Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN PUTERI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 702 pentru ÎN PUTERI.
Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români
... deosebită. Blamul implicit aruncat prin acest însemnat document asupra administrației d-lui Gladstone, nu se putea să nu provoace reclamații din partea membrilor acelor administrații. În deosebi ducele d'Argyll, care fusese secretar de stat la departamentul Indiei pe acea vreme, trebuia să se crează atins. În adevăr, el a și protestat cu putere și cu mult necaz prin coloanele ziarului Daily News. Depeșa lordului Cranbroock, după părerea ducelui d'Argyll, dă seama despre fapte într'un chip parțial ... ar fi temut de Rusia, această teamă n'ar fi trebuit să înrâurească asupra purtării guvernului Indiei. Ex-secretarul de stat este din aceia cari, în toate chestiunile politicii orientale, profesează o încredere implicită în buna credință și în desinteresarea țarului și consilierilor săi. Din nenorocire însă pentru dânsul, după scrisoarea ducelui d'Argyll, purtând data de 23 Noemvrie, a venit numai ... lui firești, a trebuit să cedeze de frică sau prin amăgirea intrigilor rusești. Deosebirea temeinică între guvernul liberal și cel conservator, acum la putere, în Anglia, este că cel dintâi, cu totul dimpotrivă cu cel de-al doilea, vede
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... tot învie, Ce dă direcțiune, ce apără, prevede. Speranța e busola, e harta; el o vede, O cercetează, știe de este de temut. Foc! foc în cală! strigă și totul s-a pierdut! Atuncea comandantul răcnește cu tărie, Și vocea-i se aude tunând în vijelie. Toți câți mai au putere comanda lui urmez. Conrad se află-n fruntea acelor ce lucrez. Parvine să pătrunză el cel dintâi în cală Prin flacări și prin fumul ce flacăra exală. Vâslașii îl urmează; el tot a-mbărbătat, Iar pompele jucară și vasul a ... n noapte și dulcele-n venin? Ce-ți fură partea vieții la soarele divin? Merită plâns această amară comedie Ce se numește viață? Vis, fantasmagorie, În care se succedă atâtea ficțiuni, Fantasme, spectruri, umbre, numite națiuni, În care ele luptă s-apuce-un loc la soare, S-apuce-un loc la viață, și-abia venite, moare! În care adevărul, dreptatea, nu au loc Decât pe cei fățarnici să serve ca mijloc, În care interesul împarte pe dreptate Și meritul se-nclină la mediocritate. Născut aici în
Cincinat Pavelescu - Apologia dracului
... Voind apoi să vadă pe oameni în durere Le zise: pâinea-n lacrimi muiați-o s-o mâncați; Atunci le-am dat speranță, răbdare și putere, Și ei au fost scăpați. Pe om dorind să-l vadă urât de-a lui soție, Să nască hotărât-a femeia ... a prin faptă și cuvânt, De unde-avu pe frunte lumina inspirării Și-n sufletu-i avânt? Eu, eu vibrez în toată ființa revoltată, În geniul ce-nfruntă batjocura mereu, Eu, eu sunt Cain, monstru cu mâna sângerată, Și eu sunt Prometeu. În Shakespeare ce creat-a o lume ideală, În Dante, Goethe, Schiller și-n câți au strălucit, În Gutenberg, în toată pleiada genială, În toți eu am trăit. Prin mine stăpânit-ați materia-n mișcare, Pâtrunserăți prin mine misterurile ei, Puterea ce v-am dat-o a fost ... pe-ai voștri umeri o sarcină grozavă; A vieții și-ați învins. Puțină vreme însă și pe-aripi glorioase Prin aer veți străbate în zbor nestăvilit; Baloanele purta-vor, ca flamuri luminoase, Un fulger strălucit. Trăsnit am fost de ceruri, da! însă fericirea Eu, eu v-am dat-o
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... de George Coșbuc Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X I În negura pădurii castelul îngrădit Cu șanțuri uriașe stă trist, mucigăit, Și numai câteodată în jurul său revine Mișcarea vieții calde, când paveze quirine Răsar de după ziduri — de două ori pe an. Atunci legionarii colosului roman Ies grabnici ... de mult solia lui La Tibull pentru pace. Și toate-au fost de bine ; De-atunci traiesc frățește oștirile vecine. III —„Când stai în pragul casei, e soarele în prag ! Când treci visând prin noaptea pădurilor de fag, Reverși lumina-n noaptea dumbrăvilor ca luna ; Oh, cât ești de frumoasă, tu nu pricepi, Hiltruna ... mprejur Flăcăi înalți, sălbatici, jucau cu vuiet mare Războinicele jocuri a ginților barbare. Pe lavițe-așternute cu albe piei de ied Bărbați stau în șiruri, iar cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntruna, Din om în om. Iar astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari să-l bei Turnat de cea ...
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu
... Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu I În oraș la București, În curți nalte și domnești Mândră masă e întinsă Și de mari boieri cuprinsă. Dar în mijloc cine șede? [1] Mircea-vodă-n mijloc șede, Și la dreapta lui se vede Doi Căplești și trei Buzești Zmeii Țării Românești, Purtătorii oștilor ... i strângea O creștină ce plângea. Fulger Radu se făcea, Ca un fulger se ducea Și la cort se repezea, Pe mârzac îl reteza Și în lance că-l lua, Mort în câmp îl arunca, Apoi vesel purcedea Cu mă-sa și cu Nedea, Ce de mic îi tot dădea Ajutor bun de putere Și cuvânt de mângâiere! III Iată la mijloc de cale, La fântâna dintr-o vale, Iată bună-mpreunare Cu cinci voinicei călare, Cu Buzești și ... existe de pe timpul năvălirilor de limbi străine sună așa: să fii totdeauna la mijloc de masă și la colț de țară . ↑ Românii expuși în vechime la necontenite năvăliri de limbi străine ce lasă foc și sânge în urma lor deteră barbarilor numirea de căpcâni, adică dihănii cu trup de om și cu cap de câine. În ...
Ion Luca Caragiale - Elegie (Caragiale)
... Ion Luca Caragiale - Elegie (Caragiale) Elegie de Ion Luca Caragiale Sărac, fără putere, În lume sunt ursit Prin valuri de durere Să trec necontenit Am suflet... dar suspine Printr-însul trec mereu, Precum trece prin vine Al morței fior ... De un dispreț amar! În van vreau prin iubire Ferice să mă fac: Vai! nu e fericire Aici pentru sărac!... O zi n-avui senină În care să trăiesc; Viața-mi azi declină, Ca floarea mă pălesc! Durerea mi-este mare, Profund e al meu dor!... O! lacrime amare, Grăbiți! căci ...
... de George Topîrceanu Am îndrăgit, fără nădejde, Pe zâna moartă — Fericirea. Să nu vă bateți joc de mine, Sunt om — ca voi — în toată firea... Și-o văd, în fiecare noapte, Mireasa tânără cum vine; Ca o vedenie ușoară Încet s-apropie de mine. Din creștet, vălul alb, subțire De-a pururi ... ori părere, Eu te iubesc de mult, zeiță! Dar ochii tăi, ascunși vederii Nu vor, cu dulcea lor otravă, Să-mi vindece durerea-nfiptă Adânc, în inima bolnavă. O, vino, vino mai aproape, Aruncă vălul de pe față! Să simt fiorul sărutării, Să te cuprind odată-n brațe!... — De la ... menit să fim, iubite, În veci aproape și departe. Pierdut ești pentru totdeauna, De-mi ceri să-ți dau o sărutare, Că, dacă mă cuprinzi în brațe, Ca fumul, trupul meu dispare. E vai de cel ce-n viața asta, În suflet, taina mea o poartă. Când toți vor crede că sunt vie, El singur știe că sunt moartă!... ..................... Plutind, pornește pe alee, S-ascunde-n ...
Ion Luca Caragiale - Plătește vizirul
... Ion Luca Caragiale - Plăteşte vizirul Plătește vizirul de Ion Luca Caragiale Guvernul a izbutit în sfârșit a se spăla pe mâini de orice amestec în cestiunea revizuirii. Stăruind până în cele din urmă a se ascunde de orice răspundere la spatele credincioaselor sale majorități, și neascultând dreptele pretenții ale minorităților, cari cereau să ... în numărul său de azi, conține un articol foarte prețios. În partea întâia a acestui articol, țara este amenințată, la caz de nesupunere în fața Europei, cu soarta Kedivului din Egipt și cu intervențiunea străină. În a doua parte ca să se mai aurească puțin hapul, se face o paralelă între administrarea finanțiară a acelui nenorocit prinț ... săi din străinătate, și mai cu seamă pentru că nu s'a supus voinței și ordinilor lor. Acest act de o suverană nedreptate în ceea ce privește autonomia statelor, dar care-și va găsi poate o compensare în garanțiile ce ar putea oferi colectivitatea europeană, sigurității fiecărui stat în deosebi, trebue să pună serios pe gânduri mai cu seamă pe țările cele mici. ...
Mihai Eminescu - O,-nțelepciune, ai aripi de ceară!
... poate zice. Genunchiul, gândul eu la el nu-mi plec, Căci glasul tău urechea noastră-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. În viața mea  un rai în asfințire  Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire, Cum lacul poartă-o stea pe orice val; A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal, În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: izvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun ... nimic decât părere Tot ce suspină inimei amor, Istoria cu lungile ei ere Un vis au fost amar  amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toată-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci ... De-a nu afla nimic în vecinic mers? Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o dezlegăm nu-i chip
Mihai Eminescu - O, -nțelepciune ai aripi de ceară!
... poate zice. Genunchiul, gândul eu la el nu-mi plec, Căci glasul tău urechea noastră-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. În viața mea  un rai în asfințire  Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire, Cum lacul poartă-o stea pe orice val; A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal, În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: izvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun ... nimic decât părere Tot ce suspină inimei amor, Istoria cu lungile ei ere Un vis au fost amar  amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toată-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci ... De-a nu afla nimic în vecinic mers? Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o dezlegăm nu-i chip
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas
... Sas Cornul lui Sas de Dimitrie Bolintineanu I Încetează, țară dulce și iubită, A spera mai bună, mai frumoasă-ursită, Pe cât timp în viață nu vei căuta, În trufașe lupte, fericirea ta! Lanțu-ncinge numai brațe nearmate, Slabe de robie și de lașitate. Dar a ta ursită, o, patria mea, A ... fuse glorioasă... Pentru ce pleci capul, țara mea frumoasă? Este încă timpul; moartea n-a cuprins Tot sufletu-ți nobil de durere stins. În a vieții carte, zile de putere Poți să afli încă, țară de durere! Scaldă al tău suflet în al vieții foc, Între popoli liberi ia-ți mărețul loc! II Oștile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo ... Prut; Alții scap prin fugă ș-alții prin robie. lar moldavii taie... strig cu ironie ,,Ce luați d-a fuga, strănepoți d-eroi, În pământu-acesta nu sunteți la voi!" Șase mii, în