Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CHIAR FOARTE MULT
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 476 pentru CHIAR FOARTE MULT.
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... ei, supusă apoi și sfâșiată în mai multe trunchiuri, nu o dată ea a fost pe marginea prăpastiei; nu o dată existența și chiar numele său au fost în ajunul de a fi șterse din cartea omenirii; și, fapt curios, tocmai în acele momente de durere, când ... turcești, cedarea pe un timp a banatului Craiovei, pierderea până astăzi a Bucovinei și a Basarabiei, în fine mai mult decât iminenta ștergere a țărilor române de pe harta Europei! Și, cu toate acestea, după grozavul potop strălucește curcubeul reînseninării orizontului românesc! Marea ... acea îngrijire dureroasă despre viitorul nostru, pe care o resimțea toată generațiunea contemporană, sfâșiată în individualitățile sale, lovită în iluziunile sale mai plăcute ; și așa, chiar în capul acelei edițiuni să recomand inimilor lovite de durerile patriei studiul istoriei naționale, ca limanul de mântuire, ca singurul oracol ce ne mai putea ... sacrificii materiale colosale, ruina de clase întregi și șiroaie de sânge, în România se dezleagă fără nici o picătură de sânge, fără ruina nimănui; ba chiar din contra, de la al doilea an producția agricolă se îndoiește și bonurile rurale salvă averea a sute de proprietari îndatorați! Și apoi ...
... nu mai latră; își retrage capul în paneraș, unde i-l acopere iar cocoana cu un tărtănaș de lână roșie; dar tot mârâie înfundat... Eu, foarte plictisit, mă lungesc pe canapeaua din fața cocoanii și-nchiz ochii. Trenul a pornit... Prin coridor umblă pasajeri și vorbesc. Bubico mârâie arțăgos ... Bismarck... al... - Al ofițerului Papadopolinii... - Ei! Ce e Bismarck? - Un dulău de curte... Era să mi-l omoare pe Bubico... Papadopolina are o cățelușă, Zambilica, foarte frumușică! șade alături de mine; suntem prietene; și dumnealui (arată pe Bubico), curte teribilă! (Către Bubico:) Craiule!... (Către mine:) Mizerabila de servitoare, o dobitoacă! i ... de seamă să nu scape, să se ducă iar la Papadopolina, că-l rupe Bismarck..." dulăul ofițerului, care șade cu chirie la ea. (Tușește cu mult înțeles.) Eu nu știu ce făceam pân casă, când auz afară chelălăituri și țipete... Strig: "Bubico! Bubico! unde e băiatul?!" Alerg... Mi-l aducea dobitoaca ... Dar Bubico urlă mereu. - Doamnă - zic eu - rău faceți că-l țineți așa de aproape pe Bubico și acoperit așa în căldură, poate să turbeze... Chiar așa, aici e prea cald. Și zicând acestea, mă scol cu Bubico-n brațe și m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico binișor jos ...
... sonate, iar apoi trei ore în șir făcu game și felurite exerciții de „legato" și „staccato" și „Schule der Gelaufigkeit"... Cum însă chiar zeița Venus, însăși Venera născută din spuma albă a mării, fu fermecată - poate mai ales de studiile de „legato", ale căror sonorități ... el să se dezlănțuie atunci, ca răzbunare, prin mijlocirea lui Zeus... Fuchs, deși cu umbrela la reparat, nu se dădu însă învins, știind să umble foarte ușor cu portativele și, ajutat de aripele puternice ale inspirației lui de compozitor, el se înălță tot mai sus, bravând elementele naturii. în sfârșit, ajunse ... decadenței!!... Ziseră, și corurile de amorași nevăzuți intonară iarăși slavă iubirii, iar aezii Olympului, instrumentându-și lyrele, preamăriră în versuri momentul nemuritor. Dar nu trecu mult, și totul reintră în tăcere... împrejur nu mai era nimeni... O semiobscuritate albăstruie se făcu în alcov. Venus era goală. Albă, cu mâinile după cap ... bună bucată de vreme, dar artistul nu știa, în definitiv, oarecum ce îi mai rămâne de făcut, și nici Zeița nu putea să mai aștepte mult. Auzise el cândva, undeva, că: „în dragoste, spre deosebire de muzică, totul sfârșește printr-o uvertură". Ei bine, Fuchs nu o găsea, nu... o ...
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... cântărețul de Vasili Andreievici Jukovski Traducere-adaptare de Constantin Stamati Eroul Daciei, Decebal faimosul, avea o cetate, Scaunul crăiei, Ce umbrea subt dânsa râu limpede foarte. Împrejur, pe dâmburi, Codrii s-îndesa, Florile pe țărmuri În luciul apei viu se revărsa. Când gonea din munte Decebal, eroul, cu câini îndrăzneți, Pe ... boieri; Dar mândrul ei tată De dânșii râdea... Când cu a lui fată Armin cântărețul pe-ascuns se vedea; Prea frumos la față, Chiar ca și o roză, acel tânăr om Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn. Minvana uitase Al său neam înalt ... Minvană! Eu sunt cântăreț, Iar tu de soi doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli ... Amată Minvană! căci la răsărit Ziua se revarsă Și a dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... cântărețul de Vasili Andreievici Jukovski Traducere-adaptare de Constantin Stamati Eroul Daciei, Decebal faimosul, avea o cetate, Scaunul crăiei, Ce umbrea subt dânsa râu limpede foarte. Împrejur, pe dâmburi, Codrii s-îndesa, Florile pe țărmuri În luciul apei viu se revărsa. Când gonea din munte Decebal, eroul, cu câini îndrăzneți, Pe ... boieri; Dar mândrul ei tată De dânșii râdea... Când cu a lui fată Armin cântărețul pe-ascuns se vedea; Prea frumos la față, Chiar ca și o roză, acel tânăr om Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn. Minvana uitase Al său neam înalt ... Minvană! Eu sunt cântăreț, Iar tu de soi doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli ... Amată Minvană! căci la răsărit Ziua se revarsă Și a dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc ...
Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476
... s-a întâmplat la 1390, în vremea împăratului Baiezit I, pe care-l amestecă cu Mohamed II [2]. Dl aga G. Asachi, cunoscând foarte bine anacronismul lui Cantemir, a căutat să-l dezvinovățească făcând din Baiezet I, dând, cum se vede, toată greșala asupra tipografului, care în ... au pierit și pe feciorul lui Isac pașa, după ce l-au prins viu, l-au slobozit, și pușcile le-au dobândit și steaguri mai mult de o sută au luat. Dacă i-au bătut pe turci, au luat în gios de la Podul Înalt pen pădure și au ieșit unde ... de voia lui, căci Mohamed II, turbat de mânie pentru neștearsa rușine suferită de armele sale, hotărî o a doua campanie asupra Moldaviei, mult mai înfricoșată decât cea dintâi. La înștiințarea pregătirilor ce făcea sultanul, Ștefan trimise un sol către Cazimir, care era atunce, în iulie 1475, la Dieta ...
Nicolae Filimon - Rașela și Ristori
... în favoarea săracilor noștri. Dar otărîtu-s-a ea a se duce în America? Fie, eu mă voi ține după dînsa chiar pînă la marginile globului. Ca să mă asigur daca se duce în America sau nu, întrebai pe ministrul Fuld daca, cu ocaziunea marei espozițiuni, o ... în fine, Rașela pleacă oare în America sau nu? Asta e un mister! Nimeni nu știa, nici Parisul, nici jurnalismul, nici corpul diplomatic, ba nici chiar sinagoga, fiindcă acesta este misterul din ulița Trudhon nr. 4. Asta era o cestiune artistico-pecuniară; se zicea că Rașela încheia contracte cu membrii familiei ... zise? Nu veți avea pe Rașela! Ei bine, nu veți avea o tragediană! Dar bunul Dumnezeu ordonă îndată unui vîntișor să sufle; acest vîntișor era chiar acela care făcuse odată să plouă cîrstei evreilor în pustiu. El dar, departe de a mai face de astă-dată o minune așa ... Tasso, din templul de porfir al lui Ariosto, din galeriele lui Michel Angelo, Leonardo da Vinci și Rafael d’Urbino. Ce voiește ea? Nimic mai mult decît să vă puie pe scena infernul, purgatoriul și paradisul lui Dante; ea vă aduce suspine și lacrime, amor, ură și desperare, în fine, durerea ...
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... încă n-am sfârșit cu cusururile, zicea el strângându-i mai tare mâna sub braț; vezi că te superi?... și ai atâtea cusururi!... Mai multe chiar de câți curnuți are o blană de oaie, care umblă prin pârloage... — Domnule Andrei, da știi că ești?... — Nesuferit și obraznic... știu... mi ... a fost mamă, de ți-a pus pe cap așa, fără cumpăt, tot aurul și toată lumina razelor lor?... — Mă rog, mult mai ai? Și iarăși dădea să scape de sub brațul lui Andrei. — Ia râzi oleacă! o ruga Andrei, ținând-o pe loc. și cucoana ... lui Andrei. — Trăiți, don căpitan, răspunse el salutând militărește, șmutruluiesc iste fete... — Bine: să mi le dai la raport pe cele nedisciplinate; și, foarte grav, plecă în altă parte. Și șmotrul se sfârși cu gajuri, cu „poșta merge“, cu „adevăr și minciună“, cu prăjituri, cu ...
... de a sosi cel întâi în Borsec! El are toată vremea a se încredința că în contra opiniei lui Cezar, e mult mai bine a fi al doilea într-o capitală decât cel întâi într-un sat. Dar mă veți întreba, poate, cum și ce ... El e mâna dreaptă a dlui Vermeș și are un talent deosebit pentru ca să dea foc artificiilor cu care acesta se îndeletnicește foarte ades. În urma lui Figaro, ia rând comendantul, care este însărcinat cu paza bunei orânduieli și cu siguranța obștii, pentru a cărei ocrotire ... izvorul tămăduirii atâtor patimi, se află în mijlocul Borsecului și nu e mai mare decât de un cot cvadrat; adâncimea ei poate să fie cel mult de doi coți, după cum m-a încredințat un neguțitor de postav. Si cu toate aceste, nu numai că ea îndestulează pe fieștecare ... ce se cheamă galerie. Amândouă aceste locuri sunt menite spre a sluji de primblare persoanelor care fac cura. În adevăr e un spectacol foarte curios a privi pe toți bolnavii venind din toate părțile dimineața la fântână, cu ochii încă umflați de somn și cu paharele lor ...
Gheorghe Asachi - Oaia și mielul
... Gheorghe Asachi - Oaia şi mielul Oaia și mielul de Gheorghe Asachi Spunea mielului odată Maica oaia: Fătul meu, Eu sunt foarte întristată Cugetând la traiul tău. Ah, păstorul te va prinde, Abia gras te-i face un pic, Și la măcelar te-a vinde ... înghită Cu ciolane și cu păr. C-un cuvânt, fără-ndurare Toți pre tine te urăsc, Ș-abia traiul îți răsare, Iacă-ndată îl răpesc! Chiar în contra însuși firei, Mai bătrână eu fiind, Tocma-n mezul ominirei, Tinerel te văd pierind. Însă mielul, c-umelință, Zis-au: Maică, al mieu ...
Gheorghe Asachi - Albina, țânțarul și musca
... musca Albina, țânțarul și musca de Gheorghe Asachi Lui poeta Paraplin Ce prin versuri strâmbo-drepte Pe Esop vre să îndrepte Apologul ista-nchin. Primăvara chiar în zori, Când sufla o boare lină, Zburând iute o albină Culegea miere din flori, De la roză peste crin S-așeza, și din pahar ... Dar amestecul, prepun, Pentru nerve nu e bun. Deci aș crede că în loc De tei, roză, busuioc, Să iei ceapă, măndragună, Ce fac miere mult mai bună. Iar țânțariul cear,- au zis, Este aflare Foarte mare, Dar precum anțărț am scris O idee minunată Într-o foaie învățată, Nu lua ceara din floare, C-a fi mai luminătoare ...