Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O SINGURA
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 718 pentru O SINGURA.
Alecu Donici - Turma și câinele
... Alecu Donici - Turma şi câinele Turma și câinele de Alecu Donici Am să vă spun de-o turmă și cele întâmplate La stână; dar întâi vreau să vă amintesc Că binele și răul, prin lupte ne-ncetate, O lume cârmuiesc. Că element, om, fiară, ființi nenumărate, Prin lupte se nutresc, Că oaia și cu capra, deși sunt o făptură, Nu sunt de o natură. Oaia, precum o știți, E blândă-ascultătoare, Iar capra-i șugubeață, și nu vă îndoiți Că-i și cam săritoare. Deci la o turmă bună, unde era oi mii Și capre două, trii, S-au auzit odată O ceartă prea ciudată, Căci oile ziceau Cam astfel între ele, Zbierând mereu: — Voi, caprelor, în turmă sunteți niște lichele; De ce dar ne conduceți ... să fiți? — Nu — zise lor dulăul — voi, oilor, nu știți Că lupul totdeauna din turmă dijmuiește Și turma fără capre mai greu o risipește? Iar unde-s frunte ele, eu încă am un dar: Păzindu-vă din urmă, nu latru în zadar. Credința câinelui pe oaie o ...
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I
... seamă, oamenii cu voință nu trebuie să se gândească niciodată la astfel de nimicuri și trebuie să întreprindă tot ce au de întreprins oricând s-o nimeri. Iar eu am multe de întreprins: mai întâi să-mi refac situația mea... civilă. Așa numesc situația pe care o voi avea, pe care trebuie s-o am de-acum înainte în lume. E foarte drept: războiul m-a vărsat sublocotenent în rezervă. Asta e un lucru înfiorător de important ... leneșe și murdare și care-și blestemau soarta - cu scandal mare la fiecare clipă - și scuipau în ea; dacă ar fi putut, ar fi omorât-o, dar pentru că așa ceva nu era cu putință, se înjunghiau uneori între ele într-o hărmălaie de nesuferit. Când am încercat să le spun unora că tocmai o astfel de soartă e frumoasă, că e fără apărare și fără hotar, erau să mă înjunghie și pe mine. M-am întors atunci tot la ... să mint și să mă prefac: ba am întocmit și niște certificate potrivite de minune pentru tot ce mi se cerea. Mai ales iscălitura tatei o trăgeam cu ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)
... așez privind în clarul lunii sub transparența atmosferei Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin. O! feerie a naturii, desfășură-te în splendoare, Regret suprem al fiecărui în tainicul minut când moare, Fiindcă tu ești pentru suflet repaos dulce ... privighetoare. Veniți, privighetoarea cântă în aeru-mbătat de roze. Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer... Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer, Și-această noapte fericită la gâtul ei cu sălbi de astre S-a coborât pe flori roz ... albastre, A-ntins subțirile-i zăbranic și peste câmp și peste văi, A-nsăilat nemărginirea cu raze de argint și aur Și o cusu cu mii de fluturi și o brăzdă cu mii de căi; A revărsat peste tot locul dumnezeiescul ei tezaur, În atmosfera străvezie împăciuirea și-a întins, Făcu ... paserei să cânte, și la porunca uimitoare, Se înălță parfum de roze și cântec de privighetoare... Iar când și mie-mi zise: ,,Cântă!", c-un singur semn mă deșteptă, Spre înălțimi neturburate mă reurcă pe-
Duiliu Zamfirescu - Levante și Kalavryta la Missolonghi
... de nu are printre spiritele sale Sufletul unei femei; Cercetat-am marea lină, vrând să știu dacă în unde, Printre albe Nereide, marea însăși n-o ascunde... Dar nimic — Cer, noapte, mare, lung la mine au privit Ș-au zâmbit. Zantiotele râd toate, iar Thaisa le oprește: — O..., Levante Hyacinthus, eu ți-o spui într-un cuvânt: Ești frumos, dar n-ai viața ce-n oricare grec trăiește... Tu o cauți printre stele, ea te-nșală pe pământ. II Subt o boltă-ncondeiată cu lungi litere arabe, Unde aurul se leagă cu granitul african, Unde stau, ieșiți din ziduri, sfincșii dormitând pe labe, Ce port vase ... fruntea mai cugetătoare Zâmbetul mai mort pe buze, buza mai tăinuitoare... Tânjitoarea ei privire, printre umbre rătăcită, Pare-a urmări în zboru-i o vedenie iubită, Ce, pe căi nestrăbătute, dinainte-i vecinic fuge, Iar când doru-i, nici chiar doru-i călător, n-o mai ajunge. Năpădită-atunci de lacrămi însăși sânul și-l cuprinde Vrând în el să stăpânească un necunoscut fior... Sânul însă n-o
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... nțelepciune povățuit se pare, La voi, la oameni, trece cu nume de fricos; Iar altul ce e gata de sfadă-n orice ceas, Și pentru o ochire sau pentru-o vorbă numai, Adese nu își cruță chiar însăși a sa viață, Voind a face răul în cel mai mare grad, Deși ... din vechime încă Se dau pe ghiață iarna cu hacuri la ciubote; Apoi legând-o-n aur, în toc de marochin A dedicat-o falnic nerodului Damet; Ce petrecând-o-ndată din scoarță pân-în scoarță Nimic n-a văzut altă decât a ei gravure, Plătind pre autorul c-un: Foarte ... tale versuri; eu voi s-aduc plăcere Și fără răsplătire. La voi numai e dat, Nimică să nu faceți fără de interes. Voi numai pentru-o vorbă, pentru-o căutătură Sau pentru o zâmbire, de-a purure pretindeți Închinăciuni, prezenturi, răsplăți și mulțumiri. Istoria mea toată n-am când a-ți povesti, Dar ce ... Cu ochii plini de lacrimi, cu inim-amărâtă Ieșind din codrii noștri, plecai pe munți, pe văi, Și în orașul vostru degrabă am ajuns. Era o ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... dar în același timp nevoind să rămână. — Marș! Să nu te mai văd în ochii mei, urâto. Fata izbucni în plâns. Mamă-sa, care o aștepta la ușă, o luă în brațe și trecură dincolo. Bona dispăruse deja. — Neam al dracului! zise Scatiu. Dar lacrămile fetei părură că răcoresc aerul, ca o ploaie binefăcătoare. Tănase se mai lumină la chip, întrebă pe fecior dacă a venit cineva în lipsa lui, apoi, sub cuvânt că acolonu ... l Nae, care acuma devenise îngrijitorul Ciulnițeilor, numai un loc rămase gol. — Ai chemat pe coana mare? întrebă Tincuța pe fecior. — Am chemat-o, cuconiță. Tănase dete dușcă pe gât o sticluță pântecoasă de țuică, din care ar fi băut trei inși, și după aceea o puse pe masă cuzgomot, pocnind din limbă. Apoi luă cu degetele două măsline, pe care le aruncă în gură, una după alta. — Da' nu ... cine de dulce. Dupăaceea sorbocăi de câteva ori din supa lui de linte și apoi întinse talerul feciorului. — Na, mă!... Să spui bucătăresei că o să i-o ...
... groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește cu ce cunună mi-am ... cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu ... carul său strălucit, Cel de apoi al meu soare, se suie cu repegiune, Se grăbește ca să-nceapă ziua mea de la sfârșit, Primește dar, o, soare, cea de-apoi închinăciune! Mâini vei răsări tu iarăși din a mărilor noianuri, În care mormântul jilav astăzi îmi este gătit. Deci ...
... groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește cu ce cunună mi-am ... cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu ... carul său strălucit, Cel de apoi al meu soare, se suie cu repegiune, Se grăbește ca să-nceapă ziua mea de la sfârșit, Primește dar, o, soare, cea de-apoi închinăciune! Mâini vei răsări tu iarăși din a mărilor noianuri, În care mormântul jilav astăzi îmi este gătit. Deci ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... Elena Liliana Popescu - Imn Libertăţii Imn Libertății de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Luptătorule, în bătălia decisivă care te așteaptă , ai un singur adversar: tu însuți. Pentru a învinge ai un singur aliat: Tu însuți. I Doamne, nu-mi lua povara încă, al frământării minții chin. Mă zbat înlănțuit de stâncă, silit să-ndur un crunt destin ... lacrimi ce-nsoțesc convoaie de sclavi mânați înspre robie, Nefericirea vine-n valuri și-n treacăt ea ne părăsește, cum marea ce izbește-n maluri o clipă doar se regăsește. Și zbaterea-i necontenită pe care o privesc tăcut cu-o dragoste nețărmurită, îmi amintește de trecut... IV Aș vrea să știu, mă-ntreb, și cine mai poate-acum să mă ajute? Cetățile-s demult ruine ... pe-atunci, să se trezească făr' a fi dusă în ispită de slaba-i fire pământească? Un vis frumos trăiește veșnic chiar de o clipă scânteiază, precum o lumânare-n sfeșnic în jur lumină radiază. Iar dacă totul pârjolește – ne-nțelegând menirea-i sfântă – cel ce prin fapta-i îndrăznește și ... ar stăpâni cuvântul din drumul drept nu s-ar abate Când, în tăcerea-i știutoare și-n pacea-n sine regăsită, ar spune pentru fiecare
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... afară din tindă, îl săgetă crivățul, care te orbea și-ți îneca răsuflarea. Cercă să facă un pas din prag și nu văzu înaintea ochilor. O pală groasă de zăpadă îl izbi peste ochi. În acea frământare cumplită, un singur gând îi licări în mintea lui de copil: "Vreau să aduc pâine caldă mamei, pâine caldă de la Iane brutarul!" Și intră în zăpadă până ... Nică deschise sperios ochii săi albaștri, înecați în lăcrimi, sări de lângă sobă și strigă, neputându-și stăpâni plânsul: — Dadă Irină, nu vreau s-o dați popii!... De ce s-o bage în groapă?... Mama e a mea, nu e a popii!... Nu vreau să-i dea țărână în ochi... N-a ... făcut nimic... Dacă e săracă... când m-oi face mare o să fie bogată... O să-i cumpăr scurteică, rochie și șorț... Să nu mi-o dați popii!... Nu s-a dus la biserică c-a fost bolnavă, dadă Irină... dumneata știi cum se ducea înainte... dumneata ... a rugat, a plâns, a țipat, că popa n-a voit să-l asculte. Pe mă-sa au pornit-o
Alexandru Vlahuță - Pictorul Grigorescu
... chip deosebit de ceilalți — aceasta se va lămuri deplin de către cei care, uitându-se îndărăt, la lucrurile timpului nostru, vor putea îmbrățișa cu o privire mai senină, în orice caz mai pregătită, vederea largă pe care o deschide ochiului o anume depărtare. II. VIAȚA PICTORULUI Viața lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viață simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca ... avut, pe marele nostru Grigorescu. Gândul nostru se îndreaptă cu recunoștință spre ființa divină care a fost mama pictorului. E toamnă pe sfârșite, o ploaie măruntă și rece, un amurg trist, fără cer, din anul 1843. Într-o căruță de țară, încărcată ca de băjenie, o vedem slabă, istovită de plâns, cu șapte copilași palizi, zgribuliți în juru-i, dintre care cel mai mare n-are încă doisprezece ani; după un ... din căsuța aceea primitoare a mătușii Maria, porneau cele dintâi amintiri ale pictorului: "Cu acul ne-a crescut biata mama. Și o dată n-am auzit-o ...