Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU BUCURIE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 381 pentru CU BUCURIE.
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
... al dreptății, că de asemenează Hristos pre lângă toț sfinții lui ca un soare pre lângă stĂ©le, și de vor străluci sfinții ca soarele, cu cât mai vârtos va străluci soarile acesta al dreptății. Și lumina aceasta, ochii cei slabi ai ucenicilor nu-i smintiia, ci mai vârtos, cu o bucurie oarecarĂ©, dumnezeiasca, îi veseliia. Și nu numai lumina aceasta străluciia în obrazul lui Hristos, ce și o frumusĂ©țe oarecarĂ© și podoabă nespusă să arăta ... de s-au bucurat Simeon bătrânul atâta, văzând pre mântuitoriul Hristos, numai în scutece mișcând, cât moartea care alt lucru mai groaznic nu poate fi, cu ochii vĂ©seli o priviia, dară aceștea carii pre acestaș domnu întru mărire strălucind l-au văzut, ce vor fi făcut și cu ce bucurie să vor fi bucurat și cu ce veselie să vor fi veselit? Încă și sufletele acĂ©lia care era închise în sânul lui Avraam, întorcându-se Moisi și spuindu-le lor ... și a răscumpărării lor, cu ce dragoste vor fi așteptat? Iară de vrĂ©me ce acĂ©știa toate sunt puse peste înțelĂ©gerĂ©, cu o tăcĂ©re oarecarĂ©, blândă și cu
Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul
... a Anului Nou. Pe nesimțite. Se pare cam ciudat, că în așa vreme mare, însemnată, noi trecem pe nesimțite de la viața anului trecut, cu toate frământările ei, la viața necunoscută, plină de taină, oarecum acoperită cu o perdea,— la viața anului viitor. Dar însăși vremea îl ia pe om, îl face să mai uite câteodată de cele mai de seamă ... zilnic. De aceea, omul trebuie mai adeseori să-și aducă aminte de starea lui îndeobște, de locul lui și al celor care trăiesc o viață cu dânsul în mijlocul altor oameni, cu altă stare în viață. Mare este anul care numai ce a trecut. Fără îndoiala că încă și mai mare are să fie anul ... mare și nepieritoare. Sunt mari zilele trecutului ei — zilele de 24 mai 1906 și 3 decembrie. S-a dus anul 1906. Și cu acest trecut am stat noi la pragul anilor 1906 și 1907. Viitorul ne gătește o muncă încă mai mare decât în trecut. Trebuie numai să ... îndrepta traiul nostru mai departe și ne va arăta ce trebuie să facem. Numai să fim întotdeauna tari în lupta noastră. Și să ne uităm
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea ... Vom încăpea noi? — Negreșit! Fii gata dar în grabă; Deschis e balul; după noi Nuntașii toți întreabă. Copila se găti; pe roib S-avântă cu grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea ... Vom încăpea noi? — Negreșit! Fii gata dar în grabă; Deschis e balul; după noi Nuntașii toți întreabă. Copila se găti; pe roib S-avântă cu grăbire, Cu brațu-i gingaș încingând Pe multdoritul mire. Și hop, hop, hop, fugind cu ei Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei, Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și
... la cea care se vinde, Înainte-i și-ndărătu-i mute-s ușile sperării. Tu? Unde te-apropii, codrul se preface în grădină, Întristarea -n bucurie, bucuria-n fericire, Secolii coroanei tale cu regala strălucire Pot s-ardice grâu din piatră și palate din ruină. Ea? Născută în cămara unei sărăcii obscure Și obscene; niciodată glasul blând al ... o rază de virtute, Nici un sâmbure d-iubire. Lăcomiei cei astute Unei mame desfrânate victimă căzu... Sărmana! Da, da! De trei ori sărmana, căci cu toat-a ei cădere Fără de măsură-n lume... și cu toată desperarea Fără de măsură-n suflet... ea e bună... ochiu-i are Pentru orice neferice lacrimi, milă și durere. Ea de toți disprețuită, e ...  el zise  chipul tău Madona, unde? Doar în fruntea mea?... Frumoasă ea era și cu uimire S-apropie el de dânsa... un copil. Cu dinadinsul El i-oferă-a lui iubire... Rece ea privi la dânsul Deși se topea-n dorirea-i sufletul de fericire. Sunt căzută ... mine Ș-aș avea dreptate-acuma în prăpastia-mi de-a trage Pe orce om...Pe cei ce urăsc, da!...Dar ăst cap cu ...
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... jele. Cine au iubit ca mine, a crede durerii mele. Ah, Zulnio, mai țîi minte ziua-n care a fa față Cu lacrămi ca trandafirul în roua de dimineață, Rumenă de rușinare și cu nurii înflorită, C-o căutătură blîndă, de amori povățuită, Au zîmbit cu îndurare de o dragoste ferbinte La a mele giurămînturi, la a mele rugăminte. Ce făceam însă atuncea ? scufundat în uimire Ca ... cu plac și cu mulțămire. Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsuna de suspinul dragostelor înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire, Potica acea vestită ce-o treceam cu groază mare, Dar ne înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, Rîpele întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre înfocate întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, în scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci în zare ... vai de dînsul, Cînd îl înec pe tot ceasul cu suspinul și cu plînsul ? Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... unghiuri depărtate, Din tîrguri, municipii, cotune, un popor, De-același curat sînge, se scoală să ia parte La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor. Cu-a națiunii cruce, de secoli ferecată, Ca pelerin sosește la noua Golgota Unde eroul zace și țărna-i fu uitată Tăcere... Este ora ... Se știe-nmormîntată. O dalbă zi-i sosită, Poporul stă-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile bătrîne Vibrează cu putere, și fumul maiestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine Se urcă către tîmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu ... snop de oseminte E-o mînă de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de gheață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormîntul se zăreze Lipnițul ... a dat A patriei mărire ! Și cînd lipiți fierbinte La sînul vostru pruncul, îi dați un sărutat. Un sărutat de mamă, extaz de bucurie, Ce numai sus în ceruri se poate repeta, În numele lui Ștefan îl dați să reînvie, Și duceți pruncul vostru la Putna-a-l ...
... a primăverii Domnește-n uliți somnoroase, Iar luna focul tremurării Îl scaldă-n ape scânteioase, Și Tibru — dungă lucitoare -- Curgând în negrele lui maluri Cu-o murmurare gânditoare, Își mână apele în valuri... Cu capu-n piept, cu crucea-n mână, Sub a-nchisorii negre pază, O blândă tânără creștină Pe pietre aspre dormitează. Zadarnic pus-au stăruințe Chinuitorii ei cei ... focul oglindirii Luciri de aur risipește. Se scoală Roma zgomotoasă... Ca moartea tinerei să vadă, Mulțimea ei gălăgioasă Ticsește circul tulburată. În haina sa împărătească Cu aur numai și argint, În gloata lui prietenească, Neron s-a așezat. Privind În negura îngândurării, Albin s-așează printre ei. Și noaptea ... oglindește-n ochii săi. Vuiește zgomotoasa gloată, Cu nerăbdare așteptând. Dar iată semnul! Și de-odată Se cască ușa, scârțâind, Și-n țarc tigroaica-naintează Cu pași ușori, voioasă. În urma ei, cu crucea-n mână, Cu haine albe, fără teamă, Ieșit-a tânăra creștină, Împăciuită fără seamă. De-odată via tulburare Se schimbă în adâncă pace. Albin uimit, fără ... Și a strigat: ,,Și eu vreau moarte... Și eu, o, Romă, sunt creștin"... Și în furtuna tulburării Norodul tot a tresărit Și
... și exile Atâți nevinovați, Pe care pizma, ura și neagra calomnie I-au părăsit cruzimei, și oarba tiranie Îi ia necercetați! II Când armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă, Alerg și scapăr iute p-o gheață-alunecoasă, Ca fulger, ca năluc; Și lângă drumul vostru, - o! tremură în cale Un biet ... Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă, În reverențe intră ușoară și frumoasă Ca și un îngeraș, - Și după ea un june măreț, voios și tare, Cu fața vie, plină, cu fruntea-ntinsă, mare, Și șed p-un scăunaș; Când vă vedeți într-înșii pre voi miniatură, Și gest, organ, accente, oricare a lor ... au de hrană; și viața este dulce, C-așa va Dumnezeu. IV Când cina vă așteaptă în sala de mâncare, Și-n giurul vostru vase cu flori mirositoare Vă-mbată de miros; Când ochii vi se pierde pe mese încărcate D-argint, de porțelane, cristale tot-săpate, C-un viu foc ... frig într-însa, rece, Căci toată e în vânt! Gândit-ați vre o dată c-aci-n astă cocioabă, O văduvă săracă, bolnavă, goală, slabă, Cu șase copilași, Stau în ocol pre vatra abia
Mihai Eminescu - Apari să dai lumină
... Mihai Eminescu - Apari să dai lumină Apari să dai lumină de Mihai Eminescu Apari să dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinți... O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba ... margini, de scumpe fericiri, Cum nu se află-n lumea aceasta nicăiri, Căci este umbra blând-a iubirii cei de veci, Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci! Nici luna plutitoare, nici stelele din cer N-or să pătrunză-n lumea trecutelor dureri, N-or să pătrunz ... înger în visul meu străbat! Ca toamna cea târzie e viața mea, și cad Iluzii ca și frunza pe undele de vad, Și nici o bucurie în cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea să mi-o leg, Pustiul și urâtul de-a pururi mă cuprind ... stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări.
Ștefan Octavian Iosif - Pintea
... nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde, Ca să-i caute pricină... Într-o zi, umblînd cu turma, Întîlnește-n cale-o zînă : — Bună vremea, măi voinice ! — Bună inima, stăpînă ! — Spune-mi mie ce te doare Și de ce ... o doară : — Dă-mi putere, sfîntă zînă, Ca să-i bat pe toți ciobanii ! I-aș snopi numai o dată, De m-ar pomeni cu anii !... — Dacă vrei să prinzi putere, Du-te, Pinteo, de te scaldă Colo-n iezer unde apa E ca laptele de caldă... Crișu lui ... Și se-ntoarce glonț la stînă... Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră : Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră ! Cu pitici așa nevolnici Tocmai el să-și puie mintea ? Milă-i fu ca să-i mai bată, Și-a plecat în lume Pintea ... acu prin codri, Uluit de bucurie, Și, copil fără de grijă, Dă să-și facă jucărie. Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază : Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. Cu