rareș de domn Moldaviei. Acesta nu era de față la Adunare. Nefiind bogat, el se îndeletnicea cu speculația peștelui, ce se zicea pe atunce la moldoveni măjărie, de unde i s-a dat și porecla de Majă. Tocmai în vremea alegerii, el era dus ... a zis: — Bun vis ai visat, jupâne, că, cum om sosi la Iași și la Suceava, cum om vinde peștele tot. Când, după ce ...