Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI DREPT CU
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 789 pentru FI DREPT CU.
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... dânșii se grăiau: ,,Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Cara-Iflac!" [3] Și pe loc ei s-adunau, Și de Grue s-aninau, Și cu Grue se luptau Și pe Grue mi-l legau Cu trei funii de mătasă, Din ele să nu mai iasă! Dar când Grue se-ntindea, Două funii se rupea, Numai una rămânea, Una lungă noduroasă ... Catrinului, În pădurea Pinului La condacul lui Novac, Lui Novac, Baba-Novac. Și mă jur că de-oi scăpa, Pe tine te-oi adăpa Nu cu sânge păsăresc, Dar cu sânge păgânesc!" Corbul vesel croncănea, Inelu-n plisc îl punea, Aripile-și întindea, Și pe cer el se zărea, Întâi ca un porumbaș, Apoi ca ... Și inelul cât vedea, Scotea haine novăcești, De punea călugărești, Scotea cuca de Novac [4] Și punea un comănac, Și-ncăleca voinicește, Și purcedea vulturește, Cu desagi, cu buzdugele Pline de mahmudele. [5] El mergea și iar mergea, În Țarigrad ajungea, La divan că se ducea Și din gură-așa zicea: ,,Auzit-am ... din Valahia îi cheamă cara-iflac , români negri, și pe cei din Moldova ac-iflac , români albi. ↑ Cuca era un soi de coifură împodobită cu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... unde-i larma, când și pe el Nimeri-întețit, ca ș-o săgeată, Un gligan din droaia spăimântată, Și nimerindu-i printre picioare L-ar fi dus doară-în spate cu sine, De nu-l scăpa părul tufos care Încâlcindu-să pregiur de spine Îl trasă-înapoi, iar' el pe spate Căzu, ca și mort de ... mare de-un bou de baltă, N-ași putea cânta, de bună samă, Cum să cade, bătălia naltă, Care negrul norod aici fece, Că (spuiu drept!) peste putere-mi trece. Acum la rândul întii bătaie Să-începusă groaznică și tare, Că Tandaler cu ochii închiși taie Despre toate părțile, ș-îi pare Că el cu a sa vitează spată Oboară tot câte trii o dată. Toți țiganii-acum oștea de-aproape Și-închizând ochii dă bărbătește: Unii mergând ... în groape, Alții pășind nainte muțește Cu armele sale-împoncișate, Să trezea prăvăliți pe spate. Spre nenoroc țiganii dedusă Pe cireada de boi îndrăcită Care, cu răpezie nespusă, De diavoli fiind povățuită, Așa lovi pe dânși cu iuțime, Cât prăvăli multă golățime. Tandaler gândind că-i oaste, foarte Vitejește-învârtea arma-în mână, Ș-acuma-ș uitasă și de moarte Când, iacă ...
Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit
... sfârşit O biografie, în sfârșit de Paul Zarifopol G. Călinescu: Viața lui Mihai Eminescu De câțiva ani biografia e înnămolită în o situație delicată. Oamenilor cu spirit delicat, adică, ea li se arată în primejdie de a deveni o specie literară inferioară. Cu puterea deosebită pe care le-o dă momentul de față, romanul prost și melodrama felurit deghizată au tras biografia în jos, spre treapta și teapa ... tocmai pentru că sunt și ei tipuri adânc specializate, s-a înființat, ca o dinadins batjocură, camlota parodistică a biografiei romanțate, cu genialitatea ei de cafenea, cu fantezia din topor și toate celelalte simulacre de talent care constituie pe scribul de calitate joasă. 0 masă europeană căzută până la un nivel intelectual ... un pas fără controlul delicat, precis, de izvoare. Cum era de așteptat, mahalaua literaților și semiliteraților a îmbâcsit amintirea lui Eminescu, nu numai cu interpretări vulgar și strâmb pioase, ci și cu elementare neadevăruri. Aspru și ager a răzăluit dl Călinescu aceste necurățenii; și, în marginile mărturiilor minuțios judecate, ne povestește faptele și întâmplările, sigure ... ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... femeie, strâmtorată astfel și buimacă de somn, începu a se întoarce sub ogheal și a îngăima vorbe neînțelese, care nu puteau fi decât niște puternice protestări conjugale... Pentru a sfârși mai iute cu toate acestea, îl întrebai încă o dată pe gospodar despre drumul la Almaș. Ogheal — plapumă. — Pe aici, ne răspunse el în cele din ... cam îngrijit: — Știu eu? Poate că sunt niște scăpați de la vreun arest; ar fi bine să cauți a te încredința și cu atât mai mult, cu cât aveți, mi se pare, la primărie niște porunci în această privință. — Că bine zici, părinte! Și nici una, nici două, se întoarse din ... și de preciziune peste golurile destul de mari dintre bolovanii puși în rând pe marginea acestor băltoace. Nenorocit piciorul greoi sau neghibaci, care n-ar fi avut în el ceva din firea caprelor! O baie de glod, până la genunchi, ar fi fost neînlăturată. Noi însă, din fericire, eram deprinși cu aceste punți de un alt soi și le trecurăm pe toate fără greș. Ieșiți afară din sat, răsuflarăm în sfârșit și ne urmarăm drumul spre
... Alecu Donici - Carele cu oale Carele cu oale de Alecu Donici O tabără de care mergea la târg cu oale A unui neguțător. El însuși cu-ngrijire le conducea în cale, Sperând de Moși s-adune folos însemnător; Dar trebuia să treacă o renumită vale, La care cărăușii-ndată ce-au ... Se târâie ca broasca... Ia vezi alde Prian În jug cum tot se lasă; Ar vrea din el să iasă. O, Doamne! Și ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar căra gunoi, Sau ar ședea la bragă, pe somn și pe mâncare... Ia să ne vadă și pe noi ... greutatea îi apasă; Ei să oprească vor, Și-n dreapta se cam lasă; Apoi, de la o culme, la stânga-n loc cârmesc, O culcă drept pe fugă, cât le lua piciorul, Răstoarnă oalele... și în râpă se opresc... Încât neguțătorul, Cu mâinile crucișe, la hârburi se uita Și foarte greu ofta. Eu nu știu cum s-a întâmplat, Țiu mult cu viitorul, Căci de trecut m-am săturat Și nu-i păstrez amorul; Dar vreau s-arăt la unii noi, Cum ei în timpuri grele La ...
Ion Luca Caragiale - Grația domniței
... Ion Luca Caragiale - Graţia domniţei Grația domniței de Ion Luca Caragiale Tânăra Domniță a încălecat: Pentru prima oară merge la vânat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. Tinerime-aleasă toți voinici băieți, Intrarmați cu paloș, suliți și săgeți, Îi urmează veseli. Zgomotul e mare; Cornul suflă-ntr-una la patru hotare. Se începe goana. Tânăra copilă Tremură de spaimă ... Văzând că-mprejuru-i acea tinerime Face-atâtea jertfe cu așa cruzime. Totdeun-un suflet c-al ei delicat Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat! Pe când lăcrimează, iată că de-odată, Din desiș, în față-i un cerb se arată, Cu bogate coarne, cu pasul ușor, Asudat de goană, cu ochi rugător, Vine și-ngenuchie l-ale ei picioare Grație imploră, ca să nu-l omoare. Dar și al ei mire, iată-l că sosește ... meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mântui eu; Căci mie-n genuche, el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în genuche a venit să ceară Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!â€� Și zicând acestea ea
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... Nici al Scoției bardul, bătrânul Osian; Profeții de ai Iudeii ce pot să compareze Troienii de calcair, graniții ascuțiți Cu capete aprinse mergând să adoreze, Cu trâmbe înzeite de preoți și leviți. Căci nu ai vrut, Stăpâne, la dreapta-ți împărțire S-atingi și a mea frunte cu sânta mâna ta; Tu nu ai vrut în pieptu-mi să sufli înzeire, Tu n-ai vrut să-ți fiu preot, la lume-a ... a brumei pe val oceanic, Se simte totd'odată că nu mai e nemernic; E mare cât și lumea, nu-ncape-n firmament; Dă mâna cu principul al Totului puternic; E univers gândirea-i; amoru-i, element. În el e și registrul epocelor trecute, În el e și putința natur-a ... a lor lege s-aplice la a sa. Ființă mult schidoală! insectă gânditoare! Piticule gigantic! furnică creator! O rază-ți numai poate cu-ntregul să măsoare Și tu întreg, - nimica!... un vierme târâtor. De ce oare Puterea acea nemărginită, Puterea creatoare, a Totului princip, Zdrobită-n ... izbuti: El singur știe drumul ce nu se mai abate; Ș-atunci vei afla taina, - nimic când nu vei ști. ...................................... ...................................... Eu las pe ast calcair ...
George Topîrceanu - Scrisoare (Topîrceanu)
... sau vacă, precum zici. E profesor (onorabil), Autor (interminabil), Om politic (execrabil), Critic (foarte vulnerabil, Dar pasabil), Președinte (incurabil). Când își laudă ciracii, Îi compară cu toți dracii. Fără spirit diplomatic, Cu-ale lui precepte Drepte, Are cioc, dar e simpatic. Cel pe care-n adevăr L-am luat cândva-n răspăr E un tip mai fistichiu ... mutră anodină De frizer cu mandolină, O privire clandestină, Nas de parafină Fină, Și la gură vaselină. Braț rotund și crupă plină, Organism de gelatină, Cu structură androgină, — Iar la-nfățișare Pare O statuie de slănină. Și mai are... Ce mai are? Când se duce la culcare E de genul ... domeniu Orice Eu se crede geniu, Dacă-i secondat de proști... Alte semnalmente? Niente ! Trebuie să-l recunoști. Deci scriind el prin reviste Cronici impresioniste Cu dantele împrejur, Într-o zi și-a zis că Riscă Să rămâie prea obscur. Cum avuse țara pace, El ieși din carapace, Și ... vâr colacii Când s-arată vârcolacii. Spada-mi gata de atac, Luminoasă ca o dâră, Vâră Spaima-n orice vârcolac ! Ce folos avui de-acolo?... Cu ...
... strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu, zău, câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate, prin codri de brazi pe unde nu cred să fi ... și noi jos roată împrejur după moda orientală a văcsuitorului nostru de cizme, iar după ce Catrințaș ne-a desfăcut sacii cu merindele, apoi... halal să ne fie!... Era drept dragul să ne fi văzut cineva la lucru. Poftă de mâncare și poftă de vorbă cât lumea. Parcă făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât deșartau sacii și butelcile, cu
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... și negru, se prefăcu acum într-o locuință elegantă plină de obiecte de artă, ce erau atâtea daruri primite de la atâtea inimi suspinătoare. Și cu toate aceste, Eleonora nu părea a fi mai fericită decât înainte. Ar fi luat-o cineva drept o femeie sătulă de toate deșărtăciunile vieții, sau drept un copil neștiutor de osebirea ce este între lipsă și avere. Ea singură nu-și putea da samă de ce se petrecea în sine. Cu ... cea mare a lumii, pe unde atâția intră și atâția se pierd; pe dânsa însă o întâmpinase la prag plăcerea și-o luase drept fiică, frumuseța și-o luase drept soră, norocul și-o luase drept stăpână. Negreșit că un moralist cârtitor, cu fruntea posomorâtă, ar fi avut ce bănui contra nebuniilor Eleonorei; cu toate aceste, ea nu avea conștiința că face vreun rău. Ea trăia și credea că astfel se trăiește. Ea nu știa că virtutea începe acolo ... acum scăpată de tristul ei adorator, care nu-i vorbea decât de bani și de inima lui, ponegrind pe toți ceilalți, întinse mâna noului-venit cu aceeași familiaritate ca și când l-ar ...
... de lei de Ioan Nenițescu Poezia a fost pusă pe muzica compozitorului Ionel G. Brătianu. Eroi au fost,eroi sunt încă Și-or fi în neamul românesc! Căci rupți sunt ca din tare stâncă Românii orișiunde cresc. E vița noastră făurită De doi bărbați cu brațe tari Și cu voința oțelită, Cu minți deștepte, inimi mari. Și unu-i Decebal cel harnic Iar celălalt Traian cel drept Ei, pentru vatra lor amarnic Au dat cu-atâția dușmani piept. Și din așa părinți de seamă În veci s-or naște luptători, Ce pentru patria lor mamă Vor sta ca vrednici următori ...