Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru APOI

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1359 pentru APOI.

Alexei Mateevici - Prădătorii

... mi dea o palmă, nimicuța. Ce întuneric, ce întuneric! Petrece-mă, drăguță! — Da, am eu vreme de petrecut! Dacă te-i codi cu fiecare, apoi n-o mai scoți la capăt. — Pentru Hristos, pertece-mă. Și nu văd eu și mă și tem să merg singur prin țintirim. Mi ... după o tăcere îndelungată: cum de-ai nimerit tu pe-aici? Parcă poarta-i încuiată cu lăcată. Ai sărit zidul ori cum? De-ai sărit, apoi pentru un om bătrân așa îndeletnicire nu-i prea de cuviință. — Nu știu, dragă, nu știu. Cum de-am nimerit pe-aici, nici eu ... clipă o bucată de alee din stânga, un monument alb cu înger și o cruce întunecată; lumina celuilalt chibrit, izbucnit într-o flacără mare ș-apoi stins de vânt, alunecă, ca un fulger, pe deasupra părții din stânga, și din întuneric se distinge (deosebește) numai colțul unui grilaj (gard de fier ... un mort... Numai ce m-am sculat din sicriu... Îl ții minte pe lăcătușul Gubarev, care s-a spânzurat (în) săptămâna cea albă? Apoi ia, eu și sunt Gubarev... — Mai spune o minciună! Păzitorul nu-l crede, însă simte în tot trupul o frică atât de grea și ...

 

Anton Cehov - Prădătorii

... mi dea o palmă, nimicuța. Ce întuneric, ce întuneric! Petrece-mă, drăguță! — Da, am eu vreme de petrecut! Dacă te-i codi cu fiecare, apoi n-o mai scoți la capăt. — Pentru Hristos, pertece-mă. Și nu văd eu și mă și tem să merg singur prin țintirim. Mi ... după o tăcere îndelungată: cum de-ai nimerit tu pe-aici? Parcă poarta-i încuiată cu lăcată. Ai sărit zidul ori cum? De-ai sărit, apoi pentru un om bătrân așa îndeletnicire nu-i prea de cuviință. — Nu știu, dragă, nu știu. Cum de-am nimerit pe-aici, nici eu ... clipă o bucată de alee din stânga, un monument alb cu înger și o cruce întunecată; lumina celuilalt chibrit, izbucnit într-o flacără mare ș-apoi stins de vânt, alunecă, ca un fulger, pe deasupra părții din stânga, și din întuneric se distinge (deosebește) numai colțul unui grilaj (gard de fier ... un mort... Numai ce m-am sculat din sicriu... Îl ții minte pe lăcătușul Gubarev, care s-a spânzurat (în) săptămâna cea albă? Apoi ia, eu și sunt Gubarev... — Mai spune o minciună! Păzitorul nu-l crede, însă simte în tot trupul o frică atât de grea și ...

 

Emil Gârleanu - Cea dintâi durere

... o năsălie. În dreptul porții dânșii se opriră: de sub pătura ce acoperea năsălia ieșea un horcăit răgușit, care se stingea cu totul o clipă, apoi izbucnea din nou. Am auzit bine și mi-a rămas săpat în adâncul minții fiecare cuvânt din convorbirea celor doi soldați. Cel dintâi ... strigăt de durere, un strigăt așa de adânc, că mi s-a părut că ieșise din fundul unei hrube, de sub picioarele mele. Apoi, cu cea din urmă putere, vroi să se scoale, se prăvăli pe o coastă și se răsturnă jos, trântind pe soldatul ce se plecase peste ... petrecut cât ai clipi. Nici n-am avut vreme să mă înspăimânt. Aproape în aceeași vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: Ce-i aici? Apoi acel al tatei, întrebând pe soldați: Ce e, ce faceți? Când mama se apropie și înțelese ce se petrecea, și când, întorcându-se, mă zări ... aprindea lumânarea, am auzit cele câteva cuvinte, întretăiate, ale soldatului ce povestea tatei: Un zid dărâmat... da, peste dânsul... scos de sub dărâmăturile unei bolți... Apoi o clipă de liniște, și pe urmă un suspin, un suspin lung, de ușurare, ca al unui om care se așază să se odihnească după ...

 

Petre Ispirescu - Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte

... nimerești cu bine; dară eu încă o dată te rog, pentru dragostea mea, să rămâi, să nu mai pribegești pân lume. - Peste poate, răspunse Busuioc. Apoi se îmbrățișară și Busuioc plecă; iară Siminoc rămase de se uita galeș după dânsul până îl pierdu din ochi. Siminoc se întoarse acasă și povesti ... din amândoi, să-l cresteze sabia care stă în cui. Și îndată sabia sări și crestă pe fată la deget, și atunci crezu și ea. Apoi găzdui după cum se cuvenea pe Siminoc. A doua zi el află că Busuioc se dusese la vânătoare și nu se mai întoarse ... Siminoc aci și-i zise: - Bine ai venit sănătos, frate, dară mult am dormit. - Puteai tu să dormi mult și bine, daca nu eram eu. Apoi îi spuse toată șiritenia de la despărțirea lor până acum. Busuioc bănuind pe Siminoc că s-o fi îndrăgostit cu femeia lui, nu voi să ... a-și teme nevasta. Și așa puindu-i gând rău, se învoi cu Siminoc ca să se lege la ochi, ei și pe caii lor, apoi să încalece, să le dea drumul, și unde i-o scoate să-i scoată. Așa făcură. Când Busuioc, auzind un geamăt, opri calul, se dezlegă ...

 

Dimitrie Anghel - Garda imperială

... vîntul. Tata pare adîncit în gînduri, și noi stăm cuminți și tăcuți, cu micile noastre suflete călătoare prin codrul bătrîn. Soarele a căzut apoi tot mai jos, și întreg fundul pădurei, cu painjenișul de crengi luminat, pare un vitraliu misterios, după care se petrece agonia unei lumi. Tăcerea creștea ... alta, de apleacă un ram ici și fărîmă o crenguță mai încolo, suflă în intrarea unei scorburi ori trezește un ecou prin peșteri și ca apoi, toate aceste zgomote răzlețite adunîndu-le, cu ele să întregească o simfonie dulce ori un zgomotos marș de biruință ; de departe, venind pe sub crengi ... ce înfiora codrul, nimeni nu venea înspre noi. Sonore notele răsunau, și acum ai fi spus că vin din cer, de undeva, călătoreau prin aer, apoi, tot mai aproape parcă, pînă ce deodată culorile unui steag se aprinseră în aer și răniră cuprinsul. Și atunci, izvorînd de sub crengi, o întreagă ... Prin codrul bătrîn treceau mai mult prevestiri de moarte, și eleganța aceea părea stranie în pustiul acela, unde fiecare era un călător. Și parcă văd apoi din nou, după un ultim salut și o ultimă mîngîiere pe obrazul meu, pe general urcat pe negrul lui cal înflorit de spumă. Mîna domoală ...

 

Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată

... O păsăruică, înșelată de acest zor de ziuă timpurie, îngăima undeva, în negrul unui umbrar, o sfioasă chemare, la care nu răspundea nimeni. Un vînt apoi, ca trecerea unui demon nevăzut căruia i-ar fi fost frică singur în văzduh, și-a întins aripele și a împrăștiat ... argintul din creștete și fantomatici au pornit-o spre poarta închisă. Împinse ca de un vînt puternic, canaturile vechi s-au zguduit scrîjnind din țîțîni, apoi s-au dat într-o parte cu vuiet, lovind pereții. Și întîiul plop păși, iar după întîiul, înșiruirea uriașilor aplecîndu-și creștetele a urmat ... mele. Un rîs zgomotos umplu aerul și, ca într-o veselie tremurată de foi, nemișcații plopi, unul după altul, înaintară dezrobiți de farmecul meu și apoi se așezară roată împrejurul unui iaz adormit, în adîncul căruia se priviră mirați, ca unii ce-și vedeau pentru întîia oară chipul. Gol rămăsese locul ... în urma lor, schimbînd priveliștea obișnuită a grădinii, care părea acum o față cunoscută din care ar fi ciuntit cineva o parte. Tăcut apoi, am întins ochiul meu făcător de minuni, prinzînd în rotundul lui imaginea caselor părintești, întorcînd-o cu fața spre șes și cu dosul spre grădină ...

 

Emil Gârleanu - Grivei

... chinuia boala. Și urla. Mai întâi gemea, înăbușit, cu gura închisă, cu limba zgârcită, gemea adânc, ca și cum i se desfăcea inima din piept. Apoi îl apucau fiorii; spasmurile îi descleștau fălcile, și gemetele îi ieșeau mai tari, mai ascuțite. Apoi plângea, plângea cum plâng oamenii, cu lacrimi fierbinți, care îi lunecau pe bot și parcă-l ardeau. Și-n urmă, înnebunit de durere, nu mai ... și, scheunând, plângând, se târî către stăpânul lui, se târî și, când ajunse, îi linse picioarele, ca și cum și-ar fi luat rămas bun. Apoi închise ochii și, încolătăcit, așteptă. Așteptă mult. I se făcuse milă stăpânului?... Bubuitura nu curmă liniștea ogrăzii. Și astăzi simți că nu mai are mult ... se mai îndreptau spre el prietenoase. Și, deodată, o groază, o frică de locul acela în care suferise atâta îl cuprinse. Își adună toate puterile, apoi, ca și cum cineva l-ar fi gonit din urmă, se depărtă cât putu mai repede, ieși din curte și o luă pe drum, înspre ... intră în cel dintâi stufiș, și acolo, între crengile care îi ascundeau vederea, își făcu culcușul. Și așteptă. Spre seară, un fior îi zvârcoli trupul, ...

 

Emil Gârleanu - Nedespărțite! ...

... de Emil Gârleanu Toamnă! Pădurea fumegă. Negurile se lasă perdeluind zările. Păsările se rotesc în înalt, se deșiră, iar se strâng și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului ... o iau pe-aproape de pământ, peste lunci, deasupra rariștilor, printre plopii înalți, ca și cum ar vrea să mai vadă locurile aceste o dată. Apoi fac un ocol mare, de jur împrejurul păduricii, în vreme ce o rază de soare împunge pânza norilor și tivește pe cer o dungă de ... de pușcă clocotește aerul cuprinsurilor. Cele două perechi feresc ca fulgerul în lături; dar din perechea din urmă, o turturică își curmă zborul, își adună apoi puterile, cu cel din urmă fior al vieții, se rotește în două cercuri, se înalță drept, ca o săgeată în văzduh, spre raza de soare ...

 

George Coșbuc - Flăcări potolite

... crezut         Că moare-n câmp aici, Ca prins de friguri șovăi         Și-n urma a căzut. Nevasta i-a murit; Și-apoi I-a ars și casa; i-a trăsnit         Deodată patru boi. Trăia la praguri, și-n nevoi         Că-n urmă-a ... bine-mi dau         Averea la golani! Când faci copii, îți faci dușmani,         C-atâta minte au!" E gata moșul de plecat, Și spre străin întors apoi:         â€”„Ți-e drumu-ndelungat, Și-i noapte. De n-ai gazdă-n sat,         Să vii să dormi la noi..." —„Că n ... a ridicat, Și ochii-i se facură grei         Ca celuî îmbătat — Și spre fântână s-a plecat         Privind în fundul ei. Apoi el scoase tremurând Din traista-i un cuțit de-oțel,         Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând         Cu-atâta drag la ... acum tu mort petreci — Dar taina voastră-n veci de veci         La nimeni n-o s-o spui!   Bătrânul s-a nălțat apoi, Spre deal ca un copil privind ;         Ah, dealuri scumpe, voi! Bieți ochii, slabi și numai doi         Puține zări cuprind! Cărarea asta, o știa, Și colo ...

 

George Coșbuc - Sonete de lux

... I CURRICULUM VITAE Puțin ne pasă cine-i, al cui, și cum îl cheamă. El a trecut liceul cu cea mai slabă notă, Apoi s-a făcut actor. Dar fața-i idioată N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă. A ... seamă, În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă. Ieșind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă; Apoi s-a făcut pictor și-artist de panoramă. Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii, Dar nu știa ... dat de petic, fondând un ziar critic. II VIZITE Vrei tu să fii eroul saloanelor? Ascultă. Tot ce știi nou, vorbește. Sfârșind, schițează harta Laplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta, Ce preț are făina, pe scurt fă vorbă multă. A sta deoparte singur tăcând e o ... prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent Să judec tot; firește, greșeli de conjugare Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment. Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece Și nu-ți imput ...

 

Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost

... își așteaptă porcul ziua lui Ignat... Vorba ceea: "Joi, țapule, joi, la tine ici (arată gîtul țapului) și la mine ici (arată la chiperniță...). Și apoi știți că este o vorbă ca: "tot paiul are umbra lui și tot sacul își găsește petecul". Ș-apoi cînd mai este ș-oleacă de noroc la mijloc, atunci știu că-i bine, vorba lui Ionică. Dar să venim iar la vorba noastră. Între ... vede cu ochii ce-am să fac eu. Numai încet, să nu tropăiți cumva ori să faceți larmă ca să vîrîți omul în prepus, ș-apoi atunci să nu fie vina mea. Eu mă cunsc cu cînii, dar voi luați pîne muetă în rachiu, de i-ți îngăima, pîn-oi face ... că la dumneata mi-i toată nădejdea… Vasile, cum aude asta, dă drumul în casă lui Ionică, închide iar ușa, împinge zăvorul la loc și apoi intră amîndoi în casă, bojbăind pe la ușori și împedecîndu-se de prag pe întunerec. — Da ce-i, măi Ionică, zise Vasile aprinzînd opaițul ... pentru tine, ca să te scap. Numai la vară, cînd oi ave și eu de lucru, cred că om îi fi și tu. — D- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>