Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL OCHIULUI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1206 pentru AL OCHIULUI.
Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi...
... cărți de joc și mai spuneam Și eu câte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Și l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de ... se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băț, Steag de bătălie. Cântam: Trararah! Ah! v-ați dus visuri, v-ați dus! Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a închis În străinătate  Poate-s deschiși și-n groapă! Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează  un surâs Din doi vineți aștri Sufletu-mi trezește. Eu? Mai este inima-mi Din copilărie? .................................... Ah! îmi ...
... De bietul Ben-Ardun! Raira, tu, nevasta mea, Pe El-Zorab nu-l vei vedea De-acum, urmându-te la pas, Nici în genunchi la al tău glas El nu va mai cădea! Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun, N-ai să-l mai vezi în zbor nebun Pe urma unui șoim ușor Ca să-ți împuște șoimu-n zbor ... pe ianiceri să-i pun Să te de-a câinilor? Așa! E calul meu, și n-aștepta De două ori să-ți spun! Al tău? Acel care-l crescu Iubindu-l, cine-i: eu ori tu? De dreapta cui ascultă el, Din leu turbat făcându-l miel? Al tău? O, pașă, nu! Al meu e! Pentru calul meu Mă prind de piept cu Dumnezeu Ai inimă! Tu poți să ai Mai vrednici și mai mândri cai, Dar eu ... un val de sânge, roșu val De sânge cald a izvorât Din nobil-încomatul gât, Și cade mortul cal. Stă pașa beat, cu ochi topiți, Se trag spahiii-ncremeniți. Și-arabul, în genunchi plecat, Sărută sângele-nchegat Pe ochii-nțepeniți. Să-ntoarce-apoi cu
Alphonse de Lamartine - Toamna (Lamartine)
... cel uscat, Întunericimea deasă în pădurea ce-am călcat. În aste zile de toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu ... de la care soarta pân-acum m-a ocolit. Frumoasă, dulce natură, soare, cer, crânguri, pământ, Sunt dator; lacrima pică pe margini l-al meu mormânt. Ce curată e lumina! aerul plin de miros! L-a murindului privire soarele cât de frumos! Acum aș vrea și cu ... ntoarcere-a fericirii ce n-am a nădăjdui? E putință în mulțime un suflet a fi ascuns Să cunoască al meu suflet, la ce voi să am răspuns? Floarea, căzând jos, își lasă la zefir al ei miros, Și e la soare, la viață al ei rămâi sănătos . Eu mor însă, ș-al
Ion Heliade Rădulescu - Toamna (Lamartine)
... cel uscat, Întunericimea deasă în pădurea ce-am călcat. În aste zile de toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu ... de la care soarta pân-acum m-a ocolit. Frumoasă, dulce natură, soare, cer, crânguri, pământ, Sunt dator; lacrima pică pe margini l-al meu mormânt. Ce curată e lumina! aerul plin de miros! L-a murindului privire soarele cât de frumos! Acum aș vrea și cu ... ntoarcere-a fericirii ce n-am a nădăjdui? E putință în mulțime un suflet a fi ascuns Să cunoască al meu suflet, la ce voi să am răspuns? Floarea, căzând jos, își lasă la zefir al ei miros, Și e la soare, la viață al ei rămâi sănătos . Eu mor însă, ș-al
Ion Heliade Rădulescu - Elegie II. Dragele mele umbre
... Elegie II. Dragele mele umbre Elegie II. Dragele mele umbre de Ion Heliade Rădulescu Vederea voastră mă-nsuflețește, Umbre mult scumpe ce mă cătați, Și al meu suflet se liniștește Când înainte-i vă arătați. Cât e de dulce a voastr-ivire La cel ce-așteaptă în amăgire L ... nfășoare Cu vălul nopții cel liniștit. Mi-ați dat ființa și-ntreaga fire, Părinți, ce-n miezul zilei-ați apus; D-atâtea chinuri, lungă mâhnire, Al meu trist suflet jăli supus. Voi ușurați-l, umbre-ndrăgite, Voi din lăcașuri nelocuite Pe fericire o îndemnați; P-astă streină faceți să vie Necunoscută ... p-obrajii-mi cei înfocați; Și a mea ploaie de lăcrimare Pe el se varsă cu-mbelșugare... Ah! cine-mi șterge ochii-nmuiați ?... Al meu părinte, ah, ce ivire! Să vă văz iarăși eu însoțiți! A voastre pasuri prin ce simțire Nu se desparte? ah! voi iubiți ... am grămădit?!... A!!! o-ngrijire cu voi urmează! Unire, pace vă îndreptează, Înger d-aproape străjuitor! Ochiul de tată nu s-amăgește. Ah! al meu sânge vă însoțește! Virgil! tu, scumpe fiu ș-al ...
Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade)
... Și sufletul acela din oricare mișcare, Și fruntea-ți elocventă, ș-acele culori vii? Ci unde-e copilina vorbire inspirată, Acele fierbinți unde ce-nsuflă al tău sân, Exoticu-alabastru, rujoarea colorată De rumenul serafic pictorului străin? Cel ochi îl vezi că tace; al tău vorbește, luce: În el eu văz și suflet, și cuget, ș-al tău dor, E magică oglindă din care restrăluce Acel de inimi fulger, acel divin amor. Acele buze rumeni sunt bine imitate; Ci nu văz eu ... Nu-ngheață, nu-ncălzește acel feeric joc. Marie, fii tu muza ce rimele-mi conduce, Cu-ai tăi doi sori aprinde, însuflă sânul meu; Ș-al tău portret aievea, real voi reproduce Și-l voi via cu focul furat de Prometeu. Ai cugetat vrodată, ai admirat în sine Metalica oglindă a ... imeneu, Cu buclele-ți aurii beteala împreună Forma aureola unei copile-zeu. Și chipul tău atuncea mi-a inspirat cântarea Ce-nvoacă serafimul, al meu consolator. Acolo ți-e ritratul și-ntreagă-asemănarea, Și-n piept mi-a fost secretul un foc consumator. Sunt secoli de atuncea ...
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... întrece de-a pururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O, capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși  din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist ... în șiruri le desfac, Iar visurilor mele le poruncesc să treacă Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori ... unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște decât spre a muri... Rușine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie, Din leagănul cărora nu s-a ... a doua zi nu știe nimic de acel vis. Vai de acel ce ochii în lume i-a deschis! Blestem mișcării prime, ...
... lui. Iar când s-a întors în țară, când, după câteva zile, regimentul și-a luat mersul obișnuit, lipsit de zbucium, al vieții de pace, colonelul simți că de acum înainte nu mai avea ce căuta în oaste. Își dete demisia, își cumpără casa aceasta pe ulița ... cazarmă fără ca bătrânul să nu-l urmărească până departe cu privirea. Dimineața se scula în zori, când sunetul goarnelor vestea ziua în marșul voios al deșteptării; se culca la stingere, când odăile mari parcă se umpleau de cântecul duios al odihnei... De când zăcuse bolnav greu în pat, de când nu se mai putea mișca decât întors de brațele servitorului ce-l îngrijea, viața i ... repezi din armele țintuite în perete. Mânerul sabiei de deasupra patului parcă pâlpâia, și colonelul, cu greutate, de-abia ridică mâna de atinse oțelul luciu al tecii. Pe la amiază cerul se înnoră deodată, plouă repede, cu ropot, dar spre seară norii se topiră cele din urmă raze ale soarelui mureau ... avu adevărata presimțire a sfârșitului. Dar în clipa aceea, în liniștea adâncă a odăii, veni dinafară, dinspre cazărmi, sunetul de goarne ...
Cincinat Pavelescu - Antoniu și Cleopatra
... i se lasă. Și-ntoarce chipul palid, din părul ei cel brun, Spre dânsul, beat de vraja parfumului nebun, Și gura i-o întinde și-al ochilor tezaur... Și-asupra-i împăratul, plecându-se-n tăcere, Văzu, ca-n vis, în ochii stelați cu punte d-aur, O mare fără țărmuri ...
Cincinat Pavelescu - Pantum (Cincinat Pavelescu)
... nisipul, În albastre depărtări Parcă-i văd și astăzi chipul. Toamna zvântură nisipul Presărat cu frunze d-aur, Parcă-i văd și astăzi chipul Sub al buclelor tezaur... Presărat cu frunze d-aur Crângul plânge-al său noroc, Sub al buclelor tezaur Ochii ei păreau de foc. Crângul plânge-al său noroc, Plânge crângu-a pustiire... Ochii ei păreau de foc Când citeau a mea iubire! Plânge crângu-a pustiire ...
... dar te urmez ca-n somn. Simt că l-a ta privire voințele-mi sunt sterpe, M-atragi precum m-atrage un rece ochi de șerpe, Fugi, fugi în lumea largă! Mă faci să-nnebunesc, Căci te urmez și totuși din suflet te urăsc". El o cuprinde... Fața ei ... mlădie ușor sunând cu palma. La mijlocul de masă pe tronu-i șade el Cu plete lungi și negre, întunecos, Brigbel. Și răzimat pe spată al zeilor fiastru Privea-n ochii miresei al cerului albastru. Frumoși ca două basme, izvoarele uimirii-s, În păru-i lung de aur se învălea, Tomiris. Încolo, voievozii, boiarii după treaptă Șoptesc cu ... au frânt pe Minotaur, Tezeu, să cate lâna cu mițele de aur. Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri  Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu-și găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și apă. Și povestea bătrânul de neamuri ... lung la el  Cu mâna pe pumnaru-i încremeni Brigbel. Și ca să înțeleagă nainte-i ce se-ntâmplă Nebunu-și trece mâna la ochi ...