Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUNA
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 868 pentru LUNA.
Alexandru Macedonski - Prin selbea-ntunecoasă
Alexandru Macedonski - Prin selbea-ntunecoasă Prin selbea-ntunecoasă de Alexandru Macedonski Îmi place, către seară, prin selbea-ntunecoasă, Să șed lângă un arbor, să cânt și să privesc! S-ascult a filomelei cântare-armonioasă, Ș-a celorlalte paseri concertul îngeresc! S-aud murmurul dulce al apei cristaline, Ce printre flori și iarbă se scurge-ncetișor; Să văd razele lunii plăcute, ș-argentine, Venind să se reflecte în micul râușor; Să-mi văd deasupra frunții plutind strălucitoare A stelelor lumine, ici-colo peste cer, Și-n juru-mi umbra nopții așa de-ncântătoare, Ce-n lume răspândește tăcere și mister. Atuncea cât îmi place să-mi uit d-această viață! Chiar rătăcind prin selbe să-mi uit că eu respir! Iar numai câteodată din creieri-mi pe față Să se reflecte încă vrun dulce suvenir! Și astfel să trec noaptea prin selbea-ntunecoasă, Nutrindu-mă cu aerul îmbălsămit de flori, Să-mi uit prezenta viață, atât de dureroasă, Căci eu o voi relua-o în revărsat de
Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici
Alexandru Macedonski - Răspuns la câţiva critici Răspuns la câțiva critici de Alexandru Macedonski (Fragment) Nu pot să zbor cu voi pe-o rază... Mi-e frică luna să nu cază, Să ne turtească împreună, Că-n Iadul cel de grozăvie Am merge în tovărășie, Ș-atuncea: Noapte bună! Dar dintr-a mea junie dusă În întristarea mea nespusă Mai am pe neașteptate Ca să-mpletesc încă ghirlante Pe fruntea sfintelor amante Un șir de foi uscate! Voi preferați în lăcrămioare Ca într-o baie răcoritoare Să v-afundați până la gât, Ș-astfel din apa lor căldicică Să dați afară o cărticică Bună de leacuri și de urât. Ei! Zău!... Voi poate c-aveți dreptate Și puteți plânge, în libertate, Dureri pe care nu le-ați simțit! Le puteți pune și pe hârtie... Lumii ce-i pasă?... Ce-mi pasă mie?... Nu vă voi spune ce-am suferit! Marturi zadarnici nu vă voi face A suferinții care-n piept zace, Adevărata durere tace! Și-ascunde fața și plânge-n umbră, O știe numai noaptea cea sumbră, Care-o-nvelește ca-ntr-o manta! Încât de visuri, vă cer iertare, Nu pot să umblu pe nori ...
Alexandru Macedonski - Rondelul domniței
... domniței de Alexandru Macedonski Ieșind din balta Craiovița, Unde-a fost crai Craiovisin, Văpaie, vezi plutind domnița Mai argintată ca un crin. Sub lună-i tremură cosița, În suflet poartă ca un chin, Plutind pe balta Craiovița, Unde-a fost crai, Craiovisin. Își duse viața-ntr-un ...
Alexandru Macedonski - Rondelul privighetoarei
Alexandru Macedonski - Rondelul privighetoarei Rondelul privighetoarei de Alexandru Macedonski Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori, Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. E ca-ntr-o albă sărbătoare Printre-ale pomilor ninsori Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori. Și printre tihna lucitoare Ce-și varsă luna din comori, De viață e redătătoare Pentru-orice searbezi muritori, Privighetoarea-
Alexandru Macedonski - Valțul rozelor
Alexandru Macedonski - Valţul rozelor Valțul rozelor de Alexandru Macedonski Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Și le vorbi cu voce lină, De dorul lui le spuse-apoi, Și suspină — cum se suspină... Și suspină — cum se suspină... Albeața lor de trandafiri, Zâmbind prin roua primăverii, La mângâierile-adierii A tresărit cu dulci simțiri. Păreau năluci de carnaval Cum se mișcau catifelate, Gătite toate-n rochi de bal, De vântul serii sărutate, De vântul serii sărutate. Scăldate-n razele de sus, Muiate în argintul lunii, S-au dat în brațele minciunii, Și rând pe rând în vânt s-au dus. Iar vântul tainic le șoptea, Luându-le pe fiecare, Ș-un valț nebun le învârtea, Un valț — din ce în ce mai tare, Un valț — din ce în ce mai
Alexandru Vlahuță - În mănăstire
Alexandru Vlahuţă - În mănăstire În mănăstire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Această lucrare este incompletă. Ne puteți ajuta adăugând completările necesare. Vezi și modificarea textelor , manualul de stil , paginile de ajutor . I Încet răsunetul de clopot Se risipește tremurînd, Și numai apele în ropot S'aud din munte scoborînd: Iar umbrele de brazi, lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se 'nchid Ce trece-așa ca o stafie Încetișor pe lîngă zid?... De după dealuri depărtate, De-asupra codrilor pustii, Se 'nalță luna și străbate În adormitele chilii. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt — Un singur suflet stă de pază În tot acest repaos sfînt... Măicuță, nopțile de vară, Sînt înfiorător de dulci... Încremeniși privind afară, — Pe cine-astepți de nu te culci? Tu ești fecioara înțeleaptă, Ce candela 'și-a pregătit, Și strajă neclintit'așteaptă Sosirea mirelui iubit... Dar ochii, ca nealtădată, Îți ard, bolnav strălucitori, De patimi surde ce te 'mbată, De 'nchipuiri ce'ți dau fiori. Dorinți necunoscute încă, Și ne 'nțelese te cuprind, Cînd în muțenia adîncă Zărești o umbră ' ...
Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F
Alexandru Vlahuţă - Ce te uiţi cu ochii galeşi%3F Ce te uiți cu ochii galeși? de Alexandru Vlahuță Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?... Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum... Nu vezi tu că îndărătu-ți e-ntuneric și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun-a groapă ș-a sicriu Glasul tinereții duse ș-al iluziilor șterse?... Înțelege că-i zadarnic pe-un mort lacrimi să se verse!... Negreșit, avut-ai zile de noroc și de iubire... Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire? Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zână, Ș-așteptai, ca să te fure, vreun făt-frumos să vină, De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntâlneai decât podoabe, fluturi, pajiște și flori! Și când pentru- ...
... Ce? Pentru c-ați pus la mustru niște biete vorbe goale Ș-ați umplut, cu chiuita, de cerneal-atâtea coale, Pentru c-ați scâncit la lună, ca toți barzii răsuflați, Un amor străin, și patimi vechi, ce nu le-nțelegeați; Credeți că-i de-ajuns ca lumea să vă dea-n ...
Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Din trecut (Vlahuţă) Din trecut de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XVIII, nr. 1, aprilie 1884 Acum, cînd nu ne mai iubim, Vino cu mine-n țintirim, Acolo unde, îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar noi plîngeam de fericire, Și lăcrămile de pe față Ni le sorbeam, cuprinși în brațe. Dincoace-un dor — sigur îl știi: E dorul celor doi copii De-a merge-alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. Copiii sunt — noi amîndoi... Ce-au dorit ei !... Ce suntem noi ! Dar colea,-n mai adînc mormînt, E primul nostru jurămînt. Tu-mi stai pe brațe visătoare, Eu ochii dulci ți-i sărutam, Și șoapta necuvîntătoare A inimii ne-o ascultam... O, sfîntă, veșnică iubire, Cine-ți mai știe azi de știre ! Alături, în adîncă pace, Somnul ...
Alexandru Vlahuță - Dorul (Vlahuță)
... n-aud, nu știu De tine, scump odor. De multe ori noaptea-n tăcere, Pătruns de chinuri grele, Mă uit în sus, cer mîngîiere La lună
Alexandru Vlahuță - La vatra rece
Alexandru Vlahuţă - La vatra rece La vatra rece de Alexandru Vlahuță I Oblonitu-mi-a fereasta Gerul, cu-a lui flori de gheață, Și, în toată casa asta, Eu sunt singura viață. Dac-ar fi un foc în sobă, Mi-ar părea că suntem doi, Aș mai sta cu el de vorbă, Mai uitând cele nevoi; Ne-am pricepe-nde noi plânsul, Eu cenușă el scântei, Câte nu mi-ar spune dânsul Dun poveștile cu zmei! Anevoie vremea trece Când urâtul greu te-apasă. Ce ursuză-i vatra rece! Parc-aș sta c-un mort în casă. II Se aude-n horn nebunul Viscol, aprig vâjiind, Și din strășini, câte unul, Cum cad țurțurii plesnind; Sună-n crengile lovite Uscat zgomot ca de oase, Și vârtejuri, repezite, Bat în ușă mânioase. Se arată-n neguri luna, Albe stelele sclipind; Și de ger s-aud întruna În pod corzile trosnind. Mi-ar prii, pe-o așa iarnă, O-mpietrită amorțire Îndelung să mi s-aștearnă Peste cuget și simțire Să adorm, capul să-mi scutur De povoara cugetării... Cât aș da să văd un flutur Tăind para