Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CREDE
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 1057 pentru NU CREDE.
Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F
... ierte domnii autori de poetice mai mult sau mai puțin elementare să cred despre dramaturgie altfel decît vor dumnealor să mă facă a crede. Teatrul, după părerea mea, nu e un gen de artă, ci o artă de sine stătătoare, tot așa de deosebită " de literatură în genere și în special de poezie ca ... pe hîrtie, și tocmai apoi. o arată făcută gata din grămădirea întocmită a materialului voit. In acest sens gîndește și dramaturgul - nu la a gîndi ceva, ci la a arăta ceva. Astfel, asemănare mai nemerită nu poate avea o piesă de teatru propriu-zisă decît cu planul unui monument. In adevăr precum planul arhitectului nu este chiar realizarea finală a intentiunii sale, adică monumentul, ci numai notarea convențională după care trebuie să se strîngă și să se alipească ... păpușile lui pe lîngă că trebuie să umble, să plîngă, să riză, să se mîngîie, să se bată, ori să se ucidă chiar (fapte ce nu se pot întîmpla în lume tot pe tăcute) mai trebuie să și vorbească și că poetul nu ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... cetate încoifați cu pene roși, A Capului lor porunca așteptând veseli, voioși. Însă nu-s chiemați la lupte, sunt poftiți la veselie, Cornul nu răsună astăzi cu acel ton de bătălie, Plăceroasă-i e cântarea; nunta lui Oscar serbează? Dar Oscar unde e oare? Pentru ce întârziază? Nu se iartă unui mire s-întârzie acest fel; Oaspeți, dame, invitații s-adunară în castel, Tot e gata, numai frații încă n-au venit acasă ... a uitat că se-nsoară și aici e așteptat.“ „Oh! nu, nu, zice cu frică părintele spăimântat, Nici undele, nici vânatul nu opresc pre al meu fiiu, El nu poate afrunta astfel pre logodnica lui. știu Că p-Oscar al meu nimica a-l opri nu e în stare, Nici a codrului desime, nici furtuna de pe mare. Rogu-vă, ostași, prieteni, căutați pre fiiul meu! Allan, mergi cu ... de e mort sau de e viu, Orișiunde se găsește, sănătatea lui închin.“ — „Bine, tată duios foarte; dar Allan de ce nu bea? Pentru ce-i tremură mâna? Aide, frate al lui Oscar, Fii statornic, nu
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... cetate încoifați cu pene roși, A Capului lor porunca așteptând veseli, voioși. Însă nu-s chiemați la lupte, sunt poftiți la veselie, Cornul nu răsună astăzi cu acel ton de bătălie, Plăceroasă-i e cântarea; nunta lui Oscar serbează? Dar Oscar unde e oare? Pentru ce întârziază? Nu se iartă unui mire s-întârzie acest fel; Oaspeți, dame, invitații s-adunară în castel, Tot e gata, numai frații încă n-au venit acasă ... a uitat că se-nsoară și aici e așteptat.“ „Oh! nu, nu, zice cu frică părintele spăimântat, Nici undele, nici vânatul nu opresc pre al meu fiiu, El nu poate afrunta astfel pre logodnica lui. știu Că p-Oscar al meu nimica a-l opri nu e în stare, Nici a codrului desime, nici furtuna de pe mare. Rogu-vă, ostași, prieteni, căutați pre fiiul meu! Allan, mergi cu ... de e mort sau de e viu, Orișiunde se găsește, sănătatea lui închin.“ — „Bine, tată duios foarte; dar Allan de ce nu bea? Pentru ce-i tremură mâna? Aide, frate al lui Oscar, Fii statornic, nu
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra
... cer? TĂNASE E român, oricum. RĂZVAN Jupânul e român? Vai, ce ocară! Te-nșeli, moșule! El este piatră, lemn, strigoi sau fiară, Dar numai român nu-l cheamă, că mult mai român sunt eu!... Nu căta că-ți pare searbăd și pârlit obrazul meu, Că nici noaptea nu-i bălană, dar pământul odihnește; Că și pâinea de secară este neagră, dar hrănește Ș-apoi, moșule, eu unul nu-s țigan de rând, mă jur. Nu, nu, crede-mă, în pieptu-mi bate suflet de vultur. Măiculița fu româncă... TĂNASE Moldoveancă? RĂZVAN Se-nțelege. TĂNASE Moldoveancă? Ce-auz, Doamne!... Dar asta-i o ... două veri Eu zbor în stânga și-n dreapta, ca voioasa ciocârlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. TĂNASE Ești țigan pe jumătate, nu ești rob... RĂZVAN Asta-i nimic, Mai este ceva. Văzut-ai?... TĂNASE Ce? RĂZVAN Un țigan grămătic? TĂNASE Grămătic?... nu!... nu, băiete... N-am văzut, căci nu se vede, Și chiar de-aș vedea cu ochii, pare-mi-se că n-aș crede. RĂZVAN Țiganii sunt tot ce-ți place: șelari, fierari, potcovari... TĂNASE Călăi... RĂZVAN Adică, nu-i vorbă, nici călăii
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... toată mirarea este soarta națiunii române! Din început înconjurată de puternici vecini, în luptă seculară cu ei, supusă apoi și sfâșiată în mai multe trunchiuri, nu o dată ea a fost pe marginea prăpastiei; nu o dată existența și chiar numele său au fost în ajunul de a fi șterse din cartea omenirii; și, fapt curios, tocmai în ... Christ lui Lazăr, Sculați-vă ! Numele lui Napoleon, ca în toată lumea, străbate și la Dunărea de Jos! Simțământul național renaște. Tudor Vladimirescu revendică drepturile nu numai ale țării, dar și ale claselor dezmoștenite. El ia arma nu numai în contra fanarioților, dar și în contra boierilor sau a despoitorilor norodului , spre a întrebuința propriile sale cuvinte [1]. Revoluțiunea ... Un guvern întemeiat pe anume legi și așezăminte, supus controlului adunărilor obștești , înlocuiește ocârmuirea desfrânată și destructrice a despoților străini; și gintea română nu piere . Dară noi nenorociri vin să apese vechile colonii ale lui Traian. Protectoratul rusesc degenerează în proconsulat. Domnii nu sunt decât niște locotenenți ai consulilor țarului. Tot simțământul de naționalitate și de libertate este interzis și înăbușit! Revoluțiunea franceză din 1848 își află răsunetul ...
Constantin Alexandru Rosetti - Dorința (Rosetti)
... Constantin Alexandru Rosetti - Dorinţa (Rosetti) Dorința de Constantin Alexandru Rosetti De ce nu sânt dumbrava, ce seara pe răcoare De braț cu un prieten ți-e drag a vizita? De ce nu sânt o roză, de ce nu sânt o floare C-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita! De ce nu sânt zefirul ce sânu-ți răcorește, De ce nu sânt parfumul ce pui pe haina ta! De ce nu sânt eu valsul ce șoapta îți lesnește C-atunci aș crede lesne că tu nu m-ai uita! De ce nu sânt sticluța cu apa înflorată Ce-n toată dimineața îți spală fața ta, De ce nu sânt oglinda frumoasă ce te-arată, C-atunci aș fi mai sigur că tu nu m-ai uita! De ce nu sânt eu luxul ce sufletu-ți iubește, De ce nu sânt podoaba ce pui pe fruntea ta! De ce nu sânt eu slava ce inima-ți dorește, C-atunci aș fi prea sigur că tu nu m-ai uita! Dar vai! Nu sânt nimica! Sânt, simplă, o ființă Ce-a te iubi din suflet amorul m-a-nvățat; Eu nu
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale și arta
... sunt în adevăr, cu voia dlui Philippide), apoi urmează astfel: ,,Ori, n-avem idealuri pentru că ne spălăm, suntem politicoși, ne tundem părul și barba, nu citim și nu mâncăm umblând pe stradă și nu stăm la vreo tejghea cu cartea în mână pentru ca cine va trece și ne va vedea să zică: bre, da'ce învățat!... N-avem ... foarte merituos din partea d-sale că învață pe copii cu frica lui Dumnezeu și a părinților, să șadă bine la masă, să nu se joace cu dinamita ca nu cumva, ferească Dumnezeu, să se întâmple vreo nenorocire. Și iarăși când d-sa ne spune, și noi n-avem nici un drept să nu-l credem, că se spală, se piaptănă, se tunde, nu scrie cărți, nu umblă mâncând pe stradă, apoi toate acestea pentru o țară mică ca a noastră sunt destul de frumoase. Decât... toate acestea, drept vorbind ... decât să-i dorim ca cel puțin pentru viitor să nu mai aibă astfel de iluzii nefundate, nici multe, nici puține, pentru a nu ...
... leagăn tot cu mâna stângă Mi-ai dat să sug de-aceea sânt Nătângă! Dar n-am pus doară jurământ, Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că mi-e de Leana teamă; De ciudă plâng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu În samă, Dar mi-e rușine și mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă ... rea! Și-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră, S-ajungă ea Lucsandrei noră! O, meargă-i numele! N-o vezi La horă? Ce șorț! Nu-ți vine nici să crezi; Fă cruce, fa, să nu-l visezi. Nu l-aș purta nici de poruncă! Ce poartă ea, alt om aruncă. C-un rând de haine-o văd mergând La muncă, La joc și ... ajuns, oricum și cum, Să-și strângă nora de pe drum. Să-și ieie noră pe-o satană? Că e săracă și golană; De ce nu vine ca să-i dau Pomană? Nu-i casa lor în care stau Și-n casă nici cenușă n-au! Auzi tu, mamă, câte-mi spune? Și-aleargă-n sat să mai ... ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian
... însele; 4. costumele și scenariul cată să fie fidele epocii și locului ce reprezintă; 5. un machinist bun e de o neapărată necesitate, ca să nu mai vedem copaci pîn grote și să nu mai pună Sicilia și marea Tiriană în mijlocul Franciei sau a Germaniei; 6. o persoană cu cunoștințe speciale ca să controleze punerea operilor ... am avut ocaziunea de a ceti unul din contractele încheiate cu impresarii din anii trecuți și am văzut cu părere de rău că nu s-a păzit, căci condițiunele erau astfel încît teatrul italian trebuia să fie bun, cînd în faptă nu era decît foarte mediocru. Astă tristă realitate, în contra așteptării noastre și a frumoaselor noastre vise, ne întări și mai mult în opiniunea ... vor fi rău precizate și nedefinite, și daca vor mai avea loc influențele adresate așa de mult în anii trecuți. Departe de a crede că am pătruns pînă la sorgintea răului ce distruge astă frumoasă instituțiune muzicală ce face deliciul publicului sau că am găsit remediul suprem spre a ... ...
Alexandru Dimitrie Xenopol - Naționalism și antisemitism
... accent străin foarte pronunțat. Putem susține că Evreii în România, cari să vorbească limba română, sunt numai foarte rari excepțiÄ›. Și ei nu numai că nu știu, dar nici nu vor să vorbească și să scrie bine românește, căci nu numai că nu întrebuințează această limbă, dar nici nu vor s’o întrebuințeze. AșĂ lucru caracteristic: biletele de invitare la nunțile evreiești din România sunt scrise nemțește. Apoi Evreii nu se mai duc niciodată la teatrul românesc, afară decât atunci când e vorba de vr’o piesă înjghebată de vr’un Evreu și pe o ... la însoțirea acestor două rasse este însă mai ales religia și de aceea am susținut și noi bunăoară că botezarea Evreilor ar fi de dorit; nu doară că am crede că prin apa cu care s’ar udĂ și prin rugăciunile rostite de preot s’ar puteĂ să li se prefacă firea. Evreul chiar botezat ... neam: specula banului, iar condiția de căpetenie ar trebuÄ› să fie cunoașterea desăvârșită a graiului românesc. Înlăturarea sau cel puțin împuținarea Evreilor cari nu ar intrĂ în cele două categorii de asimilare este neapărată; dar nu pe calea urei, care ușor poate degenerĂ în sălbăticie și brutalitate. Nu ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua. Nu, dar în sfârșit mă răzbise. De o lună, pe tăcute și nerăsuflate, cu nădejde și temei, o dusesem într-o băutură, un crailâc, un joc ... soiul prin cari trecuse atâția ani de restriște și cari ar fi doborât un uriaș, această făptură de fier ieșise călită de două ori. Pașadia nu fusese omul resemnării, încrederea în sine și sângele rece nu-l părăsiseră în cele mai negre clipe; statornic în urmărirea țelului, el înfrânsese vitregia împrejurărilor, o întorsese cu dibăcie în folosul său. Ca dânsul nimeni ... sau reluarea unor vechi deprinderi de cari râvna de a izbuti îl făcuseră să se dezbere un lung șir de ani? - căci firesc nu era ca o asemenea năpârleală să fi avut loc de azi pe mâine. Cum, nu știu, rar însă mi s-a întâmplat să văd jucător așa frumos, crai așa ahtiat, băutor așa măreț. Dar se putea oare spune ... în port și vorbire, el rămăsese apusean și om de lume până în vârful unghiilor. Ca să prezideze o înaltă Adunare sau o Academie, altul