Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SCUMP

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 551 pentru SCUMP.

Mircea Demetriade - Păianjenul de aur

Mircea Demetriade - Păianjenul de aur Păianjenul de aur de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs,     Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu.     Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu,     Că-n sângele ei filtruri satanice au curs.     Sub noaptea străvezie, albastru oranisc,     Mă clatin de beția luxuriei nebune;     Orhestra de senzații în mine nu apune     Și drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc.     Din ceți mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad;     Tresar, din roșii buze când șoapte-n sânge-ți cad,     Pe când cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce     Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur,     Un tort ce mi-l cuprinde și creierul mi-l stoarce     Cu pofta-i selenară Păianjenul de

 

Mircea Demetriade - Sonuri și culori

Mircea Demetriade - Sonuri şi culori Sonuri și culori de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Alb, A; E, gri; I, roșu, un cer de asfințire     Albastru, O, imensul în lacuri oglindit,     U, mugetul furtunii și-al crimei colț vădit,     Alcovul criptei negre, lugubră prohodire.     A, rază săgetată de astru-n rătăcire     Când zorile în boabe de rouă s-au topit     Căzând pe flori, pe iarbă, pe lanu-ngălbenit;     A, verbul peste ape născând eterne fire.     E, gândul meu de sceptic, simbol saturnian,     I, sânge și incendii, fășii învăpăiate,     Din trâmbițe vestind-o virila libertate.     O, freamătul de coarde, un mit din Ossian,     Ciocniri de pietre scumpe, murmur eolian     Pe harpele albastre de îngeri

 

Miron Pompiliu - Ultimul dor

Miron Pompiliu - Ultimul dor Ultimul dor de Miron Pompiliu Acolo unde lângă râu Se-nșir' răchiți bătrâne, Se duce gândul meu ades, Se duce azi și mâine. Acolo-i satu-ncununat Cu-a nucilor verdeață, Ferice-acolo am trăit A vieții dimineață. Bisericuța cea de lemn Și azi e vie-n minte-mi; Căsuța cu doi plopi la drum O văd parcă nainte-mi. Și parcă din grădină ies S-apuc pe ulicioara Ce duce la ogor, țiind De mână surioara. Ah! cugetul mi-e ne-mpăcat Căci am pornit în lume, Căci am fost surd la tristul plâns Al iubitoarei mume! Ca roua s-au topit, s-au dus Iluziile toate, Și sufletu-mi înstrăinat De jale nu mai poate. Și dacă din atâtea flori Nici una nu-mi rămâne, Un singur gând, un singur dor De suflet se mai ține... De n-am putut ca să trăiesc De scumpul sat aproape, La cea biserica de lemn Când oi muri mă-ngroape. S-ascult prin somnul cel de veci Cetaniile sfinte, Ș-acele cânturi ce-mi aduc De-a mea pruncie-aminte; Să mai ascult ca de demult Cum seara toaca bate, ...

 

Nestor Urechia - În Bucegi

Nestor Urechia - În Bucegi În Bucegi de Nestor Urechia MEMORIEI SCUMPEI MELE SOȚII AIMEE Care din Franceză devenise Româncă, nu numai cu numele, ci și cu sufletul, căci știa să prețuiască cuvântul, pământul și neamul românesc. Tabla de materii Prefață Lămurire Partea I: Toamna Partea II: Memoriile lui Genepin Partea III: Iarna - Primăvara Partea IV: Vara Lămurirea câtorva cuvinte Prefața versiunii franceze "Dans les Carpathes Roumaines" TIPOGRAFIA I. BRĂNIȘTEANU, :— BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI, No. 31 Prețul Lei

 

Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane

... trii cocoane de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție     â€” Ia vezi, zău, ce minunat     Fustanlic mi-am cumpărat.     Și-n credința că nu-i scump     Patru lei cotul și-un tult     Mai ales pe veresî     Fără-a mai puni vadè.     Di poftești și dumneata     Singură eu ți-oi ...

 

Nicolae Nicoleanu - Amicului M. D.

Nicolae Nicoleanu - Amicului M. D. Amicului M. D. de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Scumpe și iubit amic, Toate 'n lume sunt nimic, Dar numai cel ce-a simțit Amicia și-a iubit Poate zice c'a

 

Nicolae Nicoleanu - Dor și jale

Nicolae Nicoleanu - Dor şi jale Dor și jale de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Dacă sorta ne'mpăcată sau a cerului mânie, Te-a ursit să zaci în lacrămi, în durere și 'n sclavie Pe-un pămînt, al cărui sore, luminos și strălucit, Te deșteptă și te culcă desolat, desmoștenit, Și pe care umbra nopții nu se 'ntinde, nu se lasă, De cât numai ca s'adormă desperarea, ce te apasă... Nu-i așa că, plin de jale și cu ochii la pămînt, Simți, că patria e 'n ceruri, libertatea într'un mormînt? Și când obosit de lume, într'un timp de nesimțire, Din amor sau din credință pentr'o mare suvenire, Ai voi, călcând țărînă unei falnice ruini, Pe altarele virtuții să te pleci și să te 'nchini; Dar văzând, că pretutindeni pacea morții predomnesce, Că nici umbra nu se mișcă, nici un suflet nu vorbesce, Că nu vezi măcar o cruce sau o palidă lumină, Priveghind în miezul nopții pe o eroică ruină... Nu-i așa, că simți cu lacrămi, plecând fruntea 'la pămînt, Că mărirea este în ceruri și virtutea într'un mormînt?! Tote trec, tote se schimbă; ziua în nopte ...

 

Nicolae Văcărescu - Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie

Nicolae Văcărescu - Un pic dă nădejde d-aş şti c-o să-mi vie 5 [Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie] de Nicolae Văcărescu     Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie,     Și traiul mai dulce că poate să-mi fie,     Atuncea și viața mi-ar fi doar mai scumpă,     Și ața ce-o trage n-aș vrea să se rumpă.     Dar cînd de nădejde dă leac nu să simte,     Și nici cum să-mi vie nu-mi trece prin minte,     D-amor... nu e vorbă, dar nici dă viață,     S-au săvîrșit toate !... ah, rumpe-te, ață !     Și poate atuncea, de n-o fi simțire,     Să fiu în odihnă, să am

 

Nicolaus Olahus - La moartea fratelui meu Matei

... năruiești orișice? Până și propriu-mi neam tu l-ai întinat prin o moarte Și din familia mea tu mi-ai luat ce-i mai scump. El a supus nesfârșita Libie, Galia mândră, El, Europei străpân, Asia va cuceri. Dacă tu azi vei cânta cumplitele lupte-a lui ...

 

Paul Verlaine - Nu este-așa%3F

Paul Verlaine - Nu este-aşa%3F Nu este-așa? de Paul Verlaine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răi Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie, Vom fi arare mîndri și buni în veci cu ei? Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșie Vom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată, Nepăsători de cine ne vede ori ne știe? Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată, A noastre două inimi cînta-vor în iubire, Cum cîntă noaptea două privighetori deodată. Iar lumea, de-o fi bună cu noi, ori cu-ndîrjire, Puțin o să ne pese. De-ar fi să ne sfîșie, Nici dragoste, nici ură, nimic n-o să ne mire. Legați de cea mai scumpă și trainică frăție, Ca într-o za vrăjită noi vom păși-n lumină, Iar teamă de nimica atunci n-o să ne

 

S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel...

S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel... Mugur, mugur, mugurel... de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif În orașul ăsta am deschis eu ochii; Salutare, locuri mândre, scumpe mie! Doina doicei mele din copilărie Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie? Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel: "Mugur, mugur, mugurel!..." A plecat, odată, un copil voios, Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Oare unde sunteți, tovarăși de joc? D-aș vedea pe unul barem dintre voi! Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi, Să ne reîntoarcem anii înapoi, Anii cei de basme, să cânt iar cu el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Fără de hodină, pasăre pribeagă Care-și cată cuibul cald de-odinioară Când se-ntoarce iară mândra primăvară, Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, Și mă mir eu singur câte-mi spune el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! Sare și nechează murgul meu — nuia, Merg la jgheab, devale, și ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>