Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CE
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 2180 pentru ÎN CE.
Dosoftei - Din Viața și petrecerea svinților
... demicat de barda măcilească, Ș-au deschis cĂ³lnic cătră viața cerească. Nevrând să-nchine la idoli Necolae, S-au dat pre jărtvă lui Hristos în văpaie. STIH [PENTRU SFÂNTA ANA, MAMA FECIOAREI MARIA] Nu ca Eva, ce năștea grije și durere, Ce tu, Ano, ai născut cu bună părere. Ș-ai aplecatu-ț hiică ce-au născut pre Domnul, De-au rădicat osânda de preste tot omul. Cu a sa zămislire fără de păcate, Ș-au tins prestetot ... SABIE] Lui sângur mântuitor lumii Hristos duce Al său cap EvtasĂa,-n sabie, cu dulce. STIH [PENTRU SFINȚII PĂRINȚI UCIȘI PRIN SABIE ÎN MUNTELE SINAI] Sabii ce lucrară aciia morț multe, Ș-alțâi o pățâră bărbaț de mâni crunte. STIH [PENTRU CEI 33 DE PĂRINȚI UCIȘI ÎN RAITO] Ca-ntăi Rahil cuconi, acmu avadii Plânge RaitĂ³, pre hăcuiț în sabii. STIH [PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ AGNĂ�, CARE A MURIT ÎN TEMNIȚĂ] Închizând pre Agna-n casă-ntunecată, Îi agonisiră casă luminată. STIH [PENTRU DUMINICA VAMEȘULUI ȘI A FARISEULUI] Fă-ț în ...
Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași
... legi bune deprinși. La fire simpli, buni la fapte, cu deprinderi țărănești, Feriți de-a Europei patimi și de cruzimi bărbărești. Ei petrec în fericire, neavând vro iscusință, În măgulituri viclene ce pe oameni amăgesc, Nici ca fățarnicii care cu o față de priință, Pe -a lor amici dezmiardă până când îi jăcuiesc, Ce lin a lor viață cu lucrare o petrec, Și-n facerile de bine între dânșii se întrec. Șoltuzul este domn Vrancei, a ... bravură strămoșească. Așa și o piatră scumpă cât se află nămolită, În a munților prăpăstii, îi ca un bulgăre slut; Dar ivindu-se în lume și fiind bine cioplită, Dacă-n mâini rele nu-ncape, se face brilant din lut. Însă Roman uită toate îndată ce au zărit O cucoană la fereastra unui palat strălucit. Aceasta este Marghioala, întru adevăr marghioală*, Ce de fală socotește pe bărbați a-i încânta, Fie de oricare treaptă, ea, cruda, pe toți înșeală, Și ea pe nebuni îi place ... dânsa a-i purta. Deci ea face semn lui Roman, ce ...
Ion Luca Caragiale - Tatăl nostru (Caragiale)
... Acu zi Tatăl nostru. Nepoțica (stând dreaptă-n picioare și cu o figură gravă, plină de componcțiune): „Tatăl nostru carele ești... carele ești... ești în..." B.: În ce, proasto? N.: „...carele ești în...!" B.: Iar ai uitat! N.: N-am uitat, bunico! B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ți-e gândul? începi iar! „Tatăl..." N.: (repede): „Tatăl nostru, carele ești în ce..." B.: „...ruri!..." N.: „...ruri!..." B.: Ei? N.: „...sfințească-se numele tău, vie... vie... vie..." B.: Ce să vie, urâto?... Vezi că iar nu știi?! N.: Ba știu, bunico! B.: (pe același ton): Apoi, dacă știi, de ce nu spui, ciumulico? N.: (reculegându-se): „Facă-se voia ta!..." B.: Hoho! nu așa, strâmbo! „Vie-mpărăția ta, facă-se voia ta, precum ... ne..." N.: „...și ne..." B.: (impacientă): „și ne iartă nouă greșelile noastre... precum... precum..." N.: „...precum... precum..." B.: (plictisită): Precum, ce? N.: „...precum ce..." B.: (scoasă din răbdări): „...precum iertăm și noi..." N.: „...precum iertăm și noi... și noi..." B.: (exasperată): „greșiților noștri!" măgărițo ...
Mihai Eminescu - Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci!
... vru s-auză, Că niciodată ochii-i n-opri c-un blând repaos Pe-o față bărbătească... că ea nu s-a adaos În gându-i sau cu fapta în rândul altei vieți... Le cred, le cred pe toate... de ce nu mi-o spuneți? Spuneți că-i ca omătul din proaspăt abia nins, Colanu-i nici o mână, ca noi, i l-a descins ... ca să mă puie-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești, mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atât de singur și-atâta de străin, Și inima-mi se strânse și viața-mi sta în gât  Dar ca de-a ta iubire tot nu am plâns atât. O, demone! viața-mi și sufletu-mi de vrei, De ... iubești  Și eu? eu sunt ca alții? Și tu vezi și în mine Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câne Ce
Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele
... arpele lor scot. Și spirite, și geniuri, și minți ce nasc știință Se-ntrec să se închine la Marele Cuvânt, Prin el să se-ntregească în toată-a lor ființă Și-ntr-însele să cheme al lui coborământ. O nouă sărbătoare în ceruri se serbează; Trag toți cu-ardoare sfântă, aduc carul cel viu Ce splende de lumină și de științi derază. Pe dânsul se așează Divinul Verb și Fiu, A lui de flăcări roate iau drumu-ntraripate ... și nu s-ar mai ținea, S-ar precipita-n spațiu spre-eterna lor pierzare Și una peste alta zdrobindu-se-ar cădea. Ast uiet ce ar face totala-anomalie, Amestecul, ciocnirea, zgomult material, În ceartă elementele, cutremur în tărie, N-ar face-atâta uiet ca-ast zvon spiritual. Ca soarele de mare, mai mare între stele Și stinși d-a lor ... providența, la ceruri greu hulesc. Ca unde-ntărâtate când stă o vijelie, Dezmăsurate unde când grele cad, plesnesc, Așa munții de flăcări, dup-astă-anomalie, În flisv plesnesc, se nalță, iar cad și iar plesnesc. S-alină-apoi tumultul și nu mai e vedere, Profund, mare-ntuneric în mijlocul de foc, Vârteje de fum negru rotează în ...
Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș
... în zilele când avea musafiri la masă, ceea ce i se întâmpla foarte des, pentru că în casa lui, casă mare, încăpătoare, se trăia ca în sânul lui Avram, în mijlocul unui belșug unde totul era de-a gata, totul venea la timp și unde nu întâlneai decât voie bună și inimi deschise ... să se puie în gură cu un gulerat de vameș austriac, care îi cerea o sumă necrezut de mare pentru acele trei ocale de tutun ce luase cu sine. A intervenit însă franțuzul care l-a domolit și l-a făcut să plătească. Ce vreți, conul Manole nu era deprins a se supune la legi și regulamente, a plăti dări și accize, căci în Moldova noastră binecuvântată pe atunci boierii erau scutiți de orice soi de dări și havalele. El n-a călcat niciodată pragul vreunei dregătorii ... la părinți. Eu nu-mi dau poștalionii mei pe toate mașinele lor care suflă ca niște rable de cai ofticoși. Și, cu toate aceste, după ce se așeză în ...
... spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți pică Și-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simțind că-n darul ce le porți E viața vie din cei morți. Tu nici nu crezi Că cei pe care mergi să-i vezi Etern într-înșii n-au ... tine te jelești. Dar ei sunt morți ca trupul lor De care ochii jalnici fug, Iar din smintitul tău amor Și-atâtea vise mincinoase Azi ce mai e? un pumn de oase, Un pumn de oase-ntr-un cosciug... Dar soarele ce moare, încă Mai râde-n pomii înfrunziți, Și-n seara clară și adâncă Mai cântă râul: auziți! O, voi ce mai trăiți o clipă În ritmul vieții și-al iubirii Lăsați pe morți în groapa lor Să-ndeplinească legea firii. Și voi, în pripă, Sorbind mirosul primăverii, Din vântul care mișcă merii Înfloriți, Veți bănui într-o aripă De pasăre ce trece Ca un fior, În umbra unui nor, În picul rar de ploaie rece, În
Johann Wolfgang von Goethe - Cântec de nuntă (Goethe)
... acasă că-mi ești... Dar afli mai rău cele toate, Căci vânturile trec neoprit prin ferești Și vin prin odăile toate. În noaptea de toamnă ce-ar fi de făcut? Ah! multe de-aceste mai rău le-am trecut. Vede-se-va mâne ce-ar mai fi de făcut. Deci iute, în luna bălaie, În vechiul crevat și în paie. Și cum el de voie-i așa ațipea, Sub pat se mișca ceva pare. Guzanul foșnească oricât și va vrea... De-ar avea vo ... or în gură-îndemână, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n visu-i răspunde Serviți-vă numai orunde. Și ies trei călări ce se mișcă ușor, Ei stătuse sub pat pân-aice, Le-urmează un cor cântător-sunător De chipuri posace și mice. Și car după car ce ... cârnăciorii, jamboanele mici Și păsări și pești și fripture pitici Și vinul înconjură mesele mici, Și vuiesc, gălăgesc pân- dispare Întreag-arătare-n cântare. Vreți ce s-a-ntâmplat mai departe să zic. Să tacă-atunci zvon și cântare Ce-atât de gentil el văzuse în ...
Mihai Eminescu - Cântec de nuntă (Goethe)
... acasă că-mi ești... Dar afli mai rău cele toate, Căci vânturile trec neoprit prin ferești Și vin prin odăile toate. În noaptea de toamnă ce-ar fi de făcut? Ah! multe de-aceste mai rău le-am trecut. Vede-se-va mâne ce-ar mai fi de făcut. Deci iute, în luna bălaie, În vechiul crevat și în paie. Și cum el de voie-i așa ațipea, Sub pat se mișca ceva pare. Guzanul foșnească oricât și va vrea... De-ar avea vo ... or în gură-îndemână, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n visu-i răspunde Serviți-vă numai orunde. Și ies trei călări ce se mișcă ușor, Ei stătuse sub pat pân-aice, Le-urmează un cor cântător-sunător De chipuri posace și mice. Și car după car ce ... cârnăciorii, jamboanele mici Și păsări și pești și fripture pitici Și vinul înconjură mesele mici, Și vuiesc, gălăgesc pân- dispare Întreag-arătare-n cântare. Vreți ce s-a-ntâmplat mai departe să zic. Să tacă-atunci zvon și cântare Ce-atât de gentil el văzuse în ...
Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul
... Și câtă fărdelege pe dânsul îl apasă! De sus câtă trufie strivește pe sărac! Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă Și ce de viclenie! ce noduri se desfac! Și lenea se îmbuibă când muncitorul geme, Când gheara nedreptății într-însul s-a înfipt; Din carnea lui sfâșie, stăpână ... cherubimi Pe palmele de flăcări p-al omului fiu ține, Și lauda răsună prin mii de serafimi. Cea cu ochi mulți știință sunt iuții cherubimii, Ce va mări pe omul și-l va reîntregi; Și caritatea, pacea sunt blânzii serafimii, În care cel ce geme atuncea va trăi. Se vor scula și morții să stea la judecată, Cuvântul va alege pe caprele din oi. Popoarele sunt morții ce viața nu le-e dată, Ce mintea le-nviază, le scoală din nevoi. Iar oaia e săracul ce laptele își mulge Și-și dă și a sa carne cezarului spurcat; Și capra e-ngâmfatul satrap care o smulge Și sângele i ... brațul, că pacea va domni. Și când e-ntre voi pace, Cuvântul iute vine, El numai după fapte va împărți și da; Căci cumpăna dreptății în ...
Vasile Alecsandri - Inelul și năframa
... l duci la tatăl meu. De-a-ntreba unde sunt eu, Tu să-i spui că eu m-am dus Pe malul apei, în sus Și că-n apă m-am zvârlit La copila ce-am iubit." III Tatăl său țar-a sculat, Tău-ntreg de l-a secat Și copiii și-a aflat ... Și cu bradul s-au cuprins! . . . . . . . . . . . . . . . . Tună, Doamne, și trăsnește, Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată De-un fecior și de o fată. [1] În poveștile, în legendele și în baladele românești se găsesc o mulțime deidei poetice și de imagini răpitoare, precum inelul ce ruginește și aurul năframeice se topește în ajunul morții unui om. Pe lângă minunile din povești: palate decristal zidite pe munți de oțel, copaci crescuți până în nouri și purtând în vârfullor cuib de zână, herghelii de cai sălbatici ce ies noaptea din sânul mărilor ca săpască poienele codrilor, păsări măiestre ce aduc vești de pe ceea lume, pajuriuriașe ale căror cuiburi sunt în fundul pământului, zmei ce răpesc fetele deîmpărați, șerpi mari ...