Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) LARGI
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 408 pentru (SE) LARGI.
Panait Cerna - Trecut (după Lenau)
... amurg, pe-ntinsa mare, Soarele de mult s-a stins; Și lumina zilei moare Ca ecoul unui plâns ... Prin văzduh plutind molatec Norii se-nlănțuiesc departe Și pe cripta zilei moarte Țes cununi ca de jăratec. Printre luminile-n repaos Ziua moartă s-a pierdut: Înc-o ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... pânza ca un brâu alb întins de-a lungul curții, ori se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gândaci, se mângâiau cu cuvânt bun și așezat: — Vezi d-ta, leică Ghiro, când te mulțumești pe puțin, dă și D-zeu. Prunilor noștri li se ... dai în el, și el intră în casă. — Vezi d-ta, aici ai vorbit cu păcat, că Irina mea numai leneșă nu este. — Se prea poate; da' eu, când eram ca dânsa, mă învârteam într-un călcâi; nici un lucru nu se clintea din locul lui. Pe dinăuntru odăile ca paharele, pe-afară curtea ca o tavă, și prispa de s-ar fi cojit, măcar într-un ... Mama Iana, cum ajunse acasă, trânti frunzele în mijlocul odăii. Gândacii se târau în cârduri grase și bălaie pe velințele de frunze. Și nici că se uită la ei. Nici o vorbă bună nu le spuse, de unde până aci îi mângâia cu ochii și cu cuvântul. Irina depăna. Și barem ... pe pata din perete. Irina lăsă rodanul și ieși după mă-sa, care robotea tăcută. Cămașa ei subțire și creață, cu mânecuțe largi și scurte, se aduna în cute la betelia rochiei,
Constantin Stamati - Pentru săraci
... știți, Acel sărac poate are o maică de mult zăcând, Gândiți că săracul zice: „Mult are un singur om, Copiii lor sătui, veseli, îi se zâmbesc și în somn. Palatul lui strălucește, iar în bordeieșul meu Nu țiu minte vreodată lumină să fi aprins, Unde întru întuneric și aerul cel ... a lor inimi, dar cer milă umilit... O, avutule vremelnic, milostenie să faci, Ca la deznădăjduire săracul nenorocit Sufletul să nu-și răpuie, făcându-se prădător, Iar tu să-ți pierzi avuția făr-a fi miluitor. Mizericordiei sânte și săracii sunt plecați, Ea-i mumă unde norocul îi ... trezi. Dați pomană, că pământul în grab’ vă va înghiți, Și averea adunată cu necaz și cu sudori Pe dată ce-nchideți ochii de voi se va despărți... Iar pomana veți afla-o în a cerului comori. Dați, ca să zică săracii: „Lui este milă de noiâ€� Și ...
... știți, Acel sărac poate are o maică de mult zăcând, Gândiți că săracul zice: „Mult are un singur om, Copiii lor sătui, veseli, îi se zâmbesc și în somn. Palatul lui strălucește, iar în bordeieșul meu Nu țiu minte vreodată lumină să fi aprins, Unde întru întuneric și aerul cel ... a lor inimi, dar cer milă umilit... O, avutule vremelnic, milostenie să faci, Ca la deznădăjduire săracul nenorocit Sufletul să nu-și răpuie, făcându-se prădător, Iar tu să-ți pierzi avuția făr-a fi miluitor. Mizericordiei sânte și săracii sunt plecați, Ea-i mumă unde norocul îi ... trezi. Dați pomană, că pământul în grab’ vă va înghiți, Și averea adunată cu necaz și cu sudori Pe dată ce-nchideți ochii de voi se va despărți... Iar pomana veți afla-o în a cerului comori. Dați, ca să zică săracii: „Lui este milă de noiâ€� Și ...
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... fuge pe sub lună Și piere într-un fulger cum piere vestea bună; Și trece pe sub nour, și trece pe sub stea Clipiș, cum se strecoară prin oameni vestea rea! Se duce calul Graur spre codrii de stejari În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume Și zmeii fac palaturi de-argint ... într-un vârtej de aur. Dar după multă trudă și mult amar de cale, Odată cu amurgul ajunge într-o vale, O vale înverzită ce se unește-n zare Cu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare. Acolo calul Graur își încetează zborul, Nemaiavând pământuri să bată cu piciorul, Iar Lia se coboară cu grabă de pe cal Și merge de se pune pe-al mării verde mal, Privind cu dor la raiul din fundul depărtat Pe care se ridică al soarelui palat. Pe unde-ți merge gândul, stăpâna mea iubită? O-ntreabă glasul umbrei de cale obosită. Ah! dragă surioară! duioasa Lia zice ... întoarce-ți iute pasul Și piei din aste locuri neatinse și curate, Domnite de-al meu soare, copil fără păcate! . . . . . . . . . . . . . . . Copila spăimântată cu dorul ei ...
Alexandru Macedonski - Homo sum
... tot zadarnic chem în suflet înflăcărarea unui psalm, Făcând din cântec o minune prin împletirea unei fraze... Mă redeștept curând același, și-n mine nu se face calm, Ci lacrimi port sub orice vorbă pe când în cântece pun raze, Minciuni cu care caut zilnic să-nșel necazurile mele. Poet furat ...
George Coșbuc - Povestea căprarului
... ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. În șiruri strânse și-mproșcând Necontenit cu foc mulțimea, Se da-ndărăt dorobănțimea, Loc turcilor pe șes făcând. Curgea și mult și iute focul, Iar între-ai noștri și vrăjmași Erau cel mult optzeci de ... aducă neputând, El sta cu mortul, dus de-un gând: Străjer răzbunător să-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, Și tot mai larg li-e-n urmă pasul Acum nici nu ne-aude glasul, Acum el e pierdut de noi. Treizeci de pași mai au nizamii, Au cincisprezece ... drum, Tu, suflet pustiit al mamii! Dar iată-l, cade! L-a lovit Pesemne-un plumb din multa ploaie; Pe spate-acum murind se-ndoaie, Dar l-am văzut cum s-a-nvârtit Spre frate-său, căzând deodată Cu fața-n jos, părând c-ar vra Să ...
George Coșbuc - În muzeu (Coșbuc)
... George Coşbuc - În muzeu (Coşbuc) În muzeu de George Coșbuc Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrând, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre, Stând pe scaunul cioplit De-un druid, eu fui podoaba Tribului întreg; și-mi fu Drag pe-atunci ... meu! Ușor C-un cărbune de pe vatră Mult mai bine-l fac pe-o piatră Azi copiii-n jocul lor! Tu ai sufletul mai larg, Scapă-mă! Ce chin ai stinge, Dacă-n lături m-ai împinge Ca să cad și să mă sparg! Cât m-a-nduioșat ... Însă ce puteam să fac? Să mă vază păzitorul, Iar a doua zi, fatal, Să m-arăte prin ziare: Un nebun, pe cât se pare, În muzeu, și-un criminal! Și-am întors fără speranță Ochii și-ncepui s-admir Cum stăteau pe raft în șir Acele de siguranță ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... George Coşbuc - Crăiasa zânelor Crăiasa zânelor de George Coșbuc Orcanul însuși stă domol Și-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Ușoare, ca de neguri, fug Prin liniștea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt ... o zi, la poartă, Bătu, de drumul greu și lung, Slăbită și mai moartă, O fată de-mpărat, cerând Un loc de mas, sărmana, Și se ruga milos de blând, Și cum te cheamă? Ana. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiasei noastre am ... într-o zi a fost ce-a fost Că nu s-a duc la horă Și-având inel, ea se juca Stând singură-ntr-o vale: Pe-acolo doamna se plimba Și-a dat de Ana-n cale. Ce ai tu, Ano? Uite ce-i! Crăiasa schimbă fețe, Că n-a văzut ... îi zici? Inel îi zic! Pe degetul suleget Al zânei pus, pe cel mai mic, Crescut părea pe deget. O, dă-mi-l mie! drăgălaș Se roagă ea-mbătată. Ți-l dau, stăpâno, de mă lași Să te cuprind o dată! Crăiasa-n veselia ei Cu grabă ...
Ștefan Octavian Iosif - Somnul lui Corbea
... Totuși lui i-atârnă picioarele-afară, Ba mai pe-ndelete dacă s-ar întinde, Două țări alături ar putea cuprinde... Însă Corbea doarme... Pân' să se deștepte, Mult amar de vreme trebuie s-aștepte! Doar abia pe geană de-l atinge-o rază. Doamne, lume nouă, cum îngheți de groază! Doar ...
Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova
... la lumină câteva încercări de poezie și articolul intitulat Istoria unui galben. Exista dar între noi o confrăție literară care era menită a se preface lesne în o prietenie strânsă. În acea epocă o frumoasă mișcare de renaștere se produce în ambele țări surori. Tinerimea Moldovei, întoarsă de la universitățile Germaniei și Franței, adusese cu dânsa în societate o comoară prețioasă de idei noi ... insultei orbilor și nebunilor ce nu știu a le respecta. Pe plaiul străinătății, trimișii din ambele Principate adevereau zicerea poporală: Sângele apă nu se face! Ei se legau împreună de la cea întâi vedere, ca niște frați buni ce s-ar întâlni după ani mulți de despărțire; trăiau la un loc, încurajându ... la ideea mântuitoare a Unirii românești. Din nenorocire, însă, înturnarea lor în patrie punea iar între dânșii distanța fatală, și rareori străbătută, ce se întindea ca o cale părăsită, de la Iași la București! Sărmanii înstrăinați! Câte deziluzii îi așteptau la marginea țării! Câte lupte, câte loviri în frumoasele ... părăsiți de guvern, sau cel mult rânduiți a servi în cele de pe urmă posturi ale ramurilor administrative sau financiare. Nici unul nu se