Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MUNTE
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 711 pentru MUNTE.
Alexandru Macedonski - Filozofia morții
Alexandru Macedonski - Filozofia morţii Filozofia morții de Alexandru Macedonski Toast purtat la un banchet Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă ,,Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!" Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit! În ea e libertatea, și-n viață, e robia... Cu brațele deschise ne-așteaptă Vecinicia... Reintri iar în sânul din care ai ieșit! Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie; Privirea sa e lină ca bolta albăstrie. În ea se oglindește întregul Nenceput! Pe granița lumească e-o poartă triumfală, Și flacăra din preajma-i de patime ne spală, Iar sufletele noastre le curăță de lut! De s-află vreun spirit lipsit de-a ei credință! Atunci e demn de viață și demn de suferință! A nu mai fi-nsemnează a nu mai suferi! Pe legea mea! Mi-e silă să dorm, să beau și iară Să-ncep același lucru din zi și până-n seară, Să pot trăi, nu însă, să pot a și muri! Dar ce e după moarte?... Mai este altă viață Când sângele s-oprește de frigul ce-l îngheață?... Un ...
Alexandru Macedonski - Lupta și toate sunetele ei
Alexandru Macedonski - Lupta şi toate sunetele ei Lupta și toate sunetele ei de Alexandru Macedonski Armonie imitativă Țip — trâmbițe. Țepeni pe cai, cavalerii Răriră-ale rânduri. Redeșteptat-a Titanica frunte a munților antici Sunetul repede. — Tobe bat; — tabăra Arboră flamure splendide! — Soarele PĂ³leie armele-armatelor. — Zgomotul Urcă, semnalul de luptă, lovitura Tunului dându-l. — Pe loc fac foc flintele; Trapăt scadroanele și se amestecă. -- Gloanțele ciuruie-n piepturi și sabia Șuieră. — Piepturi de piepturi se sfărâmă, Coifuri de coifuri se țandără. — Inima Bate pe inimă, și-mbrățișările Nu se dezlănțuie până ce sufletul Zboară printr-însele. — Stânga vrăjmașilor Fuge-n dezordine. — Steagul pe Grivița Fâlfâie. — Tunetul tunului duduie... Bun drum, obuzelor!... Drum bun victoriei! Tunetu-obuzelor este:
... mană? Scoală — ceasul de restriște nu mai este"... — Dar, tăcut, Se-nălță de jos profetul între-ai săi neîntrecut, Și urcându-se în munte
Alexandru Macedonski - Nebunul din Golia
... demon... Sub galbenele-i tâmple purta un Lord Byron! Sprâncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte, Și părul, în inele căzându-i pe grumaz, Punea negreți albastre pe straniul obraz! În cap purta cu apă un coif de gumelastic... Pe buze ...
Alexandru Macedonski - Noaptea albă
... capul aplecat Stă poetul care-odată Pe o coardă fermecată Lumea toată a-ncântat. Fruntea lui nensuflețită Pare-n raza strălucită Ca un munte pleșuvit, Ochii lui fără privire Îți insuflă o-ngrozire Ce te lasă-nmărmurit. Printre florile de-afară Doarme geniul pe scară Ca un mort de ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie
... frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o coroană ce ca ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de octombrie
Alexandru Macedonski - Noaptea de octombrie Noaptea de octombrie de Alexandru Macedonski Unde oare se tot duce apa ce din matcă-afară A ieșit de-atâta vreme sfărâmând orice zăgaz, Întinzându-și nimicirea din o țară-n altă țară, Și în veci fără cruțare, neavând, nici dând răgaz? În zadar se-ncearcă unii drumul ei să-l stăvilească, Nu mai e putere-n lume revărsarea să-i oprească. Și e groaznică urgia, însă e dumnezeiască. Șterge-n clipă o cetate, trece munții dintr-un salt. Lasă-n urmă numai leșuri și târăște-ncoa și-ncolo Dărmături muiate-n sânge cu popor după popor... Se cutremură pământul zguduit de-un lung fior, Iar toți zeii vechi se surpă, ș-amuțit e chiar Apollo. Printre țipete și lacrimi lumea-ntreagă se scufundă, Ce-a rodit de veacuri mintea este astăzi dus la fund, Unde-au fost ogoare-odată este-o mare fără
Alexandru Macedonski - Pădurea
Alexandru Macedonski - Pădurea Pădurea de Alexandru Macedonski Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă Și nicăieri nu poți mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi Decât pe-ngustele potece sub bolțile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-nalță spre ceruri fruntea lui semeață, Frumos e câmpul ce se-ntinde ca și o mare de verdeață, Frumoasă, marea liniștită sau cu talazul răzvrătit, Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit. Ea n-are-n sânul ei castele, dar soarele când o izbește O populează cu fantasme, și cântu-o face de vorbește, Ș-aci zărești palate-nalte, ș-aci, când ele se desfac, Ridică vocea orice frunză și-n om se schimbă-orice copac. Și câte gânduri nu deșteaptă câte-un stejar mai vechi, ce știe A veacurilor dispărute povestea cea de bărbăție, El, ce sub umbra lui bătrână s-adăpostească a putut Câte-un Mihai al țării noastre, trăit și mort necunoscut. Pădure, cine nu iubește suava ta melancolie, Tu ce ridici spre ceruri brațe visându-ți dulcea poezie, Și care om venind în tine nu se pricepe înălțat, Cu ...
Alexandru Macedonski - Sonetul puterii
... Alexandru Macedonski - Sonetul puterii Sonetul puterii de Alexandru Macedonski Târnăcopul, pila, mâna, mușcă stânca cu-ndârjire. Vâna de-aur bănuită e adânc în munte-ascunsă... Strălucirea ei curată nicăieri nu e răspunsă, Ci mereu se depărtează, ca furată de-o vrăjire. Mă cuprinde, câteodată, o-ntristare ș-o-ngrijire ...
Alexandru Vlahuță - În mănăstire
... și modificarea textelor , manualul de stil , paginile de ajutor . I Încet răsunetul de clopot Se risipește tremurînd, Și numai apele în ropot S'aud din munte scoborînd: Iar umbrele de brazi, lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie ...
Alexandru Vlahuță - Inter arma...
... Inter arma... de Alexandru Vlahuță Publicată în Sămănătorul , an V, nr. 9, 26 februarie 1906 Sta Poezia-n sfînta ei cetate, Pe-un vîrf de munte, stelelor vecină. Porneau de-acolo cîntece curate, Un pic de cer, un tremur de lumină, Pe sufletul întunecat de ură Al bietei noastre lumi, de ...