Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SA NU
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 922 pentru CA SA NU.
... știi că, dacă nu te vei putea urca, dau poruncă să-ți taie capul. Danciu s-a învoit să-i taie capul, dacă nu va fi în stare să se urce, și a rugat pe împăratul să-i dea răgaz de trei zile ca să se gândească, iar în timpul acestor trei zile a pus pe un meșter faur să-i facă cățărătoare de fier, apoi s ... fără ca să i se fi tocit cățărătoarele, și tocmai în seara zilei a șaptea s-a pomenit la poarta raiului. Nu mai era acum tot ca mai nainte: la poarta aceea n-a găsit adică o babă, ci un moșneag bătrân, de tot bătrân. — Ai obosit, nu-i așa? îl întrebă moșneagul. — De! am cam obosit! îi răspunse. — Ei bine! grăi moșneagul, dacă ești obosit, sari ici în locul meu ... vânătoare. N-a făcut însă decât vreo câteva sute de pași, și s-a pomenit cu olacul care alerga spre el ca să-i spună că Lia îi trimite vorbă să cruțe vânatul și să ...
George Coșbuc - Flăcări potolite
... sta și se gândea. Într-un târziu el a-ntrebat, Privind așa pe deal, răzleț: —„Departe-i până-n sat? Să nu vă fie cu bănat: Întreb, că sunt drumeț." — „Când ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul ici... dar pentru noi E drum cu dinadins." Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amândoi. Și iarăși ... Cu ochi încremeniți. Când i-a pierdut din ochi, voi Să se ridice, și-a crezut Că moare-n câmp aici, Ca prins de friguri șovăi Și-n urma a căzut. Târziu detot s-a ridicat, Și ochii-i se facură grei Ca ... petreci — Dar taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! Bătrânul s-a nălțat apoi, Spre deal ca un copil privind ; Ah, dealuri scumpe, voi! Bieți ochii, slabi și numai doi Puține zări cuprind! Cărarea asta, o știa, Și colo stânca de-adĂ ... ușor să-l sui — Aici l-a legănat Măicuța lui, și-aici în sat Sunt morți părinții lui! Măcar din deal, așa ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Bogoiavlenie
... de carele să bucură vrăjmașul nostru diavolul și să ne îmbrăcăm cu noul Adam, cu domnul nostru Iisus Hristos, după cum zice fericitul Pavel, pentru ca să ne putem sui și noi la ceriu curați și luminaț, ca și Hristos și câț am priimit propoveduirea lui, de am și greșit, să alergăm că ne va priimi Hristos, ca un bun și iubitoriu. Botează-se Hristos, ca să sfințească apele. Botează-se Hristos, ca să ne arate taina. Mâna prorocului slujaște, ca să botĂ©ze mâna Tatălui, adecă pre Fiiul și cuvântu lui Dumnezeu. Om slujaște și om să botează; însuși Ioann, ca un rob slujaște și Hristos ca un om să botează. Pentru aceasta dară și noi, ca niște robi adevărați și înțelepți, să slujim taina cu inimă curată, după cum zice prorocul David. Minte bună și credincioasă să avem, ca să pricĂ©pem taina drept; și cine iaste credincios și drept, să alĂ©rge ca să auză ce zice David: Veniț cătră dânsul (adecă cătră Domnul) și vă luminați și fĂ©țele voastre nu să vor rușina, ca să se albească păcatele noastre ca zăpada, dupre cum zice Isaia. Și cine iaste credincios și temător de Dumnezeu, să mărească și ...
Nicolae Gane - Andrei Florea Curcanul
... la Catrina și i-am spus voia tatei care acum era și a mea; iar ea nu-mi răspunse nimic, ci se înroși ca focul și plecă ochii în jos. Aș fi voit să o sărut ca altădată, pe când mă hârjoneam cu dânsa la scrânciob, dar acum nu mai îndrăznii; de când gândul însuratului mă urmărea, mă făcusem rușinos ca o fată mare și vorbele nu-mi ieșeau slobode din gură. Apoi de la Catrina făcui stânga-împrejur și mă dusei drept la căpitanul pentru a-i cere voie ... sănătoși, îți voi fi eu nun; pănă atunci trebuie să mai îngădui, fătul meu. — Să trăiți, domnule căpitan! zisei eu întorcându-mă pe călcăie ca un șurub, și fără mai multă vorbă plecai spre casă. Tot drumul nu putui să deschid gura pentru a zice buna dimineața trecătorilor cu care mă întâlneam. Eram mâhnit cum nu fusesem niciodată... și de ce, nu știu... că doară nici tata nu era pe pragul morții, nici Catrina nu avea să se mărite cu altul, și nici Dunărea nu ...
Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt
... de se omoară. Iar mai sus, pe rămurele, Cântă două turturele, Ce sunt mândruțele mele. Dar în vârful nucului Cântă puiul cucului Rășchirîndu-și penele, Ca mândra sprincenele, Și tot mișca din codiță Ca mândruța din rochiță. III Cântă cucul, se rotește; Neica se călătorește. Foaie verde sălcioară, Călator ești, frațioare, Nu mă pune la uitare, Nici la plâns amar de jale, Cât îi fi și-i== fi pe cale. Foaie verde usturoi! A plecat ... ibovnicel copil Și mi-l cheamă Constantin. Dușmanii mi-l pun la bir Și nu-l pun ca pe-un copil, Ci mi-l pun ca pe-un mazil. El de frica birului, De groaza zapciului, Trecu vadul Jiului. XIX Foaie verde de areu, Ibovnică ce-aveam eu Nu se găsea-n sat la Leu, Nici la Leu, nici la Ghindeni, Numa-n sat la Coșoveni. Leică, de dragostea noastră A răsărit ... am lăsat, Toți pomii s-au scuturat Și dafinii s-au uscat. XXI Colo-n luncă la privită, Găsii pupăza-nflorită Și mândruța mea mâhnită. Nu știu pupăza s-o rup Ori pe mândra sa
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română
... anomalii sociologice (înțelegând sub sociologie fiziologia societății) ori anomalii fiziologice, iată pricinile pesimismului. Și fiindcă n-a fost încă societate în care să nu bântuie asemenea anomalii, în care să nu fie asemenea pricini, n-a fost nici o societate pe care pesimismul să nu o fi amărât cu fierea sa. Acest chip de a înțelege pesimismul ne-ar veni mai mult la socoteală, dar totuși are un rău; căci, ducându-l la extrem ... drumul liber al întinderii nemărginite, și apoi le zdrobește la pragul intrării de o stavilă păcătoasă pe care n-o văzuseră. Multă vreme vor îndura ca pe niște cătușe nevoile pe care ar trebui să le îmbrățișeze ca pe niște legi. Generația noastră, ca și cele dinaintea sa, zace de boala veacului și niciodată nu se va însănătoși pe deplin. Vom da de adevăr, dar de liniște nu. Acuma nu ne putem lecui decât inteligența: n-avem ce face sentimentelor. Dar avem dreptul de a făuri pentru alții nădejdile ce noi nu putem avea și de a pregăti urmașilor noștri o fericire de care noi
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... într-o zi la vânat. Acolo în pădure, stând să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră de copaci și la răcoare, ca să-și aromeze oarecum. Hoțul își așternuse ipângeaua. Deodată hoțul auzi miercăitul unui iepure, ca și când îl apucase ogarul. Se sculă, se uită prin prejur, și nu vede nimic. Soțul său, fiul împăratului, adormise, și-i da niște sforăieli de părea că mână porcii. Se culcă iarăși. Nu șezu mult, și tocmai când era să-l fure și pe el somnul, auzi încă o dată același miercăit și cu totul p-aproape. Odată ... și o ascunde într-o scorbură de copaci și iarăși se culcă. Acestea le făcu el mai iute decât ai gândi. Hoțul, daca văzu că nu este nimic în crâng, dete tutulor răilor și iepure și tot, și se întoarse să se odihnească. Când, ia ipângeaua de unde nu e. Se uită prin prejur, și nici o frunzuliță măcar nu se mișca. Fiul împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. Bietul hoț rămase ca ...
... nor de duhuri ce-și vădea prin glas ființa Se părea că-i românească toată lumea dedesubt. Străbătând genuni cu mersul, nesfârșită li-e venirea, Ca potopul de puternici și nebiruiți ca el Câți pieiră far de urmă copleșiți de năvălirea Asiei, și-arcași cu glugă din câmpiile lui Gel. Câți au înroșit cu sânge râuri mari ... A clintit temeiul lumii și-a oprit și vremea-n loc, Cel cu nume sfânt de-Arhanghel cu-al tău nume, Mihaile, Tot ca tine de puternic și cu sabie de foc. Munții se retrag din cale-i, iar protivnica sa bardă Intră-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu! Foc de n-ar mai fi, și lege, ca nimic să nu mai ardă, Foc ar naște iar pe lume ochii-acestui Prometeu. Și cu el Fărcaș și Stoica, și-nvârtindu-și buzduganul Doi Buzești, ducând și ... tărâmul celălalt. El și-aici e vântul iernii, și dușmanii săi sunt pleava! Urcă munți fără de plaiuri, trece Dunări fără pod Faceți loc! Sosesc ca râul luptătorii din Suceava, Trec voinicii cei năpraznici ai lui ștefan voievod! Și Ion Cumplitul vodă, jalnic schilăvita strajă A Moldovei, scut puternic
... a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l ... încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființii universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se ... îngheață și s-azvârl rebeli în spaț Ei, din frânele luminii și a soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu ...
... a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l ... încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se ... planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu ...
... pre mâhnită, Ca când nu-i era bini sau o durĂ© ceva. Ofta, lăcrăma și sâ-nfrumusăța. Al nostru înțălept cu totul să rănești, Dar nu de frumusăță el nu să sinhisâști, Căci în inima lui avĂ© mari credință Că nu s-a stăpâni de-o așa neputință, Însă îl supăra al fetii măhniciuni, Cini de altul nu să mâhnești cându-i în amărăciuni? Deci pe Ninevitisa aleargă s-o agiungă, Pe a ei măhniciuni sâ-i spui o apucă, Căci ... îndatorească Din mânile nedrepți cum să o mântuiască. Așadar, amândoi, într-ace înfocări A vorbii, au uitat prochimenul și stare Și mai mult nu pot departe ca să șadă, Ci-ncep ei de aproapi împreună să să vadă, Și ci este trebuință să spui de-amărunciș, Mai mult nu s-au aflat cu picioarili cruciș . . . AcolĂ³ cum să afla, iată moșul sosești A tinerii, și cum vini, deodată el răcnești, Din cap ... era el înarmat, Plin de mânii, plin de urgii, cu totul înfricoșat Întâiul lui cuvânt este vre ca să-i prăpădească Și pe-amândoi nicicum nu ...