Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ VIAȚĂ

 Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 975 pentru FĂRĂ VIAȚĂ.

Alexandru Macedonski - Lewki

... palpitează-o-nflăcărare, Via purpură de sânge a solarei agonii; Mari flamanzi prin aer zboară spre-ale visului domnii Un imperiu de spațiu fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca ... a lui s-o aibă, nimfa blondă, oricât plâns-a, Fu în trestie schimbată de nesațiul lui Pan, Și a lui, fără speranță, a rămas din an în an, Iar surorile, zadarnic, brațe albe-ntind spre dânsa. V Sub troiane de ninsoare zace stâncă, zace ... mi, nimb al cerului divin, Le beau sacra voluptate, ce mă-mbată ca un vin, Iar întreaga mea făptură e întreagă armonie. Vai de răi! fără-ncetare de-al lor aur torturați, -- Chinuiți de conștiință, — îngrijați fără-ncetare, -- Pentru ei, natura, vecinic, farmec n-are, — voce n-are, Și sub stele sau sub soare trec ca morții de-nghețați. Rară gemă ...

 

Mihai Eminescu - Ta twam asi

... tău mare. De o umbră-nfiorată e gândirea ta cuprinsă... O femeie de pe stradă și-a-nălțat privirea-i stinsă Înspre tine... fără ură, făr-amor, fără păsare. Tu? Unde te-apropii codrul se preface în grădină, Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire... Secolii coroanei tale cu regală strălucire Pot să scoată ... face-un pedant dintr-însul... Iar în urmă, într-un sac, Va fi aruncat în groapa cea comună. O scânteie Ce-a pierit fără de urmă. Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni: Două vieți în două inimi, și ...

 

Alexandru Macedonski - Stepa

... e și astăzi un domen necucerit; N-o despintecă nici pluguri, nici orașe n-o brăzdează. Pe sub iarba mătăsoasă, cu talaz nețărmurit, Se revarsă, fără margini, printre locuri mlăștinoase, Și de ceruri se izbește alergând spre răsărit. În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet ... joci calul în boestru sau când pintenu-l iuțește. Într-o magică splendoare zbori de lume uitător, Nici săgeata nu te-ntrece și te-avânți fără-ncetare, Sub un farmec de himeră, după ea urmăritor. Din real ieșit afară nu mai ești ca orișicare,... Te-nzestrezi cu mâneci roșii la tunică ...

 

Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă

... iar din dosul curții se întinde-n patrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca. Aceasta este arătarea stereotipă a satelor și curților, fără privire la modificațiunile întâmplătoare care individualizează pe fiecare din ele. Caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii ... dimerliile erau creațiuni ale fanteziei, însă într-o scatulcă veche de fier ce era șrubuită de podelele unui ietac mic se adunase, din moși-strămoși, fără avariție, dar cu economie, mulți ochi de vulpe și mulți bani albi, încât rafturile ei n-ar fi fost pentru nimenea indiferente. Creangă era un ... a cristaliza împrejurul lor un fel de curte, compusă din boiernași sărăcuți care, slujind, își recâștigau pe-ncetul o avere din care să poată trăi fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșertăciune, care trăiau pe sama vărului avut, din refugiați străini ― poloni, unguri sau nemți ― care, mai ... albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeauna acel surâs voluptos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul [ui] cu un pieptene de aur, mâinile dulci ...

 

Grigore Alexandrescu - Fragment. Dintr-o nuvelă intitulată "Călugărița"

... Aceasta era în timpul domniei fericitului sau, ca să zic mai bine, a nenorocitului prinț Constantin Brâncoveanul, pe care l-am cunoscut în viață și l-am plâns după moarte. Nuvela este întreagă aici; titlul provine din publicările fragmentare din periodice. Să ne aducem puțin aminte de puterea familiei ... istoria lumii atrăgeau atunci interesul și atenția; unul, general mare și războinic viteaz, până la nesocotință, destoinic de întreprinderile cele mai îndrăznețe, natură de fier, fără slăbiciuni și fără de preget, deștepta acel interes ce-l inspiră gloria în nenorocire. Celălalt, viteaz și înțelept totdeodată, care smulgea în silă după ochii supușilor săi valul ... era ca cum ar fi cântat la urechile unui surd; fata vedea cu un ochi detot deosebit perspectiva vieții; în locul grijilor casnice, o fericire fără sfârșit, în locul boalelor, sănătatea; în locul neînțelegerilor, o unire netulburată. Cât pentru expatrieri, nu puteau să se mai întâmple, căci bărbatul său trebuia să ...

 

Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)

... mă primblu-adeseori, Monumente părăsite a căror locuitori Făceau lumea să răsune de-a lor fapte lăudate, Trei lucruri iubind în viață, onor, glorie, dreptate. Dar pierir-acum eroii, și ai lor urmași mișei, Interesul au povață și-nvrăjbirea între ei! — Nu mai sunt! — A ... Cu respect și duioșie mă închin astui mormânt... Patriot a fost acesta, de folos l-al său pământ. Nu un trântor ce în viață numai rău știu a face Și din a țării lui sânge să se-ngrașe-n bună pace. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aurora se ivește vestitoarea ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Harpistul

... misterios Mă cheamă blînd și mă-nfioară Și-n toate cîte mă-mpresoară Resimt un farmec dureros. Că nu știu, ah ! cît ești de dulce, Viață, cei ce-o zi n-au fost Dați frigurilor foamei pradă Și nici n-au tremurat pe stradă O noapte fără adăpost ! Nici cei ce n-au purtat blestemul Iubirei fără de noroc, Cei ce uitați de lumea întreagă, Orfani de-orice ființă dragă, N-au rătăcit din loc în loc... ↑ Cine nu și-a ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic

... Silvia pe fruntea mea cea rece o sărutare înfocată și cum vor străbate lacrimile ei fierbinți până la inima mea înghețată. Ea se va apropia fără sfială de mine, nevăzând cadavrul ce emană pu­trejune, ci o statuie încremenită, pe ale cărei buze s-a sleit o zâmbire împreună ... urmă, trebuie să fie vreun sergent de poliție, care prin instinctul său practic ghicește gândul unui crimi­nal și mă duce la secția poliției. Deci fără vreo împotrivire îl ur­mai. Unde mă ducea și pe ce stradă mă aflam nu puteam ști, căci numai zgomotul mersului său puternic mă făcea ... a venit apetitul de a gusta ceva? — Socot că și d-tale, i-am răspuns cu oareșicare ironie. — Da, apetitul fără spaimă, adaose el zâmbind. Mi-a părut apropos să-i dau a înțelege de conduita lui atât de ciudată în timpul ... Nu pot afirma aceasta, căci în război n-am fost, dar socot că nu m-aș teme, cu toate că a ucide oameni fără scop, fără ...

 

Iacob Negruzzi - Nehotărâre

... vrea ca o grea căință      Al vieții dar Să îi schimbe-n suferință      Și în chin amar — Ș-aș voi a sa viață      Să se scurgă lin, Să-i surâdă fără

 

Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniștit

... senin, Cîte speranțe zbor cu tine Ce primăvara nu mai vin ! O umbră goală, trecătoare, Viața noastră pe pămînt ! O pasăre ce pleacă toamna Descurajată, fără cînt, Și nu mai vine, nu mai vine, Căci tinerețea-i o poveste Pe care noi o știm c-a fost, Dar niciodată ...

 

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche

... la șapte ani, la parastasul cel mare, când au să te dezgroape, rămășag pun că au să te găsească tot dichisit, tot scorțos, tot fercheș, fără un fir de păr alb, murat în argint-viu și în spirt ca un gogoșar în sare și în oțet. Dar Pașadia nu-l asculta ... țării; la foarte puțini însă dintr-înșii am văzut laolaltă și așa minunat cumpănite atâtea înalte însușiri ca la acest nedreptățit ce, de voie, din viață, se hărăzise singur uitării. Și nu știu un al doilea care să fi stârnit împotrivă-i atâtea oarbe dușmănii. Auzisem că aceasta și-o datora ... la răspântie, îl înșfăcase și-l siluise ca să-i poată smulge ceea ce, în chip firesc, i s-ar fi cuvenit de la început fără caznă și zbucium. Odată ajuns se întrecuse, luase văzul tutulor, îi uluise și-și făcuse, jugănar cumplit dar cu mănuși, toate mendrele. Calea măririlor i ... cunoscut un alt om. Dar pe acela îl întâlneam aiurea. La câțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică, în umbra unei bătrâne grădini fără flori, se ridica, neprimitoare și posomorâtă, o casă veche. Eram unul din rarii privilegiați ce treceau pragul acelei bogate locuințe unde, până în cel din ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>