Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA PE FAȚĂ
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 1058 pentru DA PE FAȚĂ.
Ion Luca Caragiale - Un incident de senzație
... vor interesa pe cititorii noștri... Uneori și scandalurile sunt interesante — chiar cele bisericești. Iată de ce e vorba. În catedrala vestitului oraș Trier, de pe râul Mosel, a fost expusă în anul 1844... „hlamida pe care a purtat-o mântuitorul când l-au dus la Golgota ca să-l răstignească pre el spre îndeplinirea scripturilor și spre a ... de la 20 septembre același an, scria următoarele: „Un litograf de la noi a cumpărat de 20.000 franci stofă de mătase, pe care s-o taie în bucăți ca să tipărească pe ele desenul «hlamidei». O singură casă de comerț tot de aici a vândut în aste trei săptămâni 80.000 de medalii cu ... medalii și cu arătarea tutulor minunilor săvârșite de fiecare hlamidă. Acuma, numai atâta ne rămâne să știm care din cele 18 hlamide o fi cea pe care-n adevăr a purtat-o mântuitorul suind spre Golgota." Firește că părintele Ronge, dacă trăia cu trei veacuri mai-nainte, ori n ... catolic umbla odinioară din sat în sat prin Germania cu o cutiuță în care era un fir de păr din capul fecioarei. Într-o zi, ...
George Coșbuc - Regina ostrogoților
... ostrogoţilor Regina ostrogoților de George Coșbuc Jalnic vâjie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară, Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară. Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei— Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai ... să scapi și de regina, Teodat, îți temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina? Am putut să fac revoltă, ori pe-ascuns să te omor, N-am făcut-o, că mi-e milă! Nu de tine, de popor! Tu erai un om de luptă, fără rang ... pe-o lume. Și-acum asta-i răsplătirea ce mi-o dai?... E tot atât! Dacă moartea mea ți-ajută, vino, strânge-mă de gât. Pe ... o ucizi, că-i mișelie! Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, că-ți e soție!" Nobilă, cu ochi de flăcări, ea privește-n față-i drept, Și, zicând, desface haina de pe tânărul ei piept. Iar mișelul stă, se uită, dă apoi, și grabnic unda Sângelui țâșni din rană; și-a căzut Amalasunda. Și plecat ...
... că sunteți autor dramatic! TÂNĂRUL (naiv) De unde știi? ARTISTUL Melpomena... Talia... Tantiema! TÂNĂRUL O cunoști? Nu-i așa că-i drăguță? ARTISTUL Delicioasă! DIRECTORUL Pe doamna Parigoriu? se poate să nu o cunoaștem? (deschide scrisoarea.) TÂNĂRUL (zărind pe Profesor face o mișcare de plăcută surpriză, se duce la el și cu multă căldură) A! ilustrul meu profesor? PROFESORUL (încântat de revedere ... trouvera aupres de vous un accueil empresse. Comptez, je vous prie, mon cher directeur, sur l'affection de votre excellente amie...â€� A! da, mi-aduc aminte (către tânăr). Da! d-ta ești junele poet care ne-a citit astă-primăvară, la doamna Parigoriu, o comedie... TÂNĂRUL Da, d-le; dar afară de aceea mai am o piesă nouă. DIRECTORUL Încă una? TÂNĂRUL Da; o tragedie, și în curând sfârșesc pe a treia. DIRECTORUL A treia ? TÂNĂRUL O dramă socială. DIRECTORUL Și în câte acte, mă rog, este fiecare piesă a ... știi? SUFLORUL Ghici! TÂNĂRUL A! eu scriu foarte ușor. Dați-mi voie să vă citesc. DIRECTORUL (distrat) Mă iartă, un moment!... Machauer! (arătând pe ...
Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic
... Stamati-Ciurea Baladă în proză Trecuse ora a opta de seară sau, mai bine zis, de noapte, căci, fiind iarna, înserase de mult. Pe străzile orașului spulbera viscoÂlul o ceață compactă de omăt, prin care când și când sclipeau luminile fanarelor înșirate pe marginea trotuarelor. Crivățul suÂfla urlând cu turbare pe străzile pustii, iară în odaia unde mă aflam se zbuciumau cu un vaiet jalnic obloanele ferestrelor din afară. Totul era cufundat în tăcere, căci unde ... apăsa pieptul și o fierbințeală cumplită îmi ardea tot trupul. Mă simțeam înădușit și, fără să știu ce fac și unde mă duc, am ieșit pe stradă. Un spulber de omăt mă împroșcă în față, orbindu-mi vederea, iară suflarea cea rece a crivățului mă pătrunsese până la oase. Dar ce-mi păsa... eu voiam să mor de ... prin crunte războaie, prin hoții priÂvilegiate, onorate, decorate, scrise cu litere de aur și de sânge în analele istoriei. Plugarul își leapădă plugul său pe brazdă și, luând sabia în mână, răpește de la megieșul său terenul semănat gata. Hoțul pândește la potică pe ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII Ferice de acela ce stând pe un picior Compune două sute de versuri într-un ceas, Mânjind o jumătate de conț pe toată ziua; Ce scrie cum îi vine, fără să-și bată capul Să afle din ce parte afară suflă vânt. Pre mine, însă, soarta cumplit ... și cumpănește vorba, Și este mic de suflet acel ce-și chibzuiește -- A sale interese cu cugetul curat. Nerușinați, obraznici, noi slava alungăm, Pe-o cale unde-a slavei nu este nici o urmă, Și ne-amăgim pre sine cu măguliri deșerte. Când oare ochii noștri se ... Iubim a noastre vicii Ce numai defăimare ș-ocară ne aduc, Deși a lor plăcere nu ține îndelung! Mustrarea conștiinței, urâtul, îngrijirea, Pe urma lor urmează, și chinul este mare! De-a pune în mirare pre oameni, ce folos? Când ei sunt nestatornici în socotința lor ... e virtuos Nu poate sta aproape de tronul unde ANNA, Prietena virtuții ocârmuiește astăzi. Cu dânsa în unire ea știe osebi Și răsplăti cum trebui pe ...
Petre Ispirescu - Ileana Simziana
... Simziana de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani. La marginea împărăției lui mai era un alt împărat carele, cât a ... nu înțeleg, zise fata cea mare, de ce ascunzi de noi izvorul mâhnirilor tale, tată; spune, că eu, iată, sunt gata a-mi da viața pentru tine. - Ce să știți voi face, dragele mele! De când sunteți pe lumea asta albă, voi ați îmblat cu furca, cu acul, cu războiul: știți toarce, coase, țese. Numai un viteaz mă poate mântui, care să știe ... mă povățuiască. Spune-mi pe care din boieri să aleg? - Daca vei merge cu mine, îi zise calul, habar să n-ai; nu-ți trebuie pe nimeni. Te voi sluji, cum am slujit și pe ...
... Mihai Eminescu - Noaptea... Noaptea... de Mihai Eminescu Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc, Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i ... brațele-ți îmi înconjoară Gâtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă. Cu-ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate, Tu grumazul îmi înlănțui, pe-al meu piept capul ți-l culci; Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ...
Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă
... de-ai fi tăiat-o c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestice, care altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, câinele de la stână, pe care umbla și calare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisăcarul, care-i ... și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iară mânecele totdeauna suflecate trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel umbla. Bietul Porfire Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu ai ... cochetărie. Cum ținea tablaua întinsă, se vedeau gropițele cele mai tinere în coatele mâinilor. ― Ș-apoi ia zi-mi, cam ce vânt te aduce pe la mine, Porfirie. Mă bucură că nu-s cel din urmă pe ...
Vasile Alecsandri - Balta-albă
... fiarelor primejdioase și a cetelor de hoți ce gândeam că aș întâlni în calea mea. Îmi încărcai deci pistoalele și sării din corabie pe pământ, cu gând de a răsturna jos pe cel întâi valah ce s-ar înainta spre mine... Nici unul din oamenii adunați pe mal nu mă b[...]n seamă, și, în loc de dușmani, mă trezii față-n față cu consulul francez din Brăila, care, cunoscându-mă de compatriot, mă pofti la dânsul acasă. La consulat se aflau adunați mai mulți străini care vorbeau ... Cătam la dânsul, întrebându-l prin semne ce avea de gând să facă? dar el, bodogănind din gură ca un urs supărat și apăsânduși căciula pe ochi cu mânie, se descinse de brâu, legă cu el spițele roții celei stricate și o așeză la locul ei; pe urmă, scoțând șaua din spinarea calului celui căzut, o puse pe lăturaș și, mai adăugând vro câteva noduri la frânghiile ce slujeau de hamuri, încălecă și-mi făcu semn să mă sui în căruță. Ce puteam ... se despărți de dânsul, adică: mânca-te-ar lup ! Soarele acum asfințise, și luna împreună cu stelele se arătaseră pe
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
... rămân iar cu soacra acasă. Baba iarăși le dă de lucru cu măsură și, cum vine seara, se culcă după obicei. Cele două nurori, văzând pe cea mai tânără codindu-se la treabă, îi zic: — Da' nu te tot codi, că mămuca ne vede. — Cum? Eu o văd că doarme. Ce fel de treabă e aceasta? Noi să lucrăm, și ... de plăcinte, câțiva pui pârpâliți în frigare și prăjiți în unt, o străchinoaie de brânză cu smântână și mămăliguța erau gata. Apoi iute cheamă și pe celelalte două în bordei, și se pun la masă cu toatele. — Hai, fetelor, mâncați bine și pe Domnul lăudați, că eu mă reped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele aceste mai bine pe gât. După ce-au mâncat ș-au băut bine, le-au venit a cânta, ca rusului din gura gârliciului: Soacră, soacră, poamă acră ... n casă ca o coasă; Șezi în unghi ca un junghi. Ș-au mâncat, ș-au băut, ș-au cântat până au adormit cu toatele pe loc. Când se scoală baba în zori de ziuă, ia nurori dacă ai de unde. Iese afară speriată, dă încolo, dă pe ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... duba mare; și Bălașa era întinsă în pat, învelită c-o plapumă veche, soioasă și ciuruită cu găuri prin care ieșeau ghiomotoacele de lână neagră. Pe picioare își trântise două scovergi. La sân își ghemuise copilul îmbrăcat cu niște zdrențe de pantaloni, c-o scurteicuță blănită și încins pe la mijloc c-o basma roșie. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a da în vânăt; ochii, pironiți asupra copilului, pierduseră luciul vieții ca și cum i-ai fi răzuit c-o gresie. — Mamă, mi-e frig lângă ... Ca să-ți fie cu noroc, ca să câștigi parale, ca să te primească cu bine la casă de oameni. Și după ce-l sărută pe frunte, pe obraji și pe ochi, copilul se uită lung în fața ei. — Mamă, dar gura ta este de gheață? Altădată, când mă sărutai, mă încălzeai, acum parcă mi ... maldăr de găteje și de viță uscată. — Mama, dadă Irină, cere apă, deschide-mi, deschide-mi! Când intrară în casă, biată Bălașa se dusese pe lumea ailaltă. Plapuma și velințele căzuseră jos. O mână-i odihnea pe ...