Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU ÎNȚELEGE
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 529 pentru NU ÎNȚELEGE.
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... primblare am de gând să o fac fără a-mi întocmi dinainte un plan de drum, precum se obișnuiește mai în toate voiajurile. Nu, eu nu înțeleg călătoriile ca cei mai mulți, adică: de a se face robul unui plan și, în urmare, de a alerga țintă ... moda. În vremea turcilor ei purtau cealmale și făceau temenele, zicând hojghioldum , safaghioldum . Sub domnii greci ei își încărcau capetele cu șlice și din țelebimu nu se scoteau. Cine știe, de-or veni chinezii în țară, dacă ei nu s-or face mandarini și dacă nu s-or numi Cing-ching-tung-fo ?" Această observare m-ar despera asupra caracterului nostru, dacă n-aș ști că ea se atinge numai de ... în sânul târgului. Priveliștea de aici este una din cele mai frumoase și mai minunate din țările noastre, unde sunt atâte priveliști minunate și frumoase. Nu oi descrie-o însă pentru ca să nu stric impresia ce are a simți tot călătorul cu închipuire. Ne pornim: copacii din toate părțile îmi întind crengile lor încărcate de poame ... nu ...
Ion Luca Caragiale - Operă națională
... sunt aliații noștri. Trebuie să fie cineva lipsit de orice sentiment de iubire pentru națiunea sa, pentru progresul acesteia și pentru încurajarea acestuia, ca să nu aplaude orice act de îndrăzneală de acest fel. Scenele mari din Europa se țin totuși de vechea sistemă. Ele, în loc de îndrăzneală, întrebuințează tot ... sistem de corupție! ce venalitate! Unde este patriotismul artiștilor noștri! unde este îndrăzneala teatrului nostru! Și unde mai pui că artiștii în sistemul cel vechi nu fac o notă mai mult peste cât sunt plătiți să facă; pe câtă vreme, ai noștri, peste câte sunt datori, îți mai fac pe dasupra ... avantaje, mai avem și pe acela că orice operă, cât de veche, de câte ori se joacă e ceva cu totul nou. Se zice, eu nu pot afirma cu siguranță, că în străinătate primadone bune ar fi plătind pe o camerieră sau o damă de companie mai mult decât plătește teatrul ... curate, leafă mică, îndrăzneală mare, triluri gratuile, toate astea fără cameriere plătite așa de scump încât ar sări cât colo în ochii opiniei publice că nu e lucru curat la mijloc. Modestia este decorul talentelor tinere. O primadonă plătită foarte scump, chiar dacă ar avea talent, ar însemna că ...
Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F
... și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum ... și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun-a groapă ș-a sicriu Glasul tinereții duse ș-al iluziilor șterse?... Înțelege că-i zadarnic pe-un mort lacrimi să se verse!... Negreșit, avut-ai zile de noroc și de iubire... Cine n-are-n lumea asta ... și tu o zână, Ș-așteptai, ca să te fure, vreun făt-frumos să vină, De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntâlneai decât podoabe, fluturi, pajiște și flori! Și când pentru-ntâia dată mândru-ți răsări în cale El atât de mult doritul rege-al visurilor ... singur de tine când îți mai aduci aminte Ce clădiri durai vieții din nimicuri și păreri, Și ce mult credeai în vraja nebuniilor de ieri! Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. După anii duși în neguri
... acestei liniști împietrite, reci: Să nu mai revin în viață niciodată?... Niciodată?... E grozavă vorba asta!... Limbă nemaidezghețată, Humă, nemaiîncălzită de simțiri și de idei! Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. Viforoasă mi-e viața, și deșartă, și amară. Ce trudit mă simt sub cruda suferinților povoară! Mi ... oleacă, Să mai fulgere în noapte-mi, ca urâtul să-mi mai treacă. Ca să mor!... Să mă întunec pe vecie?... Prea e crud. Să nu mai gândesc nimica, nici să văd, nici să aud? Să nu mai primesc văpaia soarelui de primăvară, Ori să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară, Și s-ascult, pe gânduri, doina trișca de la ... glonț în creier!... Dar pe cer scânteie luna, dar în iarbă cânt-un greier, Trișcă fluier. E-o mișcare, e un farmec care-n veci nu se mai curmă... Și când te întorci și cugeți, lung privind ce lași în urmă, Simți că nu-i chip să te saturi, c-a trăi i-o fericire. Primești orice suferință, dar eterna nesimțire, Nu. Durerea are-un capăt. Moartea-ți zice: Niciodată. Altă viață?...Altă lume?... i-o poveste minunată; Însă, ca să-i dea crezare, în veci mintea ...
Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari
... să facă. Doamna îi răspunse: - Bine, bunico; dacă așa vă este obiceiul p-aci, așa să facem. Ea, biet, nevinovată cum era, nici prin gând nu-i plesnea că întru aceasta era o viclenie din cele mai spurcate. Ea se știa curată la inimă. Făcuse tutulor bine. Nu se aștepta, deci, ca cineva să aibă măcar o umbră de cugete pângărite pentru dânsa. Ea crezu. Și suindu-se în pod, făcu, cum zisese ... ieri la pat; căci am visat niște vise urâte astă noapte. - Bine, fa, îi răspunse el, cum să tăiem ale scânduri așa de frumoase? - Eu nu știu; tu dacă nu le vei tăia, eu mă duc și mă dau de râpă. Ca să scape de câra ei, fiul de boier puse de tăie scândurile, făcându ... căci ei îi da în gând că poate să fie copiii dânsei. Întorcându-se acasă, o luă spurcata de cioroaică la bătăi. Dară ea zise: - Nu mă mai bate, stăpână, că ce-mi văzură ochii, o săptămână să te tot uiți, și tot nu te îndestulezi. Daca auzi așa, se duse și cioroaica, și în adevăr că și ea se uitase acolo privind la copilași. Și cum și-ar ...
Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale
... ciocoii noștri pe simpla bănuială instinctivă că n-aș fi amantul destul de fidel al sacrei noastre Constituțiuni. De ce adică astăzi, la bătrânețe, să nu fiu leal, să nu le dau dreptate oamenilor, aratând pe față de ce sentimente sunt animat față de actuala organizare de stat? De ce să nu arăt lumii cum am văzut eu împrejurările sociale și politice la care am asistat și ca istoric, nu numai ca simplu comediante. Și deși mamelucărimea mă va huidui în unison, poate să am norocul ca în mulțimea lumii cinstite, inteligente și dezinteresate, să ... acestuia astfel: Te înșeli crezându-mă absolut independent. În viața profesională, ca literat și eu, cât ține ciurul apă, oi fi; dar în viața publică nu sunt deloc: sunt absolut legat pe cuvântul de onoare să nu fac un pas fără ordinul expres al șefului conservatorilor-democrați. Totuși deputat nu s-a ales. Cred că aceasta l-a amărât, deocamdată cel puțin, destul de rău. Din vremea cât a lucrat ... a articolului din Die Zeit. La sfârșit, această traducere are câteva paragrafe care lipsesc în articolul german. Cum a utilizat Caragiale acea traducere nu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... știți de ce? și cum? Însă eu așa gândii în mine, Că pănă vom merge mai dăparte, Aici să ne-armăm cum să cuvine, Că nu să știe dân care parte Vrăjmașul vine, ș-e dă-a să teme Doară-apoi să nu ne-ajungă vreme. Trăbuie dar ca toți hăi călare Naintea taberii să purceadă Armați, căutând oare dân care Lature turcii taie și pradă; Văzândău-iî ... ales, în față, Că-așa fără nice-o rânduială Nu putem nici pănă demineață Rămânea. Ce duh pă voi vă-înșală!... Cât e zioa gura nu vă tace, Dar' a-închieia cèva nu vă place. Dăci, dacă ați luat armele-odată Trăbuie-întrânsele-a vă dăprinde; Căci arma nu este voao dată Ca pă mălaiu doar>ă< să-o puteți vinde Sau să tăiați numa căpățâne Dă curechiu, ci capete păgâne." Atunci sculându-să ... armați Aflându-să-în mijloc dă războaie Nici un feliu dă armă putea să-i taie. Dar hiind că-ahastă legătură În zioa dă-azi nu să poată face Fără numa prin fermecătură, Care-acum dă multă vreme-încoace Nu ...
Grigore Alexandrescu - O nuntă
... vin. Mâhnit de neplăcutul rezultat al cercărilor mele, mă întorsei cu nunta la casa socrului, unde se începură în bătătura gunoioasă danțurile și hora. Orchestra nu era numeroasă: doi lăutari trențăroși alergau împrejurul cercului, cântând la urechea fiecărui dănțuitor: operație ce era, după cum pricepui, o mare cinste pentru acela în ... mâinile amândouă pe pragul de sus, stătu nemișcată. Peste puțin, un glas bărbătesc se auzi înăuntrul casei zicând: ,,Intră". Dar mireasa răspunse cu multă filozofie: ,,Nu intru până când nu îmi vei spune ce-mi dai". ,,Îți dau — adăugă glasul din casă — o pereche de boi, o vacă cu lapte și zece oi ... mirese, căci nu se grăbi nicicum a schimba poziția ce luase. Dar acela care încercase mijloacele amăgitoare ale făgăduielilor, văzând că prin acestea nu izbutește, se arătă îndată ținând în mână un frâu și un căpăstru, simboluri magice ale supunerii, și cu cea mai desăvârșită eleganță le puse de ... mai adăuga nimic la darurile sale. Acum nunta era săvârșită și masa întinsă pentru cei chemați. Ce s-a mai urmat după aceea nu
Ion Luca Caragiale - Om cu noroc
... și prin presă, reușira să producă în cercurile înalte un curent defavorabil amicului Manolache. Alergături, protestări, plângeri fură zadarnice din parte-i. Atunci, ca să nu se dea bătut și totuși să nu mai meargă fără folos la locurile oficiale, unde fusese bruscat și amenințat cu rezilierea contractului și cu un proces răsunător, el trimise pe nevastă-sa ... a stăruit, s-a rugat, s-a umilit... în zadar toate. Deși bărbatul stăruise să-i facă hatârul noului prieten, nevasta nu voia cu nici un preț. "Nu fac târgu pe bani! a zis ea odată cu hotărâre. - Atunci, pe ce? a întrebat N... cu tonul omului gata la ... putință! a răspuns N... încet și înecat, și ochii lui, care văzuseră multe, ațintiți în ochii femeii tinere, sclipiră într-un chip foarte ciudat. - Nu crez până nu mi-oi dovedi-o!" zise ea și mai încet accentuându-și bine zâmbetul răutăcios. Târgul s-a făcut... Nici nu se putea altfel - altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât de adâncă pornire... Roibii au fost ai lui.. Și astfel, de vreo șase ani acuma Moară-de ... ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... am vrut să merg... mai întâi, mi-a fost lene să mă scol așa de dimineață; și pe urmă, drept să-ți spun, nu-mi plac petrecerile patriarhale; eu sunt orășean; mie-mi place orașul... dar... nu duminicile și sărbătorile... N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraș mare în zilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ... a dezlegat limba... Ieșim... E lumină mare... O aglomerație... Un accident?... Să anunțăm Salvarea!... Ne apropiem... Un cetățean șade jos pe marginea trotoarului și nu vrea să se scoale, cu toate insistențele sergentului. - Ce e? întreb pe sergent. - E repausul duminical, domnule: nu mai poate umbla; trebuie să-l ridic de-aici, să nu-l calce vreo trăsură... Haide, sus! Și dă să-l ridice; cetățeanul se lasă greu din balamale, scapă din brațele omului ordinii și se așează ... Ba am înțeles; dar vorba mea e: unde găsim noi acuma ciorbă de burtă? - D-tale ți-ar trebui acuma un jvarț cu cognac fin... nu știi ce bine ți-ar face! - Moft!... am băut jvarț la Comșa... ciorbă de burtă! n-auzi? Dar Costică, foarte-ncântat de vorbele acestea, zice ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... moșier gros, cu ceafa și cu pântecele revărsate; șoarecii sunt niște hoți fricoși; boii-popii, popor tihnit, peste care toată lumea calcă; sobolul, dobitoc liniștit, nu vrea să știe de ce se petrece dincolo de mușuroiul lui; șerpii se târăsc, farmecă cu privirea și sug cu o sete nepotolită sângele altora ... aceste popoare — atât de fericite după aparență — câte lupte, câte nedreptăți, câtă durere și câte pungășii, ziua, la lumina soarelui, sub ochii tuturora nu se întâmplă, fără ca vreo ființă veșnică și sfântă să puie capăt răului care izbutește! Se fură îmbucătura din gura celui slab, se strică cuiburile ... omoruri pe zi; o furnică fură și robește pe bieții purici de iarbă; o vulpe strivește la fiece pas trei-patru gângănii. Și câte soții nu sunt părăsite într-un chip rușinos! Câți nevinovați înșelați! Câte zavistii! Câtă ură! Câte talente ucise! Și câți neghiobi în fruntea bucatelor! Aceste partide, ori ... tare... Cum n-o să înspăimânte pe-atâția lași, slăbănogi și fără de caracter? Câtă asemănare între oameni și micile dobitoace! Și cât de ipocrit nu-și ascunde natura, sub velințe de flori, nemerniciile și crimele ei! Aceste gânduri mă obosesc. Culorile vii și fermecătoare, mirosurile fără de seamăn de plăcute ...