Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TRAGE DIN
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 621 pentru TRAGE DIN.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... Aida-de, dacă n-a dat Dumnezeu până acum, nu mai dă de-aci înainte. Mai bine ar fi s-o ștergi mâine din revărsatul zorilor la Sfânta Vineri, milostiva, că așa am visat eu ast-noapte. — Bine, mătușă, bine, m-oi duce pân' la sfârșitul pământului, numai ... ce bine ai face s-o întrebi și de mine. Zac... gol pușcă... numai c-o rogojină... aci sub mine... aci-n spinare. Și căscă, din căscat în căscat, până-l trecură lacrimile. Și-i căzu capul pe spate și începu să horcănească parcă n-ar fi dormit de când lumea ... flori să le fi cules de-a încălarele. După ce sui dealul, dete peste o apă întinsă, liniștită și sclipitoare ca o oglindă, din mijlocul căreia se ridică un glas ca de om: — Moșule, moșule, nu trece așa trecător, ci spune și de mine, acolo unde te duci ... Moșule, să spui și de mine, că nalt sunt, frumos sunt, că înverzesc, înfloresc și mă scutur, și pere tot nu fac. La urma urmelor, din fundul unei fântâni: — Moșule, de-ai simți și foc în cerul gurii, să nu te pleci la izvorul meu. M-ai blestema și tu ...
Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță
... măcar să-l tai. Unde nu putea des [c]urca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. ― Buchilat! striga popa din altar. ― Aud, părinte. ― Prochimen glas al șaptelea, [...] ― Eei! părinte! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu! Apoi zău ... fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său, ca și care nu se mai pomenește ― de ferească Dumnezeu. Asta era și ideea văcarului din sat și acești doi oameni găsise într-adevăr un punct în care cugetările [lor], de altmintrelea eterogene, să fie aceleași. ― Hiu, mă, da groaznic ... prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni din curtea boierească care vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea ... s-auzi pe fereasta bisericii. ― Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroase putoarea din anteriul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. ― Băh! pe ...
Constantin Stamati - Prieteșugul cânesc
... de bucurie ce nume să-și potrivească. Orest al meu! O, Pilade! începu să se numească, De-acum dintre noi lipsească zavistea, pizmuirea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar atunci, din nenorocire, Bucătarul aruncară Un ciolan din cuhne-afară, După care cu iuțeală amicii sar, se aruncă, Și iată că de la dânsul la scărmănat se apucă Pilad cu Orest al nostru ... lor uită între ei alcătuită, Încât sărind bucătarul cu ciomagul i-au stâlcit, Pân’ ce i-au despărțit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și prieteșugul nostru întocmai așa se strică, Din
Ivan Andreievici Krâlov - Prieteșugul cânesc
... de bucurie ce nume să-și potrivească. Orest al meu! O, Pilade! începu să se numească, De-acum dintre noi lipsească zavistea, pizmuirea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar atunci, din nenorocire, Bucătarul aruncară Un ciolan din cuhne-afară, După care cu iuțeală amicii sar, se aruncă, Și iată că de la dânsul la scărmănat se apucă Pilad cu Orest al nostru ... lor uită între ei alcătuită, Încât sărind bucătarul cu ciomagul i-au stâlcit, Pân’ ce i-au despărțit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și prieteșugul nostru întocmai așa se strică, Din
Nicolae Filimon - Despre noua trupă italiană
... calendarelor; a raționa iară despre cei de-al doilea o socotim de prisos, fiindcă talentele acestora sunt prea bine cunoscute lectorilor jurnalului nostru, atît din revistele teatrale ținute de noi în tot cursul stagiunei espirate, cît și din critica particulară ce fiecare din lectorii care au mers des la teatru își va fi făcut în parte. Tot ce putem însă zice, deocamdată, este că această companie, privită din ... vor fi buni, va profita îndoit și nu să va vedea constrîns, ca în trecut, să asculte luni întregi pe Don Pasquale și pe Barbierul din Sevilia , desnaturate și acestea cu totul din necapacitatea artiștilor. Impresariul de astăzi posedă mezii mult mai mari decît cei pînă acum; afară de asta, el este român, este ieșit dintr-o clasă ... încheiat cu guvernul a le reprezenta în cursul stațiunii viitoare să fie de acelea ce au avut un succes necontestat în Italia, nu din cele ce stau din timpi uitați prin librăriile cele mici din Milano, pline de praf și în prada șoarecilor. Osebit de aceasta mai cerem — și tot fără să ieșim din ...
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... știut ce sunt colindele în înțelesul cel mai strâns al cuvântului. Pentru ca s-o înțelegem asta, este destul să aducem aici vreo câteva colinde din cele mai vestite în popor. Iată trei colinde, care arată, mai înainte de toate, că colinda, îndeobște, este ceva foarte frumos, ca și toate lucrurile ... Bucură-te, — lumea-ți cântă Și-ți cântă glasul cu jale, Pentru ale lui Adam greșale! Iar Adam, când a greșit, Domnul din rai l-a lipsit. Raiule, grădină dulce, Nu mă îndur a mă mai duce, De hodina ta cea dulce, De dulceața ... sănătate. Mai este încă obicei ca fiecare colindă să se sfârșească cu următoarele cuvinte: — ,,Bună vremea ș-o colindă, ș-o bucată de plăcintă". Din colindele aduse mai sus se vede că ele sunt un amestec de povestiri luate din cărțile bisericești cu chipurile făcute de mintea țăranului moldovean sau, mai bine zis, strecurarea povestirilor din viața lui Hristos prin înțelegerile și, îndeobște, prin viața sufletească a moldoveanului basarabean. Colinda cea dintâi ne arată nouă că în înțelegerea moldoveanului ... ...
... un pașaport. Rapaport cel drăgălaș Juca un carambolaj, Neștiind că-Aristotel Nu văzuse ostropel. “Galileu! O, Galileu! Strigă el atunci mereu – Nu mai trage de urechi Ale tale ghete vechi.â€� Galileu scoate-o sinteză Din
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... socoteală, Ce au să-mi spuie fără sminteală. [10] Întii, cum dintru voi fieșcare Să sâlește spre-a iadului bine, Amegind pe-om din dreapta cărare, Apoi, în ce chip ni să cuvine Să-ajutăm lui Mahomet îndată: Pre-ascuns, ori cu sâlă vederată?" Aici Mamona să sculĂ , mare ... cărarea mea bătută Care pre-om la strâmbătate duce, Este pofta de-averi desfrânată, Într-alt chip lăcomie chiemată. [11] Omul e plecat spre lăcomie, Din leagăn, căci firea bună-i dede Îndemnul curat de-a prii șie, Din care, ca din izvor, purcede Cruțarea vieții și-o sâlință Spre-a-ș' plini trupeasca trebuință. Dar eu astă fireșe plecare, Cu totul o stric prin ... sume Neguțez tot feliu de păcate: Cela-și vinde patria pe mită, Cesta spre ucidere să-învită. Papa vinde darurile sfinte Pentru gălbănași, iar' patriarhul Din VizĂ¡nt le cumpără-înainte. Din episcĂ³p pănă la eclisiarhul, Toți își prevând cele cumpărate Ce trebuiea să fie-în dar date. Craii și miniștrii având sete De-argint, ațâță ... împreună lucrare Trebuie să-o ție, să-o rădice. Zădarnică-i a voastră putere, Deacă veți lucra cu-împărăchiere. Deci socotind eu cele ...
... cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soția lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante și mai confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsiții, vila „Esmeralda". De la șase ceasuri dimineața, pe când soarele nu s-a ... de colo până colo, cuprinși toți ca de niște friguri. Ce este? ce s-a-ntâmplat în familia Piscopesco pentru ca toată lumea din vila „Esmeralda" să fie așa de emoționată și de nervoasă? O bucată de bristol, care strălucește dasupra vrafului cărților de vizită lăsate de amicii ... lumea mare la vila „Esmeralda", ne va răspunde la această întrebare. Să ne aruncăm ochii pe acea bucată de bristol și vom afla că din înaltul ordin al maiestăților lor, doamna și domnul Zefir Piscopesco sunt invitați pentru astăzi, la ora 1 d.a., a lua dejunul la castelul ... necăjită cârlionții de la ceafă, cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsița. Și trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și ...
... drept. ZOIȚA Eu judec ca o slugă, Dar pare-mi-se, zău, că vorba acea lungă, Precum postelnicul necontenit o are, Mult scade la boieri din chipul lor cel mare. Și eu adevărat acum mărturisesc, Că la postelnicul nimica nu găsesc Din cele ce-ar putea ceva făgădui Ca pe vre o femeie să poată birui. Măcar că dumnealui către mata arată Că multă dragoste în inima ... nu știu nimică. Tăgadă nu-i aici, căci nu am vre o frică. Iar că postelnicul la tița merge des, Aceasta eu v-o spun din toate mai ales, Și poate dumneaei ceva să fi vorbit, Dar eu mărturisesc că nu mi-i priimit. CUCOANA MĂRIOARA O, Doamne! Și ce vrei ... fac și rugăminte Să spuneți tiță-me acum, mai înainte: Că cu postelnicul eu nu mă pot uni. ZOIȚA (într-o parte) Un guralei așa din casă ne-a goni. CUCOANA MĂRIOARA Apoi la mine las'; eu toate le prefac: Pe unii îi despart, pe alții îi împac. ZOIȚA ... Dar mai vârtos fiind și om cam greușor!.. NOULEȚ (într-o parte) Ba dimpotrivă, zău, ești încă prea ușor! POSTELNICUL ... Căci pot să mă numesc ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... bătaie de cap aici, unde, mai ales de când cu drumul-de-fier, care ocolește foarte pe departe mlaștinele, gheșeftul scade mereu?... "Leibă, strigă Sura din-năuntru, sosește dilijența, s-aud zurgălăii." Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase. În partea despre miazăzi mai cufundat, se adună, din șipotele ce izvorăsc de sub dealuri, niște băltaie adânci, deasupra cărora se ridică ca niște perii stufișuri de rogoz. Între partea băltoasă și partea mai ... de păr. E cu picioarele goale; gura i-e plină de sânge și stupește mereu firele pe care le-a smuls cu dinții din barba jidanului. Toata lumea s-a oprit... De ce? Jandarmii dezleagă mâinile nebunului. Mulțimea se dă într-o parte făcând un loc larg ... pradă unui nebun!" Dar glasul mut nu se supuse voinții. "Scoală, jidane!" strigă cineva trosnind tare cu o nuia pe masă. "- Proastă glumă! zice Sura din pragul crâșmei; să sparii omul din somn, țărănoi mijic!" Leiba sări drept în picioare. "Te-ai spăriet, jidane? întrebă râzând glumețul. Dormi la nămiez, ai?... Scoală că-ți vin mușterii... sosește ... ...