Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AZVÂRLI DIN PICIOARE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 103 pentru AZVÂRLI DIN PICIOARE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... plin... femeie bine zidită... tânără încă... frumoasă... mai mult plăcută decât frumoasă. Coleg de liceu cu Delavrancea în 1875-1876; a făcut parte din grupul "Trubadurului"; nepotul scriitorului Ciru Oeconomu. Bate din piciorul drept. Strânge pieptenele. Își mușcă buza de jos. Închide ochii și strecoară, printre dinții albi, câte un "ah!" care-i mișcă repede pieptul. După ... luni... N-aveam decât cei 200 de lei... A plecat lăudându-se cu judeca... Sofi se sculă repede. Se duse la oglindă. Începu din nou să se pieptene. Își desfăcu câteva codițe, strâns împletite din frunte până la urechi, ținând între dinți un ac de cap. Moroi, jinduind zadarnic o vorbă din partea ei, un surâs, o căutătură cu coada ochiului măcar, își puse jobenul țuguiat. Îmbrăcă un pardesiu, castaniu de felul lui, dar înverzit de soare ... Întinse vârful degetelor șefului de masă. Moroi le atinse cu tot respectul cuvenit unui superior. Directorul, după ce-și netezi favoritele roșcate și clipi des din niște ochi mici cu pupilele vărgate, dete brațul dnei Moroi, lăsând în urmă pe subalternul său, care abia îndrăznea să calce covorul șefului. În mijlocul ...
Ion Luca Caragiale - Varietăți literare. Canard-rățoi
... de o bună educație! — ci bine dezvoltate ca corp) și le închise într-un țarc pe toate la un loc. Acolo le dete hrană din destul, așa încât să nu poată birui niciodată mâncarea. Când văzu el că rațele sunt cât se poate mai îndopate, le tăie deodată tainul și ... Pentru om lucrul se schimbă. Răutatea și cruzimea oarbă a unor fiare — cum e la unele feline cari își fac o plăcere din torturarea și prelungirea agoniei victimelor, sau cum e la lup, care ucide și fără foame — își găsesc la om corelativul în rafinarea mijloacelor de ... acest regim de tortură, cu atât animalul devine mai trist și mai posomorât; ochii i se sting încet; corpul se lăbărțează; gâtul i se înmoaie din pricina atoniei mușchilor; mănâncă greu, și atunci îl îndopi cu o tulumbă; dar în același timp organul devenit parazitar prosperează cu atât mai mult, și ... și să ne întoarcem la savantul experimentator cu rațele. Digresia morală de mai sus am făcut-o tocmai ca să arăt că dânsul, prinzând una din cele 30 de rațe, o jertfi în adevăr, însă nu pentru folosul său personal, ci pentru amorul nobil al științei. El tăie repede rața în ...
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... abia se apucase De-aceea ce-nvățase, Să calce-n urma mă-sii, în pungă fără bani, Să cumpere la gâște, găini, cocoși, curcani... Porni din vizunie, Prin crâng se tot coti, Ieși într-o câmpie -- Ș-odată se opri. Un cal slobod aicea păștea în voie bună; A vântului ... că nu știu carte, Căci răposata mamă, fiind cam scăpătată, Și tata, fără slujbă, la școală nu m-au dat; Iar domnul lup se trage din casă lăudată, Și cartea, câtă este, de rost o a-nvățat." Domn lupul, greu la ceafă, ce punga-i cam secase Și mațu ... cel mai crunt. [2] Aluzie la căpitanul zișilor de atunci liberali, care după ce își risipise în orgii toată starea paternă, deveni organ unei politici din afară foarte funeste și formă școala celor de astăzi tulburători de meserie. [3] Cât pentru cal, fiecare poate vedea că este aluzie la libertatea veră ...
Ștefan Octavian Iosif - Somnul lui Corbea
... Ştefan Octavian Iosif - Somnul lui Corbea Somnul lui Corbea de Ștefan Octavian Iosif Din bătrâne basne știu de-o închisoare, Peșteră adâncă, văduvă de soare, Aerul, de-o poștă, l-otrăvesc bureții, Mucegai de veacuri spânzură pereții, Și-năuntru ...
Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle
... alte doruri Te poartă sufletul amar, Pescuitorului de vise Ce-i pasă? El coboară iar. Ce dacă inima se zbate Și urlă creierul trăsnit, Dacă din fundul suferinței O rază nouă-a răsărit? Și glorie de veci acelui Ce-nsângerat și-nvingător, Din
... alteori măsurați, între timp, cu compasul pentru a nu scădea la întâmplare. De aci, printr-o trapă făcută anume în dușumea, se ajunge, din partea stângă, în o subt-pământă ce formează sala de recepție, iar din partea dreaptă, prin ajutorul unui cărucior pus în mișcare cu manivela, se pătrunde într-un canal răcoros, al căruia unul din capete nu se știe unde se termină, iar celălalt, la partea opusă, într-o încăpere scundă, cu pământ pe jos și în mijlocul căreia se ... pe întinsul apelor. Confuz, înnebunit, dezagregat, Stamate abia putu să apară cu căruciorul prin canal... Fără a pierde însă cu totul sângele rece, azvârli el de câteva ori cu țărâna asupra pâlniei și, după ce se ospăta cu puțină fiertură de ștevie, se aruncă, din diplomație, cu fața la pământ, rămânând astfel în nesimțire timp de opt zile libere, termenul necesar ce, după procedura civilă, credea dânsul că trebuia să ... o scară mobilă de lemn,la capătul căreia își rezuma rezultatul observărilor sale în afară. IV Fericirile mari sunt totdeauna de scurtă durată... într-una din ...
... „sforzando" și pătrunse în găurica lobului urechii drepte a Zeiței, pe unde ea de obicei își introducea cerceii, dispărând înăuntru cu totul. Din nou corurile de amorași nevăzuți și de muze intonară în depărtare cântece de slavă iubirii și din nou aezii Olympului inspirați înstrunindu-și lyrele preamăriră în versuri momentul nemuritor... Dar după aproape o oră de ședere, în care timp își verifică frunza ... putere, făcând pe Fuchs să cadă la pământ. Deodată, ca la un semn nevăzut, tot Olympul fu în picioare... O ploaie de strigăte și amenințări din toate părțile. Toți turbau de ofensa adusă Olympului de către un muritor nedibaci... O mână viguroasă din ordinul lui Apollon și Marte îi smulse lui Fuchs frunza de viță, anexându-i în loc obiectele la care avea dreptul. Ordin sever fu dat ... a expia pe deplin afrontul adus Zeiței, avea să fie exilat de unul singur pe planeta nelocuită, cu obligațiune de a lăsa numai din el și prin el însuși, acolo, progenitura, acea superioară seminție de artiști, care ar fi trebuit să iasă în Olymp din ...
... Temnicierul meu a plecat chiar acuma; el era o mângâiere mare pentru mine; îmi povestea mereu la basme în felul Halimalei , și fiecare din povestirile sale, adunate în multîncercata sa viață, cuprindea axiome din morala orientalilor. În ziua dintâi, când ne-am văzut, el, trăgând din ciubuc, îmi zise în chip de mângâiere: "Nu te mâhni; toate acestea vor trece. Supărarea nu este de nici un folos... la astfel de împrejurări ... l împrumut cu bucata . Nu văd nici o greutate într-aceasta; știu că bucata e cenzurată, știu iarăși că actorii au lăsat pe dinafară jumătate din ceea ce a rămas neșters de cenzură, știu, în sfârșit, că legea e dreaptă și că, acolo unde se află o cenzură, impusă ... fie nici înfumurat, nici slugarnic". — "Lasă-te pe mine, îi răspund; știu eu seama; dacă va fi vorba despre bucata mea, eu nu ies din această dilemă; ori este cenzură, ori nu este!" Mă sui cu aga în trăsura lui și mă pune la dreapta, drăguțul! Nu-mi aduc aminte ... — Domnia ta ești pârât de a fi poruncit, sub a domniei tale răspundere, actorilor, ca să rostească unele cuvinte șterse ...
... prin mai. Și eu n-am fost bolnav de zilele mele. Cum o să mă împungă? Popii nu-i prea plăcuse purtarea finului, numai da din cap; după ce mântui ciobanul, îi zise: — Orișicum, taică, acela-i om cu carte; dacă ți-o zis că ai ceva, ăi fi având ... două. — Ai să vezi tu, ascultă ce-ți spun eu! Și primarul, rotofei, cu pălăria de pâslă pe ceafă, se depărtă încet, călcând ca din pod în bocâncele cu talpa groasă de-un deget. Pe cioban îl opreau toți: — Îl jucași, Bugheo! Flăcăul parcă simțea nevoie să spuie la ... împungă în mai așa, din senin. — Cum să mă-mpungă, mă?! Și râdea cu hohot, în gâlgâiri scurte, de răsuna ulița. Către seară ieși din sat și luă drumul spre stână. Când ajunse, oile erau în strungă, ceilalți ciobani stăteau pe scăunașele spătariului și mulgeau. Bughea își azvârli căciula pe ceafă și strigă: Cu ghine!, apoi se așeză și dânsul în rând cu ceilalți, luă o cupă și bău, însetat, laptele dintr-însa ... în Stejărel o fost azi doftoru. Ciobanii mulgeau înainte. — Auziți voi, o fost doftorul în Stejărel... Da ți l-am jucat eu! Ciobanii lăsară
Alecu Russo - Studii naționale (1840)
... — 150. — Numai? — Numai! — Cu zimți? — Împărătești. — Prea bine... Mulțumesc... Unde mergi? — La Bacău. — Să spui ispravnicului închinăciuni din partea mea... Hai, încalecă, flăcău, și călătorie bună! Surugiul, de cuvânt, se azvârli pe cal; arnăutul se acăță pe capră cu sprâncenele posomorâte și boierul răsuflă mai ușor. — Stați, răcni Bujor. — Ce mai este? întrebă boierul ... ca să vie trăsura. Deodată tufarul se deschise și dete drumul la vreo 12 indivizi, care înconjurară pe vechiul militar. — Domnule! îi zise unul din ei, nu cumva se întâmplă să ai vreo pungă de prisos? — Șto? întrebă maiorul. — A! ești rus? No davai rubla, căpitane ... sorcoveți. — Parcă ai și un ceasornic? observă hoțul... adu-l încoace... Nu-i vrun lucru... o ceapă... al meu e mai boieresc. Hoțul scoase din sân un breguet de aur. — Vrei să schimbi cu mine? întrebă maiorul. Hoții începură a râde, iar căpitanul lor zise: — Ești ... Eu sunt Ion Petrariul! — A precrasnai ! D-ta hoț, dar om cinstit. Banda aceasta de hoți fu prinsă peste câteva luni. Unul ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... atâtea chipuri nespălate și oțelite de nevoi, injuriile aveau un mediu prielnic; blestemul plutea în aer: n-aveai decât să-l sorbi și să-l azvârli. Lupta pentru aceeași tablă, pentru aceeași cretă, pentru aceeași lumânare năpădea sângele la cap, smâcea mânele din încheieturi. Pumnii mei începuseră a se încleșta mai des și mai grabnic; gesturile mi se zvăpăiau; fața mi se aprindea și mânia mă ... Până nu mă mișcam pe banca de lemn și nu simțeam masa cenușie, miresmele florilor din nări, albastrul infinit din ochi și concertul de păsări din fundul urechilor nu dispăreau. Mișcarea aceea, ca un vânt care mi-ar fi stins lumina din lumea iluziilor mele. Deștept, eram rău... violent... uram; visând, eram bun, liniștit... iubeam. Aș fi dat în genuchi înaintea lumii; aș fi iertat-o; aș ... apoi fierberea se liniștește; apa acoperă ghiuleaua răcită de jur împrejur... În mine nu mai rămăsese decât un pic de căldură, o fărâmă de viață din focul și nebunia de altădată. Trecuseră patru ani. Mă îmblânzisem. Slab și galben. Liniștit. Ascultam. Mă mișcam încet. Din