Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA GLAS LA
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 498 pentru DA GLAS LA.
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
... gura-n jos... E altă boscărie: De sub joben apare-o farfurie C-un șnițel bine garnisit, pe masă. Așa, mereu... Și vulgul cască gura La cel ce pare c-a învins Natura, El concurează pe copiii Muzii. El, din nimic, îți dă fripturi și poame Și, totuși, rabdă ... inimă pustie Și nici de dragul gloriei postume, Ci pentru voi am făurit anume Strălucitoarea mea filozofie. Eu pretutindeni caut în viață Prilej de râs la fiecare pas — Și-adesea plâng sub fardul de paiață... Dar când tristețea cearcă să mă prindă, Mă-ntorc atunci cu fața spre oglindă Și ... poet cunoscut Din cel ce sunt acum o jumătate E cât p-aci să zboare către stele... Las dracului necazurile mele Și-un post vacant la "Contabilitate". Las dragii mele scumpa libertate, — De azi încolo poate să mă-nșele. Nepoților le las instincte rele, Dușmanilor, o dragoste de frate. Las ... supremă mângâiere — Un geamantan cu opere postume. Și plec râzând de propria-mi durere, Că tuturor vă las această lume... Dar tuturor vă zic: la
... un cărturar. Pe lângă lucrul câmpului, el mai știa și multe meșteșuguri, precum: strugăria, butnăria, grădinăria, ba știa să facă și vutcă și să coasă la gherghef. Un fel de om, cum s-ar zice, bun la toate. Lui îi erau încredințate cheile de la cămară și de la pivniță, căci nu era bețiv; el sta la ciuruitul și datul grăunțelor la cai, el la împărțitul tainurilor în curte. Deși nu era recunoscut, nici prin leafa ce lua, nici prin hainele ce purta, ca mai mare asupra celorlalte slugi, căci ... ochi asprii, bulbucați, gata de pălmuit și vecinic nemulțămită de tot ce se făcea, iată noua noastră stăpână. Din ziua dintăi ea luă cheile de la cămară, de la pivniță, de la hambar, prinse se grijească, să văruiască în toate părțile, schimbă mobilele dintr-o odaie într-alta, parcă ar fi voit să nu rămâie nici o ... pune capăt vieții nesuferite ce duceam. Păn-atunci făceam toate chipurile să văd, cât se poate mai rar, pe iubita mea mătușă. Mă duceam pe la vecini, mă primblam călare prin țarină, mergeam la vânat sau la păscuit cu undița la ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... n picioare la căpătâiul ei. Ades el pleca singur prin codri fioroși, În care luceau noaptea oțeluri și ochi roși, Și dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind, Viteazul cu blândețe îl dezmierda grăind: N-aibi grijă, măi șoimane! eu am și duc cu mine O vrajă rea de dușmani ... atunci el stă de pază în mijlocul câmpiei Și nime nu s-atinge de zmeii hergheliei. Drumețul intră, zice: Bine-am găsit, Ursane!... Un aspru glas răspunde: Bine-ai venit, moș Dane! Ce vânt te-aduse-aice? Vânt rău și de jelire! Ne calc păgânii, frate, și țara-i la pieire! Ursan tresare, geme, s-aprinde-n gândul său. Dan zice: De pe munte venit-am să te ieu, Să mergem. Dar! să mergem! adaugă ... doi ochi lucesc ca mura, Și părul său de aur în crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de matase. El are glas puternic în gură rumeoară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtând la brâu un paloș și pe grumaji o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată? Iar când pe sub altița cămășii înfirată ...
Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran
... te bietul om muritor ! Când te pui, cum te trage inima, să faci, după putere, o slujbă spre folosul cuiva, să nu te mai gândești la ce are să zică altcineva despre fapta ta; căci folosul unuia poate fi spre paguba altuia, și, firește, dacă ai să cauți și la supărarea celui din dreapta, cât și la folosul celui din stânga, atuncea trebue să stai frumos la mijloc ținându-ți mâinile încrucișate și zâmbind cu nevinovăție, când ăstuia, când ăstuilalt. Cum am zice, nici nu jicnești, nici nu slujești, - rămâi om bun ... dacă s'o vârî Stan ori cu duhul blândeții, ori toana de arțag, să te scuture de mânecă, doar te-o face să te iei la colț cu el, nu te lăsa amăgit și răspunde-i frumușel: Ť- Nene Stănică, eu înțeleg ce poftești dumneata: să mă 'ncurci la vorbă, că te știu ce procopsit și dibaciu ești la limbă și la condeiu; decât, iartă-mă, să te ierte Dumnezeu, n'am vreme acuma de palavre fără cap, fără mijloc și fără coadă; că, uite, trebue să ... spus el; eu n'am învățătură să pricep lucruri subțiri; dar, pe cât am putut apuca din vorbele lui, că Ťtrebue partidul să vie ...
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... decât la o stână de oi, unde păstorii aveau felurimi de cărți. Acești oameni veneau sărbătoarea în sat și cătau la zodii fetelor și flăcăilor, la un calendar ce era tipărit nu știu unde, că semăna slova rusească. Li se duse vestea în sat, și fură chemați și la curtea boierească (cum am zice, la noi acasă). De aci mă cunoscui cu dânșii și nu mă mai putu ținea în frică nici câinii de la stână, ce era să mă rupă o dată. Într-o vară citii cu ei împreună Poarta pocăinței, Epistolia ce a căzut din cer ... atât de încet ca și pe psalmul cel din urmă, Miros imin... Bietul dascălul Alexe murise, și pe atunci se dusese vestea unui dascăl, călugăr la Sfântul Niculae, părintele Naum. Era cam departe până la Sf. Niculae, dar hotărâră părinții sa mă dea acolo. Începui la bietul Naum: acesta știa elinică, dar era român, și zise părinților să-mi ia cartea lui Papazoe ori Polizoe. Mă puse la Istoria sfântă prin întrebări și răspunsuri ; din grecește îmi tălmăcea românește. Din ziua aceea nu-mi mai fu urâtă cartea, în scurtă vreme mă puse ...
Ștefan Octavian Iosif - Profeție (Iosif)
... izbește-n strune, Dus în extazul sfînt al inspirării : Simțirea lui — măreț vultur — plutește În lumea largă pe-aripa cîntării. Se-nalță pîn’la porțile tăriei Al cîntecului glas înaripat, Desprinde stelele din cer să-ncununeze Cu raze fruntea lui de inspirat. Dar e venin a cîntecului miere ; Cu fiecare cîntec smuls ... mi stînge, moarte, steaua vieții mele ! Ah, visul îi menise multe zile... Ori visele, atunci, ne mint și ele ? ! — Nu minte, mamă, visul, niciodată : La
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Profeție (Iosif)
... izbește-n strune, Dus în extazul sfînt al inspirării : Simțirea lui — măreț vultur — plutește În lumea largă pe-aripa cîntării. Se-nalță pîn’la porțile tăriei Al cîntecului glas înaripat, Desprinde stelele din cer să-ncununeze Cu raze fruntea lui de inspirat. Dar e venin a cîntecului miere ; Cu fiecare cîntec smuls ... mi stînge, moarte, steaua vieții mele ! Ah, visul îi menise multe zile... Ori visele, atunci, ne mint și ele ? ! — Nu minte, mamă, visul, niciodată : La
... a mea să fie-atinsă, Ca graiul ei să tremure ușor, Să văd privirea veselă și plânsă, Să aud glasu-ntunecat de-amor Și la ureche dulce să-i repet Cântul, ce-n gândul meu se mișcă-ncet. O, îmi șoptește numa-n dulci cuvinte Neînțelese, pline de-nțeles, O ... mea bogată Cu-a ta zâmbire dulce și curată. S-apropia, în aer suspendată, Și brațul ei grumazu-mi cuprindea, Priveam în sus la fața-i luminată, La gura-i mică care surâdea  Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea, Talia ei subțire-n colan strânsă Tremura ...
... George Topîrceanu - Infernul Infernul - Stanțe apocrife la Divina Comedie de George Topîrceanu I "Allor si mosse, ed io gli tenni dietro." Dante ... Trudit apoi, m-am așezat pe-o stâncă. La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastie adâncă. Și străbătând a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină, Sclipeau în întuneric șapte stele. Eu ... Și alte lighioane indigene. Vrei să m-aplec din curiozitate, Și-n vreme ce nici nu gândesc cu gândul, Vrun cerber să m-apuce pe la spate?... Așa vorbii, cu ochii spionându-l; Iar la sfârșit cedarăm fiecare, Când el, când eu, să stăm privind cu rândul. Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe, Cu ... n întuneric, albu-i trup de fată, Îngenuncheat ca pentru rugăciune Și luminos și fin ca diamantul, Părea-ncrustat în rocă de cărbune. — Cu glas pierdut își caută amantul... Ea are-n ochi misterul nopții clare, Pe buze-Amor și-n inimă Neantul... Iubirea ei crescuse ca o floare Sub ... isterie. — Destul! Destul!... Simțeam cum mi se curmă Viața-n piept, — cum vipere rebele Se zvârcolesc în inima-mi și scurmă... Și fără ...
Nicolae Gane - Stejarul din Borzești
... o ceată nenumărată de adevărați tătari venind în goana mare a cailor spre dânșii și-atunci... vai!... toți copiii, cuprinși de groază, apucară la fugă care-ncotro, uitând pe micul Gheorghie, care atârnat de creanga stejarului, zâmbea încă în nevinovăția lui, neștiutor de urgia ce-l amenința. Da! el zâmbea încă... dar atotvăzătorul soare încetă de a zâmbi, căci în acel moment o sută de săgeți, o sută de suliți se ... de bucurie soției Evdochia, sora țarului Simeon. Apoi nu trecu mult timp după aceasta și auzind bătrânul han de peste Volga despre nimicirea oștirii sale la Lipinți trimise lui Ștefan soli încărcați cu odoare pentru răscumpărarea fiului său din robie, iar Ștefan răspunse solilor că-i va da drumul dacă se vor învoi la aceasta mai-marii oștirilor lui, care au a fi adunați și întrebați pe malul Trotușului la satul Borzeștii. Era o zi frumoasă, o adevărată zi de primăvară, ziua în care Ștefan își adună hatmanii și căpitanii pe malul Trotușului sub bătrânul ... pildă, ca să meargă vestea peste cele patru hotare ale țării, cum că oricine samănă moarte pe pământul nostru, moarte culege! Atunci toți într-un glas strigară: ...
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... plece. — Mă rog, mă rog... să nu dezerteze nici una de la post, că am ordin de la căpitan s-o aduc între spăngi la urma ei, ori de unde ar fi... — Da ce?... Noi suntem soldați?... protestă glumeț una mai îndrăzneață. — Răcani, duducă; păn’la soldați, mai va. — Serios?... — Așa de serios, încât să faci bine, frumoasa mea nedisciplinată, să te scoli de pe scaun și să-mi ... ordine. — Trăiți!... zise ea sculându-se iute în picioare și stând dreaptă și țapăn în fața lui Andrei; trăiți, don!... — Sergent, complectă cu glas aspru Andrei. — Trăiți, don sergent!... Și ridică soldățește la tâmplă tot latul mânii, cu palma-i mică și trandafirie spre afară. — Da ce faceți voi aicea, măi Andrei, întrebă căpitanul Enache, care se apropiase nesimțit și privea la isprăvile lui Andrei. — Trăiți, don căpitan, răspunse el salutând militărește, șmutruluiesc iste fete... — Bine: să mi le dai la raport pe cele nedisciplinate; și, foarte grav, plecă în altă parte. Și șmotrul se sfârși cu gajuri, cu „poșta merge“, cu „adevăr ... ...