Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru GREA
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 1059 pentru GREA.
Alexandru Macedonski - Rondelul înălțimilor
... lui mereu Sărăcia e stăpână. -- Geniu-și reazemă pe-o mână Fruntea lui de tânăr zeu. Zilnic soarta și-o amână, Zilnic duce-al vieții greu. -- În mansarda lui mereu Sărăcia e stăpână. Dar prea mult nu este până Va urca în empireu... Se și crede-n Eliseu, Și el stă ...
Alexandru Macedonski - Rondelul Ioshiwarei
Alexandru Macedonski - Rondelul Ioshiwarei Rondelul Ioshiwarei de Alexandru Macedonski Prin vitrine așezate, În cartierul Ioshiwara, Vezi păpuși nenumărate Cât de lungă este vara. Sunt aproape-asemănate; În obraji le arde para Prin vitrine așezate. În cartierul Ioshiwara. Cam la fel sunt vestmântate... Poate grea le-ar fi povara, Dar fiind prea zorzonate Nu le tulbură ocara, Prin vitrine
Alexandru Macedonski - Rondelul apei din ograda japonezului
Alexandru Macedonski - Rondelul apei din ograda japonezului Rondelul apei din ograda japonezului de Alexandru Macedonski Apei lui de prin ogradă, Prea domol curgând la vale, Bolovani, dintr-o grămadă, Japonezu-i pune-n cale. Spumegată, vrea să vadă, Împrejurul casei sale, Apa lui, ce prin ogradă Prea domol o ia la vale. Și schimbând-o-ntr-o cascadă De consoane și vocale, Uită-a vieții grea corvadă, Dând răsunet de cristale, Apei lui de prin
Alexandru Macedonski - Rondelul muzmeiei
... o păpușică, În kimono e îmbrăcată. Pe când zăduful de-aur pică, -- Spre ceainăria depărtată, În jinrikișă ușurică Muzmeia mică e purtată. De-al soartei greu
Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor de august
Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor de august Rondelul rozelor de august de Alexandru Macedonski Mai sunt încă roze — mai sunt, Și tot parfumate și ele Așa cum au fost și acele Când ceru-l credeam pe pământ. Pe-atunci eram falnic avânt... Priveam, dintre oameni, spre stele; -- Mai sunt încă roze — mai sunt, Și tot parfumate și ele. Zadarnic al vieții cuvânt A stins bucuriile mele, Mereu când zâmbesc uit, și cânt, În ciuda cercărilor grele, Mai sunt încă roze, — mai
Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor
Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor Sonetul nestematelor de Alexandru Macedonski Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sunt azi pentru vecie. Făcut-am cea mai aspră și grea ucenicie, Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineții, Mai limpezi decât ochii de vis ai frumuseții, Și tot le-am dat, în urmă, nespusa trăinicie. De-acuma, vârsta poate pecetiea să-și pună Pe omul de-azi și mâine, iar moartea să-l răpună. Aceste nestemate cu apă neclintită, Sfidând a clevetirii pornire omenească, Și stând într-o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată și nici să-
Alexandru Macedonski - Strigătul inimii
... de Alexandru Macedonski Avântă-te, suflet, prin dulce cântare Și spune la lume, când este trădare, Ca s-o deșteptăm! Căci dulcea-ne țară trădată greu este; Române, la arme! Poetu-ți dă veste, Cu toți să luptăm! Învinge-vei oare? Nimic nu reține Torentul ce curge și spre mare vine ...
Alexandru Vlahuță - În amurg...
Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi ...
Alexandru Vlahuță - În fericire
... — si, galeși, topiți de 'nduioșare, Lăsînd asupră'mi ochii, la tine m'ai chiămat... Cu brațele întinse te-apropii blînd de mine, Și capul, greu și leneș la pieptul meu ți-l culci, Înfiorat de farmec, privind pierdut la tine, Te țin în brațe ceasuri uitate și senine, - Tu'mi ...
... acum. Te simți străină-ntre ai tăi, Și stai, tînjind, într-un ungher, Biet suflet fără căpătîi, Atît de trist și de stingher ! Ți-e greu de lume și de tine; O jale-adîncă te pătrunde. Parc-ai iubi, și n-ai pe cine, Parc-ai pleca, și nu știi unde ...
Alexandru Vlahuță - Ce fericiți am fi-mpreună!
... 1887 Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine Că ne iubim; și ochii tăi De mult așteaptă de la mine Să spun cuvântul greu dintâi. Când ne-ntâlnim, e-o fericire, Ce-am fost dorit-o amândoi; Nu-i limba-n stare să înșire Din ochi câte ne spunem ...