Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUI
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 2162 pentru LUI.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... aceasta îi vom zice că iaste mare, că mă uit la prorociia ce zice David pentru Hristos la Psalm 70 zicând: Și să vor închina lui toț împărații pământului, toate limbile vor sluji lui. Și socotesc că această prorocie numai pe vrĂ©mea marelui Constandin s-au împlinit. În ce chip? Lui i s-au suppus toț împărații pământului și pentru căci era el capul tuturor împăraților și închinându-se el lui Hristos, prin mijlocul lui toț s-au închinat și cu pilda lui au luat frumusĂ©țea credinții; și pentru aceasta s-au numit mare pentru căci tuturor celor mai mari ai pământului el era singur țiitor. Și ... și pentru căci au stătut pentru besĂ©rica lui Dumnezeu și s-au arătat împărat credincios; pentru plata creștinătății sale au suppus Dumnezeu supt picioarele lui toată lumea atâta cât și de la India au venit sol cu daruri mari de i s-au închinat lui, pentru ca să-l cunoască pre el că le iaste împărat, de vrĂ©me ce vĂ©stia armelor lui și multa a lui ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... IV Se varsă vinul; zgomot, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață, fumuri, soare, flori... Dar iată-ntre petrecători Sosește-un cuvios bărbat. Și fața lui cea minunată, Și chipul lui cel minunat, Și ochii, mersul, toate-arată A tinereții strălucire Și înfocată-nsuflețire... Măreața lui înfățișare Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată ... În mijlocul învălmășelii. Și în smintire ea aude Din gurile mulțimii mute: „Te-ai înșelat, căci cel venit Aici nu e Învățătorul. Îi ucenicul Lui iubit, Îi Ioan Botezătorulâ€�. V Cu nepăsare el ascultă Obijda celei rătăcite. Dat iată, prin grămada multă Hristos s-arată liniștit. Smerita Lui înfățișare N-arată foc ce-n ochi s-aprinde, Dar o adâncă-ngândurare Umbrește chipul frunții sfinte. Nu-i în privirea minunată Însuflețire prorocească, În ... cum în zorile vieții Spre viitorul ei necaz, Din scârnăvia răutății Ea bea în fiecare ceas... Și cu a pocăinței sete În ochii
... IV Se varsă vinul; zgomot, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață, fumuri, soare, flori... Dar iată-ntre petrecători Sosește-un cuvios bărbat. Și fața lui cea minunată, Și chipul lui cel minunat, Și ochii, mersul, toate-arată A tinereții strălucire Și înfocată-nsuflețire... Măreața lui înfățișare Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată ... În mijlocul învălmășelii. Și în smintire ea aude Din gurile mulțimii mute: „Te-ai înșelat, căci cel venit Aici nu e Învățătorul. Îi ucenicul Lui iubit, Îi Ioan Botezătorulâ€�. V Cu nepăsare el ascultă Obijda celei rătăcite. Dat iată, prin grămada multă Hristos s-arată liniștit. Smerita Lui înfățișare N-arată foc ce-n ochi s-aprinde, Dar o adâncă-ngândurare Umbrește chipul frunții sfinte. Nu-i în privirea minunată Însuflețire prorocească, În ... cum în zorile vieții Spre viitorul ei necaz, Din scârnăvia răutății Ea bea în fiecare ceas... Și cu a pocăinței sete În ochii
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... care a fost Iosif nu putea să aibă nu numai seninătatea sufletului mândru, sprințar și înalt al țăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistică și temperamentală a lui Coșbuc, neastâmpărul sănătos, copilă resc, strălucitor, nu se găsesc nicăieri în opera unui poet atât de sfătos, de „cuminteâ€�, cum se zicea pe vremuri ... cu tine însuți. Am răsfoit cele două volume cu un sentiment curios de înstrăinare și melancolie. Fără să se fi „învechitâ€� propriu-zis, poezia lui Iosif pare departe în timp. De ea, ca și de tot ce-a fost atunci, ne-a despărțit războiul, cât un ... veac de întuneric. N-am găsit în aceste pagni cele mai bune poezii ale lui Iosif, care au fost, printr-o ciudată contradicție cu natura lui subiectivă, niște balade cu caracter popular, legendar sau istoric: Gruia , Doi voinici , Somnul lui Corbea și altele. Am regăsit însă, și în Patriarhale , dar mai cu seamă în Cântece , cu aceeași emoție, o poezie curată, atingătoare și simplă ca ...
... n a lui închisoare; Cela alt atunci purcede și în timpul prețios Repede asigurează soarta giunei surioare. Prin plinirea îndatorirei a lui cuget se împacă, Iute îndărăt se-ntoarnă, ca terminul să nu treacă. Deodată varsă ploaie cerul încarcat de nor, De pe munți, din râpi, din ... adâncă la urechea sa pătrunde; Stă, ascultă ș-apoi vede dintre stânci un izvor viu, Ce varsa în vas de piatră argintoase a lui unde. Acolo, cu însatare, soarbe, s-udă, se-nviază, A lui membre ostenite cu putere răcorează. Acum soarele-ntre arbori lunecând al său lucor, Preste iarba înverzită tindea umbre colosale, Ce prin forme îngăimate zugrăveau icoana ... de Meros îl întind acum pe cruce. În a inimei adâncul răsunat-au vorba lor, Conștiința, grija îl mână și-a lui pas înaripează. Turnurile Siracuzei soarele apuitor, Răsfrângându-se prin nouri, aurea cu a lui raze, Când Filostrat, a lui casnic, pre al său domn neferice Îl întâmpină cu spaimă și cuvinte aceste-i zice: Îndărăpt te-ntoarnă iute, pre amic nu-i mântui, Deci ... ...
Paul Zarifopol - Caragiale și Domnul X
... nu poate admite să fie întrerupt cumva de la această superioară activitate a domniei-sale. A crezut Domnul X, în judecata lui totdeauna gravă, că, în scrierile lui Caragiale, nu se dă respectul cuvenit cetățenilor serioși, nici principiilor înalte, care dau trup și suflet statelor. Așa s-a organizat o opoziție ... se arată în pateticul text unde cetățeanul anonim mustra cu supremă indignare pe însuși maistrul școlii nenorocite. Sunt curioase de tot, uneori, surprizele progresului. Farsele lui Moliere sunt desigur mai ofensatoare mult pentru morala consacrată, decât ale lui Caragiale; dar Ludovic XIV avea deosebită slăbiciune pentru farsele lui Moliere și cerea adeseori să-i fie jucate la curte. Severitatea Domnilor X din București e încă mai teribilă atunci când se combină, cum zice ... vârf de viața românească adevărătă; cum, tocmai Domnul X, național-culturalul, poate să uite toate astea și să ne vorbească numai și numai de farsele lui Caragiale? N-am ce face: Domnul X îmi e suspect. El poartă necaz otrăvit lui Caragiale, din pricina lui Coriolan Drăgănescu, din pricina domnului Nae Cațavencu, a tânărului Rică, a ...
Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France
... cum nu se poate mai bine. Totuși, echilibrat așa cum îl vedem, și-a pierdut sângele rece când a citit corespondența lui Flaubert; fiindcă, zice France: ideile lui Flaubert trebuie să înnebunească pe orice om de bun-simț. Laujol scrie: să reușești în viață e și asta o capodoperă. Să lupți, să speri ... se amesteca în toate... Foarte distrat și pasionat de ură antiromantică trebuie să fi fost France, ca să uite cu totul că, mult după moartea lui Flaubert, l-a văzut pe burghez triumfând superb în gândirea și în arta lui Georges Ohnet. Hotărât, exasperarea este un păcat care se ține neîndurat de oameni, până și de cei absolut inteligenți și cu cel mai limpede bun ... aceste, frumos echilibrate. Față cu un suflet atât de perfect logic și bine încheiat, înțelegem că trebuie să fi ținut din toată inima la poezia lui CoppĂ©e, la romanele lui Feuillet și ale lui Bourget. Și așa era, în adevăr. Ideile lui France despre lirica modernă de la Verlaine încoace nu sunt trecute, cât privește bunul-simț, decât de ale ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... aceste ingrediente ale lirismului lăutăresc pe care, urmând mai vechi deprinderi, Alecsandri l-a perpetuat cu un fel de ușuratică insistență prin lirica lui de album? Acest disparat pare că simbolizează schematic, dar complet, figura literară însăși a lui Alecsandri. Alecsandri a fost adevărat omul a două lumi. Să ne amintim aci hotărârea lui Alecu Russo, pomenită adeseori: Russo vrea reluarea firului tradițional pentru a mântui cultura românească de schimonosirile cu care o desfigurase, și o mai ... deloc nu se simte supărător în confecția românească. Cine dorește să măsoare drumul literar străbătut de Alecsandri, să compare traducerile din Lamartine sau Hugo, ale lui Hrisoverghi, ale lui Negruzzi sau Grigore Alexandrescu, să le compare cu inspirările franceze ale lui Alecsandri, pe care atât de minuțios le-a dezvăluit, într-o serie de excelente studii, dl profesor Ch. Drouhet, și-și va da ... Alecsandri a creat o poezie românească, în felul cum o închipuia desigur și o dorea Alecu Russo. După etichete, zestrea literară a lui Alecsandri seamănă mult în parte cu a ...
Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat
... cauți la felurimea făpturilor, ori la schimbarea necontenită a priveliștilor. Pe bordul acesta fericit, se așeza și poetul nostru, și, deși pe fața lui de corsar nu trecea nici o umbră, poate că visa la țara lui îndepărtată, unde nu era să se mai întoarcă decît o singură dată. Visa la proporțiile senine ale templelor antice profilate pe albastrul cerului, la marea ... și la moarte poate... Cine cunoaște ce a scris el poate urmări vers cu vers aceste reverii nostalgice. Dezrădăcinatul, totuși, visa, și armoniile lui intime se resimt de frumusețea liniilor templelor antice, cadența versurilor lui răsună de cadența valurilor și în întreaga lui operă trece acel suflu antic a izvorului în care s-a adăpat. Dacă însă, după toate peregrinările și toate zgomotoasele manifeste ... pe orice vreme, și mai cu seamă toamna, cînd frunzele arborilor se desprind și tremură în aer una după alta, cum una după alta reveriile lui, foaie după foaie, au căzut lîngă el de pe trunchiul minunat ce le-a purtat. Și mă gîndesc acum, cînd silueta lui ...
Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare
... mici, susținându-se și mărindu-se din toate părțile de hoardele sălbatice ale tătarilor și de nenumăratele fiare asiatice ce năvăliseră în Europa la glasul lui Mahomed II și al lui Baiazid, poreclit Fulger; atacat fără răgaz de leși și de unguri, sub pretext de oarecare drepturi fictive, Ștefan, zic, se opune dușmanilor când cu puterea ... fără a-l putea răsturna; el combate cu neîncetare influența romană, mărirea romană, și în fine cade glorios sub brațul divului Traian. Moartea lui este ultimul sacrificiu ce-l face poporului său; el se ucide pe ruinele patriei sale! Decebal e ca stelele acelea călătoare ce se zăresc pe ... său, până-n momentul când încep lupta cu Roma, ei dispar în curând, și de-abia numele lor rămâne înscris în unele pagini de-ale lui Tacit. Ștefan și Decebal au fost oameni de aceia care nu au nici strămoși, nici moșteni. Decebal mort, Dacia cade, fecioară încă, în trista condiție ... Remarcabilă asemănare de destinuri ale țării la două epoci atât de depărtate, după moartea acestor doi oameni! Ștefan și Decebal au lăsat testamenturi patriotice. Testamentul lui Decebal a fost moartea ...
Ion Luca Caragiale - Noul cabinet Otoman
... pe față. Când Savfet-Pașa fusese numit mare-vizir, pusese condiție a primirii acestui post ca Zaid-Pașa să iasă din Constantinopol; reînturnarea lui Zaid-Pașa era deci o amenințare în contra existenței ministeriale a vizirului Safvet-Pașa, a stăruit din nou să depărteze pe ... el singur prestigiul cerut unui minister împărătesc. Caratcodori-Pașa, ministru la cele din afară, a dat o destul de bună idee despre capacitatea lui diplomatică cu prilejul congresului dela Berlin. Numirea lui iarăși se poate numi un bun temeiu al noului cabinet. În unele cercuri politice europene se regretă că acest bărbat însemnat, numai decât după numirea ... la o desăvârșită descompunere și nimicire. Savas-Pașa se zice că ar fi fost în Creta cu Muctar-Pașa; iar cât despre Riza-Beiu, cumnatul lui Gazi-Osman și secretar la Sultanului, i se încredințase o misie în Egipt. - Într'un cuvânt noul cabinet în care se află amestecate deosebite elemente ... atribue preschimbarea ministerului din Constantinopol numai și numai unor motive de ordine interioară și mai-mai privată; adică, sultanul nu se mai încredea în vechii lui ...