Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru EL
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 2000 pentru EL.
Alexei Mateevici - Toamna (Mateevici)
... un băiat, cumințel, frumușel, n-are năravuri rele. Ei, negreșit, că cum să nu se veselească, dacă-i flăcău? N-a ședea și el cu tine acasă cu luleaua-n dinți. Poate-a da Dumnezeu și s-a-nsura și el în toamna asta, cum se-nsoară alți flăcăi. Ce tot îl ocărăști și nu-i dai pace? — S-a-nsura, zise moșu ... bun, ha? 'Ți place cum îi? Așa că n-are năravuri rele? Da beția, cum îți place, îi nărav bun? — Măi, potlogarule, îi zise el deodată lui Petriță, eu când eram ca tine, apoi numai gustam vinul și niciodată n-am fost așa de beat, cum ești tu acu. Pe ... totuna. Nu înțelegi nici de cuvânt, nici de bătaie. Ești, măi, mai rău decât un dobitoc, că dobitocul, dacă dai cu bățul ori cu altceva, el merge și lucrează, da eu pe tine te-am bătut și tot om, ca toți oamenii, n-am mai scos. Nu-mi sameni tu mie ... crucea. Asta-i dat de la sfinți. Moșu Dumitru Putină îndeplinea cu sfințenie toate obiceiurile satului, păstrate de la strămoși. De aceea, drept din biserică, ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epigrame
... îngrijește De nimic; ș-a lui purtare a să-l ducă la pieire. Dar când ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată, Ci egoismu-l îmbată. Pesemne în lumea asta așa e dat să fim noi; Un orb când duce pre altul, cad în groapă ... VIII - La Leandru Cinci ceasornici de perete, și vro cincisprece de masă Și de buzunar Leandru are întru a sa casă; Toată ziua el nu face decât tot le regulează Înapoi sau înainte, le întoarce și le-așează. Din această osteneală ce folos poate să-i vie? Nici un ... mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. Oare pentru ce la oameni nu voiește să se-nchine? — De când vindea lapte-n piață, el încă n-a uitat bine; Cofăieșul de pe capu-i să-ngrijește-a nu scăpa, Pentru-aceea el
Anton Pann - Cucul și privigatoarea
... dat din natură, N-ai talent în căscătură, De cîntare nu ți-e glasul, Ești bun numai sa ții basul. -0, tu, pasăre neroadă ! Zise el mișcînd din coadă, Nu te ținea-nfumurată Că cînți mai bine vrodată; Ale tale cîntecele Sînt ca niște jucărele, Că începi cu piuita Și sfîrșești ... supusă ție, D-o fi dreptul să se ție : Iar cîntarea-mi de nu-ți place, Te rog să mă lași în pace. -Ba, zise el, voi acuma Să-ți spui că nu iubesc gluma Voi, zic, acuma îndată Să mergem la judecată, Ș-acolo spuind pricina, Să ni se aleagă ... cine Va lua în nas rușine. Zise ea: -Cucule dragă, Dar cine să ne aleagă ? Cine socotești că are Auz mai bun la cîntare ? Iar el, privind în tot locul, Zise, arătînd cu ciocul : -Uite, acel ce să vede Păscîndu-se prin livede, Cu urechi mari ardicate Și poartă samar în ... ochi zgîise Și urechile-și ciulise, Își deschise grabnic botul Ș-îndată își dete votul, Zicind : -Eu drept vă voi spune, Cucul cîntă de minune ! El strigă cu răsunare Și glasu-i mai mult gust are. Săraca privigătoare ! Îi venea să se omoare Văzîndu-se defăimată Și de măgar rușinată. Dar ...
Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu)
... de sub fagi. Ea, zâmbitoare și senină ca răsăritul blond de soare, Cu fruntea ca petala albă a unui crin abia în floare; El, melancolic ca amurgul, cu ochi adânci, de visător, Părea că urmărește-n treacăt al visurilor sale zbor. Dar nu ești fericit? răspunde! îi zice ea ... ce fruntea-ți largă a cernit? O, fii mai vesel și alungă melancolia ta, stăpâne, Și-ngenuncheată înainte-ți, supusă, roabă voi rămâne! El o sărută, și cu mâna i-arat-un vultur ce din zare Venea plutind în zboru-i falnic cu-o maiestuoasă nepăsare. Și-i zice ... de zi îl părăsește, Căci setea lui de libertate, când stă în loc, îl chinuiește. Și cuibu-i pare o-nchisoare; de-aceea, pururi solitar, El cată lumi nețărmurite și-mpărății fără hotar... Tot ca și el sunt visătorii, copil frumos cu ochi de zână, Și pe-al lor suflet doar o clipă iubirea poate-a fi stăpână. E drept ...
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert
... sunase pentru Elveția la 1 ianuar 1308 și la 15 a acestei luni, până a nu sosi încă veste la împăratul, el află stricarea armiei sale în Turinga; porunci îndată o nuouă strângere de oști, vesti că va mergi însusi în capul lor, și făcu cu obicinuita ... parte la revoltă. Landenberg făcu ce putu ca să-l întoarcă din idei de răzbunare; dar toate fură în zădar, împăratul zisă că va merge el singur împrotiva confederaților și însemnă la 24 făurar ziua plecării oștilor. La mai 1308 armia împărătească sosi pe țărmurile Reussei; dar acolo moartea aștepta pe ... era încă pe celalalt mal, și ei plecară de fugă care încotro; lăsând pe Albert murind fără ajutor. O femeie săracă, care trecea, alergă spre el și șeful imperiului german își dete duhul în brațele unei cerșătoare care îi ștergea sângele cu strențe. Această întâmplare a întârziat campania, dar ... fer a păstorilor dete îndărăt în neorânduială. Duca Leopold se socoti încongiurat de oști număroase, porunci, sau bine zicând, însuși dete pilda de retiradă, el mai întâi lăsă câmpul războiului și în aceeași seară, zice un autor contimporan, fu văzut la Winterthur galben și întristat, iar contele de Strassberg să
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)
... aur, cerea o răsplătire de la papa Leo al X-lea. Acest papă au poruncit să-i deie o mare pungă deșartă, zicând că, fiindcă el știe a face aur, el n-are trebuință decât de o pungă ca să-l ție. Un om ruga pe altul să numere nebunii târgului. El au răspuns: — D-ta îmi ceri un lucru foarte greu, iar de m-ai întreba câți înțelepți, ți-aș spune că-s mult mai ... singur cadrul o mărturisește aceasta. Prietenii lui Dioghen, întrebându-l unde voiește să-l îngroape. — Să nu cumva să mă îngropați, le-au zis el. — Așadar vei fi de hrana păsărilor și a fiarelor, au adaus prietenii. — Ba nu, au urmat el, să-mi puneți numai un băț în mână, ca să-i poci goni. — Dar cum să-i gonești, au zis ei, dacă nu vei ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... și tot trupul ostășesc. Ș-acum mii de lănci și săbii-pe deasupra-i se-nvârtesc Bătrânul așteaptă moartea fără a se oțări, El pentru tara lui este mulțămit a se jertfi; Dar Hroiot strigă să-l lasă; catanele se supun, Îi iac loc, se dau în ... în cete d-o potrivă oștenii săi adunând, Pre haiduci puind în mijloc, călărimea înșirând. Lasă trupul cel mai mare sub niște vechi ofițeri Și el c-o parte aleasă de călăreți volonteri. Purcede mai înainte nerăbdător de a ști Dacă-n drumul său vro oaste de români va ... slujbașii și târgoveți; Deci văzând cum că vrăjmașul cât putea vinea spre ei, Se întoarce și le zice: — „Iată dușmanul, flăcăi! Năvăliți la el cu toții, voinicește vă luptați, țara și casele voastre în pradă-i să nu lăsați. Dați de tot! să n-aveți milă d-an vrăjmaș ... Subt a românului paloș sângele curge pârâu Pân' când brațu-i amorțește fiind rănit foarie greu, Scapă sabia din mână; în sfârșit și el căzând, Răstoarnă încă pe-un dușman ce-l vede lângă ...
Constantin Stamati - Aslanaș cel bogat și momița lui
... Lăsând a sa clironomie Fiului său Aslanaș. Însă acest băietan Nu semăna cu-al său tată, ci chiar a orangutan, Căci el numai când dormea din trup nu se schimosea, Dar îndat’ ce se trezea, Făcea cu mare iuțeală fel de fel de strâmbături Și sprintene sărituri ... cu dânsul și la fire și la stat. Deci au socotit s-o ieie ca să-i fie dăscăliță, Și măcar că era scumpă, dar el o au cumpărat; Momița, însă, firește, deși este prea isteață, Și hazlie, șugubață, Însă este pizmătară, Vicleană și râzătoare Neamului ei semănând; Și alt moral ... l-au deprins Să-și bată joc de oricine, să ieie pe toți în râs, Carii nu-l băga în samă sau nu sta cu el la sfat, Fie onest învățat și de orice rang înalt, Așadar, cest fleac de om așa se obrăznici, C-a început a ... să aibă avere, Și o cochetă muiere, Trăiește prea minunat, De toți fiind lăudat. Eu însă din contra zic, Că la oameni ce au minte el
Constantin Stamati - Stejarul singuratic
... Pe un șes neted, ce dezvelește Pajiște vie cu mii de flori, Pe care crește și înverzește Un stejar mândru mai pân’ la nori, Dar el e singur, tovarăș n-are Nenorocosul ca vai de el!!! Chiar ca recrutul, ce cu-ntristare, Păzind la strajă, stă singurel. Când vara soare tot câmpul arde, Supt ștejar umbră, pajiște, flori, Dar supt el ... Dar trecând frica l-au părăsit. Stejarul falnic un soț dorește Fie și frasin* ce orice vânt Cu a lui frunze se hârjonește... El însă cere soț pe pământ. Oh! și copacul are rea soartă Să crească singur, singur supt cer. Apoi dar omul ce suflet poartă Amar trăiește ...
Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona
... trăiesc aievea. Personalitatea energică a artistului mă farmecă și mă obsedează. Îmi amintesc cele spuse în treacăt de dînsul și, iată, pășesc cu el la drum... Fără de voie mă strecor pe urma lui. Îl văd, înalt cum e, cu pușca de-a umăr, cu ustensilele de ... răcoarea pădurei, singurătatea devine fioroasă, luminișurile se-ntunecă, amintirile vechilor hoți ce bîntuiau acest legendar codru te urmăresc la fiecare pas și te-nfioară, dar el și-așază tihnit scaunul lui de pictor, cu pușca alături, scrutează adîncurile și ochiul lui deprins cu tainele naturii devine visător. Sîntem în codrul Herței ... paradă și de sărbătoare face loc portului sărac și încercat de vreme. Adevăratul aspect al țăranului nostru chinuit se realizează pe pînză așa cum e el, cum ți-l arată ochiul: eternul rob al pămîntului. Iată aria, imensă ca un munte de aur topit. Lumina galbenă-aurie tremură în atmosferă, culori ... poate mari calități de artă, mie, unuia, acest portret nu-mi spune nimic... Prefer pe boierul din zilele lui Ștefan cel Mare : e măreție în el, e tradiția care vorbește. Da, pe boierul acesta evadat dintr-o compoziție mai mare aș vrea să-l văd la locul lui, în tabloul istoric ...
... imaterial, scîrbit de închisoarea de humă în care fusese condamnat. O licoare opalină, ca o apă lunară, se strevedea în paharul pus dinaintea lui, și el sorbea necurmat dintr-un pai otrava care poate îl făcea să uite cine era. Pleoapele i se lăsau grele pe moartele globuri, și stînd așa ... cu flori în fața acestui ales al muzelor care-și arunca banii și paradoxele cu atîta dărnicie la cele patru vînturi, stam și priveam la el, și nu-mi puteam închipui cum poate să te legene și să te ocrotească soarta, hărăzindu-ți toate darurile, și apoi să te degradeze brusc ... din ochi și razele de pe frunte, să-ți stîngă fantasmagoria mirajurilor și să te condamne să supraviețuiești ruinei tale. Așa mă gîndeam eu, dar el își urma visul său, rigid și absent, ca din piatră făcut. Și cînd se ridica, tîrziu, cu înalta sa statură, ca să plece, ce-l ... ce a fost stăpîn pe o așa splendidă comoară s-o fi cheltuit pîn' la fund. Pietre scumpe trebuie să mai fi rămas în el, și desigur că în orele aceste tulburi își mai aruncau strălucirile lor fantastice. Greu de crezut că funebra noapte să fi fost atît de biruitoare ...