Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LA
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 1598 pentru PE LA.
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... la a din urmă, pe când cocoana se scutură la fiecare, parcă ar arde-o cu un bici de foc. După ce le isprăvește pe toate d. Popescu își scoate batista, își șterge sudoarea frunții și se așează grav pe scaun, apoi, cu tonul sever, dar calm, al judecătorului ne-nduplecat către criminalul care-i stă de față-n picioare: - La care chivuță? o știi? - La Țâca, aia tânără frumoasă, care vine totdeauna pe aici, răspunde vinovata, plângând cu inima frântă de târzie căință. - Știi unde se află această chivuță? - Zice că stă tocmai la margine, în mahalaua Farfurigiilor. - Destul, nenorocito! Peste un ceas, pe-nserate, o birje trece în goana mare prin strada Emancipării din Farfurigii: pe capră, alături cu birjarul, un sergent; în fund, d. Lefter și d. căpitan Pandele: iar, dinainte, încă un sergent și d. comisar al secției respective ... Comisarul știe unde stă chivuța Țâca. Birja, trecând din greu prin noroi, se oprește în sfârșit în apropierea unei cocioabe de pământ, care șade singuratică pe un peș, pe un maidan. Comisarul postează pe
Ion Luca Caragiale - Poveste de contrabandă
... Caragiale S-a zis că, în război, culmea ar fi să descoperi un obuz care să poată străbate orice cuirasă și o cuirasă pe care să n-o poată străbate nici un obuz. La vamă, culmea ar fi să găsești un vameș căruia să nu-i scape nici un contrabandist și un contrabandist pe care să nu-l prinză nici un vameș. Am citit undeva sau mi s-a povestit, nu știu bine, o anecdotă, care sper ... din lume, care desigur sunt vameșii — adesea, însă nu totdeauna. Călătorea odată pe drumul de fier de la Bruxelles la Paris o doamnă tânără. La o stație pe drum, se urcă în același compartiment un domn cu o înfățișare foarte elegantă, purtând pe mână un palton căptușit cu mătase. Domnul salută foarte politicos și se așază într-un colț în fața doamnei. Cum sunt călătorii, după câteva minute ... bună a primi, împreună cu scuzele mele cele mai umilite, și această garnitură de dantele, cari vă rog să credeți sunt cu mult superioare pe lângă cele ce vi s-au confiscat; acelea le-am văzut, era marfă ordinară. Ia uitați-vă mă rog ...
Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte
... Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte O noapte la morminte de Dimitrie Bolintineanu Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire; Iar fantasme lunatice Râdeau p-o monastire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mâinile Scheletele hidoase. Pe munți, regina nopților Păruse gălbenindă, Așa cum fruntea morților Se vede suferindă. Atunci trecură ielele De mâini în horă prinse; Ș-un abur toate stelele ... lângă mine Și-un verde balaur zbura prin mormânt. Dar luna s-ascunde d-odată-n furtună Și astfel ca spicul de vânturi uscat, Vârtejul pe mine în văi m-a zburat Pe unde infernul sabatul adună. Schelete tăcute, am fost împărat; Cum soarele trece din lume în lume, Din poluri în poluri zbura al meu nume, Din ... Dar ochii satanei în noapte lumină, Ca două steluțe ce-n nori strălucesc, Ca doi cărbuni roșii ce-n umbră roșesc, Și negrele-i aripi pe capu-mi se-nclină! Credeam eu acestea, și-așa am urmat! Pâraie de sânge vărsam cu cruzime, Și-aceast-omenire ce geme în crime Un ... oasele mele, Iar ochii satanei în noapte lucesc!" În cele din urmă furtuna trecuse Și toată natura cu-ncetul tăcuse. Scheletul acela ce morții rugase ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... meu, care învăța la o școală și mai naltă, și citea pe cărți cu oameni cu pantalonii scurți și umflați, cu pălării mari, cu funde la ciorapi, cu săbiile mai mult scoase decât în teacă. Mi-aduc bine aminte că unul sărea de la al cincilea cat, și c-o mână își ținea pălăria. Grozav îi era de pălărie! De la Nea Nicuță apucasem să citesc pe silabisite. Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La "când cu ciuma lui Caragea, se răspândeau orășenii prin sate și sătenii prin pustii", nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr ... că este adunarea. Ei, trebuie să fie înmulțire. Dar frate-meu ar fi fost mai bun, mi-ar fi spus cât a dat pe un măgar și pe un bou, ca să pot spune cât fac toți la un loc. Dacă văzui că nu se poate altfel, mă hotărâi să răspund: - Domnule, nu pot face socoteala pe măgari și pe boi, că tata n-are decât cai... la cai m-aș pricepe... Eu știam că tata cumpărase un cal, pe
... George Coşbuc - Angelina Angelina de George Coșbuc Baladă din Albania Ca Dumitru-n albanime Mai viteaz nu era nime, Nici la braț mai viguros, Nici la umblet mai frumos: Era înger la iubire, Zmeu era la războire; Între fete curcubeu, La bătăi trăsnet și leu. El cu dragii săi tovarăși La război pornit-a iarăși, Dar pe drumul lat și-ntins L-a cuprins un dor pe cale: Dorul Angelinei sale. Și el zice către frați: Dragii mei! Voi m-așteptați, Până-n seară, până-n noapte, Până mâine-seară poate, Pân ... la draga mea Căci nu pot de dor de ea! Astfel zise lin și blând Și-apoi pleacă șuierând Pe poteca mult bătută, Care duce la palută! La palat dacă-a sosit Porțile-nchise-a găsit. Ce-i aceasta? Niciodată N-a fost poarta sub lăcată, Și ... Bate-n poartă-ncetinel. Vine-o babă și-l privește, De pe zid apoi vorbește: Ce tot bați? Mergi înapoi! N-ai să cați nimic la noi! Și Dumitru greu mâhnit De răspunsul ce-a primit, Bate-n poartă cu piciorul, Sparge poarta cu toporul: Intră-n casă și ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra maestrului Bellini și a operilor sale
... să esersă bine la piano-forte și alte instrumente, la 1819 să consacră cu cel mai mare amor la studiul contrapuntului sever, avînd de maestru pe faimosul profesor Tritta, apoi pe Raimondi, iar mai pe urmă pe Zingarelli, directorul conservatorului, unic maestru care înțelesese adevăratele necesități ale teatrului melodramatic. Cu un asemenea preceptor, Bellini, care era dotat de la natură cu cea mai fericită inteligință muzicală, nu lipsi a se face cunoscut în Neapol ca cel mai distinct dintre toți elevii de ... pline de o poezie încîntătoare, și că masele armonice erau tratate cu o simplitate plină de dulceață și fără nici o tendință scolastică ce devenise la modă pe timpii aceia. A doua operă care contribui mult la întinderea famei lui Bellini fu La Straniera , pe care o compuse tot pentru Teatrul de la Scala, pe libretul tras de poetul Felice Romani din faimosul romanț scris de Arlincourt. Această operă devenind populară în toată Italia, dete curagiu autorului a întreprinde ... mărturisi eroarea în care căzuseră numai de gelozie. Anul 1831 fu cel mai fericit din toată viața acestui compozitor. Opera Norma , compusă pentru Teatrul de la Scala, acest cap d-operă de tot ce e mai sublim, mai grandios și mai patetic în arta muzicală, ridică ...
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6
... îmi e drumul cotit. Când văd tabere venind Și ciocoii-nalbăstrind, Mă fac broască la pământ, Îmi așez durda spre vânt Și mi-i iau la căutare De la cap pân-la picioare, Și chitesc și socotesc Pe unde să mi-i lovesc? La retezul părului, Pe din dosul fesului, [2] Unde-i cald ciocoiului. Eu chitesc, durda pocnește, Ciocoiul se vârcolește Și de zile se sfârșește. Las' să moară ca un ... ți tot bate joc de mine, C-a veni vara ca mâine, De te-oi prinde-n' Lunca Mare Să-ți fac divan pe spinare Și să te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit, Ca pe-un dușman ne-mblânzit." ↑ Acest Ion Petreanu sau Ion Petrariul, după cum îl numesc unii dintre lăutari, a hoțit sub domnia lui ... nu s-a dedat la trista meserie de călău. Chiar din letopisețe se vede că toți călăii au fost străini.Tomșa avea unul pe lângă el care era țigan și care, când veneau boierii la curte să se închine Domnului, ziceau: ,,Măria-ta! s-au îngrășat berbecii, îs buni de tăiat". ↑ Boierii generației trecute care purtau costumul bizantin, adică
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... unguri ai Ardealului (dela 1526 până pe la 1700) nu s'au lăsat însă de gândul de a calvini și maghiarizĂ cu sâla pe Români. Mitropolitul Românilor a fost pus sub supravegherea episcopului calvin, care își zicea episcop ortodox. Ținuturi întregi în Caraș-Severin, la Hațeg, Orăștie, Făgăraș, Maramurăș au fost scoase de sub conducerea mitropolitului românesc și puse sub a celui calvin. Aceia dintre mitropoliții roÂmâni ... nobilii unguri și cu reprezentanții Săcuilor – tovărășie numită Uniunea celor trei națiuni , a nobililor, Săcuilor și Sașilor – au început să răpească pe seama lor tot mai mult din Pământul regesc cum se numiĂ teritorul, pe care li s'a îngăduit să se așeze. Apoi au oprit pe Români să mai voteze la alegerea juzilor regești, cari erau căpeteniile scaunelor (județelor), i-au silit să deie a zecea parte (dijmă) din bucate și vin preoților săsești ... 1919! Mult au avut să sufere și Românii din Bucovina , răpită de Austria dela Moldova în anul 1775. Guvernul austriac a dat drumul la un potop întreg de venetici, Jidovi, Germani, Ruteni sau Ucrainieni, ca să se așeze
Vasile Alecsandri - Soarele și luna (Alecsandri)
... tău?" ,,Zice că sufletul meu, Aleg iadul chiar de viu Numai singur să nu fiu, Ci să fiu cu Ileana, Ileana Cosânzeana!" Soarele se cobora, La sora lui se oprea, Mândră nuntă pregătea, Pe Ileana și-o gatea Cu peteală de mireasă, Cunună de-mpărateasă, Și rochița nețesută, Din pietre scumpe bătută. Apoi mândri, el și ea La biserică mergea. Dar când nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! Candelele se stingea, Clopotele se dogea, Sfinții fața-și ascundea, Preoți în ... de dor, Arși de foc nestingător, Veșnic să vă alungați, Cerul să cutreierați, Lumile să luminați!" [1] Printre rămășițele de mitologie antică ce mai există la români, legenda soareluieste una din cele mai poetice. Soarele e un zeu frumos cu părul de aur, care, caApolon, cutreieră cerul pe un car tras de cai. Asemenea românii cred, când tunetulvuiește, că sfântul llie se primblă cu carul pe bolta de aramă a cerului. [2] Adică nouă ani, provincialism din Moldova. [3] Ileana Cosânzeana este închipuirea cea mai poetică a geniului ... rolul cel mai ademenitor. În acele basme minunate prin originalitatea lor adeseori fantastică, Ileana Cosânzeana este reprezentată cu părul de aur și cu farmec dulce la ...
Nicolae Filimon - Il barbiere di Sevilla. Melodramă comică în două acte
... sublima-i misiune ce au a împlini, masacrează fără remușcare cele mai frumoase capete d-operă artistice și astfel, în loc să lumineze pe public, îl face să piarză chiar bunul simț ereditat de la natură. Să ne oprim aci sau mai bine să schimbăm vorba, căci de vom urma pe calea aceasta, ne vom deștepta înaintea juraților cari, prin sublima lor procedură, ce face nulă pe a lui Filangieri și Beccaria, desigur ne va trimite la cabinetul de lectură de la Curtea Arsă și uite, drept să vă spunem, nu am dori să locuim în acel stabiliment, cu toată ilustrarea la care a ajuns de la un timp încoace. Să vorbim mai bine despre Bărbierul nostru care, de astă dată, ne-a ras fără apă. După ce se divulgă ... a fi cîntată de domnul V. Cantoni carele, prin vocea sa subțire, nelegată și fără vibrațiune, făcu să dispară tot efectul sublimei serenade de la introducțiunea primului act. Celelalte părți din duetele cu Steller și Guerrabella din primul și al doilea act fură esprimate tot pe măsura de voce și espresiune ce indicarăm; iar la ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... III Domnul și boierii șed în lata sală — Toți bătrâni ce poartă părul alb cu fală. În acele timpuri un boier român Se stima pe atâta cât era bătrân, Căci pe cât în vârstă el înaintase În mai multe lupte încă se-nsemnase. Solii de la Carol dau regala carte. Despre cele scrise domnului fac parte ,,Dacă Severinul încă nu predai Și vasal de astăzi mie nu te dai, Cu oștire ... junime. Nu sunt de părerea sfatului domnesc Actul de-nchinare îl disprețuiesc. Vor ca să lovească armia maghiară Și să spele pata ce-ar pica pe țară. La lumini de candeli ce se-ngân ușor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii săi se lasă peste adunare, Străbătuți de dalbă, nobilă-nfocare. Păru ... pleacă, aerul străbate, P-armia străină râură turbate... Soarele pălește... Gemete adânci, Surde, ne-nțelese trec din stânci în stânci. Coiful se despică; inima slăbește; Pe hârcile goale, sabia lovește; Sângele se varsă pe sânge-nchegat... Sufletele zboară... Cerul s-a-nnorat. Caii nechezează și turbează foarte; Oamenii se-mbată de sânge și moarte. Mulți s-apuc ... ...